de Vasile Zãrnescu În noiembrie 2008, în timpul campaniei pentru candidatura mea, în Colegiul 2, Judeþul Ialomiþa,  la postul de senator P.R.M., din partea Vatrei Româneºti, am publicat articolul „Aþi votat cleptocraþia? Aþi rãmas cu sãrãcia!“, în care defineam un nou termen politologic, pe care, calchiind cuvîntul democraþia, îl introdusesem în presã – cleptocraþia: puterea hoþilor care conduc statul, adicã a tuturor partidelor care au guvernat þara ºi o guverneazã ºi acum, indiferent de denumirea – P.S.D., P.C., P.N.L., P.N.Þ.C.D., P.A.C., P.U.R., P.D., U.F.D., U.D.M.R., U.N.P.R. – sau de „doctrina“ pe care o afiºeazã, dar pe care, de obicei, nu o au! Deoarece adevãrata lor doctrinã a fost ºi este una singurã, jefuirea Patrimoniului Naþional, prin rotirea „democraticã“ la guvernare ºi prin înþelegeri subterane. În acel articol descriam geneza ºi relaþiile dintre principalele partide politice care au guvernat ºi/sau guverneazã România ºi care formeazã cleptocraþia, compusã inclusiv din indivizi care ocupã funcþii oficiale în stat ºi sunt demascaþi, uneori de presã, alteori sunt ascunºi bine ºi care foarte rar sunt dibuiþi de presã. ªi, în cele mai multe cazuri, fãrã efect, cãci presa nu mai este „a patra putere în stat“, ci este, în cea mai mare parte, manevratã de cîþiva „moguli“ de presã! Cu acel prilej am arãtat sorgintea Partidului Democrat Liberal: provine din simbioza dintre, pe de o parte, Partidul Democrat – fost P.D.-F.D.S.N., desprins prin 1992, din F.S.N (devenit F.D.S.N., care, apoi, îºi schimbase denumirea în Partidul Democrat Social din România – P.D.S.R.) –, care era „partea mai liberalã a F.D.S.N.“, cum îl descrisese, acum cîþiva ani Vasile Blaga, ºi, pe de altã parte, din Partidul Liberal-Democrat (P.L.-D.), care reprezenta partea de „stînga“ a Partidului Naþional Liberal! Dupã întovãrãºire, s-a numit, o vreme, Partidul Democrat-Liberal, apoi, considerîndu-se, probabil, cã aglutinarea s-a cimentat puternic, liderii lui ºi-au scris, dupã 2010, sigla renunþînd la liniuþa ghinionistã: P.D.L. Partidul Democrat, condus de Petre Roman, desprins din P.D.S.R., chiar dacã era „mai liberal“ decît P.D.S.R., era tot partid de „stînga“. De aceea, dupã ce Traian Bãsescu l-a eliminat pe Petre Roman de la ºefia P.D.-ului – eliminare pentru care, repet, trebuie lãudat permanent Traian Bãsescu! –, acesta s-a strãduit ºi a reuºit sã bage P.D.-ul în Internaþionala Socialistã, în ciuda opoziþiei puternice a lui Ion Iliescu et comp. Deci, P.D. era partid de stînga! Dar perfidia rezida în faptul cã, dîndu-se, ipocrit, ca partid de „dreapta“ faþã de P.D.S.R., i-a prostit pe fraieri ºi a intrat în C.D.R., care era Opoziþia de Dreapta. Dar, în realitate, în coaliþia C.D.R., P.D. nu fãcea decît sã apere interesele clicii de „stînga“ din care provenea. Ca atare, Stînga, ajunsã în Opoziþie în mandatul 2001-2004, era apãratã de furia partidelor „Dreptei“, din C.D.R. (P.N.Þ.C.D.+P.N.L.+U.D.M.R.+U.F.D.+P.U.R.+ P.A.C.+P.E.R.+ETC.), astfel cã „Stînga“ manevra Puterea, dar aflatã fiind în Opoziþie! ªmecherie mai mare ºi mai subtilã nici nu se putea! Fiindcã opinia publicã are memoria scurtã, sã ne amintim cã P.D.-ul lui Traian Bãsescu (ºi chiar Traian Bãsescu personal) fãcea mereu obstrucþii alianþei C.D.R., ajungînd pînã la impunerea schimbãrii premierului Victor Ciorbea cu Radu Vasile. Drept recunoºtinþã, ex-premierul „P.N.Þ.C.D.-ist“ Radu Vasile ºi-a schimbat traseul politic la P.D., unde, se pare, hiberneazã, bine mersi!, ºi acum! De asemenea, relevam traseismul politic al principalilor lideri de partid, îndeosebi ai P.L-D., precum Theodor Stolojan-Scrîºnet ºi Valeriu Stoica-Bancrutã-Frauduloasã. Aceºtia doi au condus Partidul Liberal-Democrat, rupt din P.N.L. Theodor Stolojan, fost F.S.N.-ist, fost ministru de Finanþe în guvernul Roman, fost premier F.D.S.N.-ist, succesorul lui Petre Roman, a devenit preºedintele P.N.L., de unde a fost alungat de cãtre Valeriu Stoica. De aceea scriam în septembrie 2008: «Acum, P.D.-L., condus de Emil Boc ºi Theodor Stolojan, conþine scursurile provenite din P.D. ºi P.N.L., cum sunt Theodor Stolojan – care fusese dat afarã din P.N.L. de Valeriu Stoica, iar acum face „partid bun“ cu chiar fostul sãu inamic Valeriu Stoica-Bancrutã-Frauduloasã! Vedeþi cît de îmbîrligat este „sistemul ticãloºit“, clasa politicã actualã pe care am numit-o clicocraþia cleptocratã?!» Dar, deºi P.D.L.-ul lui Traian Bãsescu era cotat ca partid de stînga, sau, mã rog, de centru-stînga, în noaptea de 30 noiembrie 2008, dupã votare, noul ºef al P.D.-L., marioneta lui Traian Bãsescu, Emil Boc, s-a trezit din euforia succesului ºi l-a categorisit ca partid de dreapta. „A cîºtigat Dreapta!“, a declarat el, pe cît de sentenþios, pe atît de caraghios. Recent, în ianuarie-februarie 2012, ca urmare a creºterii protestelor exprimate în Piaþa Universitãþii, în Piaþa Victoriei ºi în pieþele principalelor oraºe, Puterea începuse sã se teamã, iar Opoziþia era în derutã, mai ales dupã apariþia, în Piaþa Universitãþii, a sloganului „P.D.L. ºi U.S.L. aceeaºi mizerie!“ În fond, sloganul reda, mai plastic, deºi mai puþin explicit, conceptul cleptocraþiei. Fireºte, lozinca a fost contestatã de presa aservitã, lansarea sa fiind atribuitã – cu rol de diversiune – P.D.L.-ului spre a discredita U.S.L., iar alte publicaþii o atribuiau lui Mircea Toma, de la Agenþia de monitorizare a presei! Ghinionul partidelor care formeazã cleptocraþia a fost cã sloganul buclucaº a început sã se adevereascã. Dar sã urmãrim pastiºa titlului filmului The Good, the Bad and the Ugly (1966),  în varianta politicianistã româneascã – Cel Bun, Cel Rãu ºi Cel Urît.  

The Bad – Cel Rãu: Sorin Frunzãverde

  Scursurile din P.D.L. au început sã se scurgã în P.N.L.! Începutul a fost fãcut prin trãdarea lui Sorin Frunzãverde, sculã importantã în P.D.L.: prim-vicepreºedinte! „Dupã Frunzãverde au tulit-o la PNL alþi 106 membri importanþi ai filialei locale“. Printre aceºtia erau ºi cîþiva parlamentari. Exemplul ayatollahului Sorin Frunzãverde a fost urmat, pînã în 23 aprilie, de alþi 16 traseiºti: «Iosif Secãºan. Dorin Pãran. Mihaela Popa. Cezar Mãgureanu. Ioan Sbârciu. Petru Filip. Gheorghe Hogea. Valentin Rusu. Gheorghe Ciobanu. Marius Dugulescu. Marian Avram. ªtefan Seremi. Eugen Uricec. Iosif Blaga. Nicolae Dobra. Gabriel Tiþa Nicolescu… Am pus puncte-puncte pentru cã lista e deschisã, iar în subteranele ei fierbe magma politicã mai ceva ca în mãruntaiele vulcanului islandez Eyjafjallajokull“. […] Cei mai „descurcãreþi“ dintre PDL-iºti sar în luntrea PNL sau pe corveta PSD», – zice Grigore Cartianu, în articolul „Tribul traseiºtilor“. Într-adevãr, au urmat ºi alþii, pînã inclusiv în timpul dezbaterii moþiunii, ultimul fiind un laº ca Cãtãlin Croitoru – care, în preziua moþiunii se dãdea disident: „Voi vota la vedere moþiunea de cenzurã. Sunt dezamãgit de Ungureanu“ – declarase el, „curajos“ ºi þîfnos, în 24 aprilie. Dar a trecut la P.S.D. abia în 27 aprilie, imediat dupã votarea de cãtre el a moþiunii! Fiindcã se ºtia, deja, din 26 aprilie, cã moþiunea va trece, iar guvernul Ungureanu va cãdea! În baza evaluãrii P.D.L. de cãtre Emil Boc ca partid de dreapta, Sorin Frunzãverde a trecut la P.N.L. ca sã facã cu Crin Antonescu „dreapta modernã“, mai ales cã ºi Valeriu Stoica tipãrise (dar nu cred cã o ºi citise!) o carte despre dreapta modernã. ªi, dupã Frunzãverde, aproape toþi traseiºtii care i-au urmat exemplul au trecut la P.N.L. Deci, cele mai multe scursuri din P.D.L. s-au scurs în P.N.L. Cîþiva au trecut ºi la P.S.D. ºi unul, „rãzgîndacul“ Ioan Sbârciu, a trecut artistic, „cu voce tremurândã“, la P.C. Ca atare, a devenit absolut întemeiat sloganul „P.D.L. ºi U.S.L. aceeaºi mizerie!“, care fusese clamat în Piaþa Universitãþii ºi comentat în multe mass media, înainte de cotitura „doctrinarã“ bruscã a lui Sorin Frunzãverde din P.D.L. în P.N.L. – care P.N.L. face, în U.S.L., casã bunã cu inamicul sãu doctrinar, P.S.D. Dar P.N.L. face, în U.S.L., ºi alianþã strînsã cu P.C., deºi, ca partid conservator, este, doctrinar, anti-liberal ºi deºi, pe vremea cînd anterior, sub denumirea de P.U.R., fusese social-liberal ºi aliat cu P.S.D.! Adicã o harababurã politicã întreagã, dar care nu este sesizatã de prostime! O altã încurcãturã ideologicã din U.S.L. rezidã în faptul cã, pînã în preziua fugii lui Sorin Frunzãverde din P.D.L., acesta fusese tot timpul în colimatorul ziarului Jurnalul Naþional, care-i demasca afacerile oneroase. Mircea Marian denunþa, în articolul Frunzãverde în gazeta lui Voiculescu: «De la exponent al „mafiei PDL“ la „voce clarã ºi minte lucidã“» din Evenimentul zilei din 28 martie 2012, duplicitatea prezentãrii prim-viceliderului P.D.L. în presa controlatã de U.S.L.: «Înainte de a ridica în slãvi dezertarea lui Sorin Frunzãverde de la PDL la PNL, preºedintele Consiliului Judeþean Caraº-Severin a fost una dintre þintele preferate ale „dezvãluirilor“ din Jurnalul Naþional. Cu doar o zi înainte ca Frunzãverde sã devinã liberal, gazeta familiei Voiculescu scria despre „scandalul Moldomin“, unde se sugera cã oamenii prim-vicepreºedintelui PDL s-ar afla în spatele unei tentative de privatizare frauduloasã a acestei societãþi. „Marian Mihãilã, fost ofiþer de Securitate ºi SIE, prorector al Universitãþii Eftimie Murgu din Reºiþa, este coleg de lojã masonicã ºi om de încredere al liderului PDL Caraº-Severin, Sorin Frunzãverde, supranumit „Ayatollah-ul“. Fostul ofiþer avea sarcina ca planul de preluare a Moldomin de cãtre firma elveþianã sã devinã realitate. Ceea ce se traduce prin ajungerea societãþii sub un control discret al intereselor ruse, via cetãþenii sârbi, mascate în investiþii elveþiene“, afirma Jurnalul Naþional la 26 martie». ªi, dupã ce trecea în revistã principalele acuze aduse lui Sorin Frunzãverde de la începutul acestui an, Mircea Marian încheie ironic: «La 28 martie 2012, Jurnalul Naþional ºi-a schimbat radical atitudinea faþã de fostul lider PDL ºi, într-un editorial, scria despre acesta: „Sorin Frunzãverde nu e un disident. E însã o voce clarã ºi o minte lucidã. Sunt câþiva ani de când, în forurile partidului ºi în alte împrejurãri, a cerut sã se renunþe la un centralism hulpav, la distribuirea abuzivã a resurselor. (…) A fost, poate, mai tranºant ca alþii“». De fapt, Mircea Marian s-a pripit puþin ºi a exagerat, necitind tot ziarul, deoarece, tot în 28 martie, Jurnalul Naþional publica, sub semnãtura lui Adrian Mogoº ºi Mircea Opriº, articolul «Viaþa ºi opera lui Frunzãverde. Ce a fãcut „baronul“ de Caraº-Severin în ultimele zile. De ce a fugit din PDL», care începe astfel: „Viitorul candidat al USL la alegerile locale din Caraº-Severin a trecut, scârbit de partidul cãruia i-a fost fidel întreaga sa carierã politicã, în barca Opoziþiei. Cu active ºi pasive. Astãzi, ne ocupãm de pasivele lui Funzãverde (sic), pe care le-am contabilizat cu fidelitate, în Jurnalul Naþional, în decursul anilor. Iatã ce s-a întâmplat pe finalul stagiului sãu pedelist“. Dupã care, într-un lung articol, trec în revistã pasivele. Deja, în 26 martie, Mircea Opriº publicase articolul inflamant Moldomin, un scandal cu implicaþii internaþionale, din care tocmai citase Mircea Marian pasajul despre „scandalul Moldomin“ ºi în care era dezvãluitã activitatea pernicioasã a lui Sorin Frunzãverde, în urma cãreia a fost arestat, printre alþii, judecãtorul Cãtãlin ªerban, vicepreºedinte al Curþii de Apel Timiºoara. Editorialul din care se inspirase Marian Mircea pentru a-ºi construi ironia din titlul sãu, publicat, tot în 28 martie, anume „Frunzãverde denunþã statul poliþienesc“, este scris de Petru Calapodescu ºi atestã cã în redacþia Jurnalului Naþional, chiar dacã „nu ºtie stînga ce face dreapta“, este, totuºi, libertate de exprimare, de vreme ce pot apãrea materiale TOTAL contradictorii în acelaºi numãr al ziarului: cel cvasi-apologetic al lui Calapodescu ºi cele demolatoare ale lui Adrian Mogoº ºi Mircea Opriº! Un analist de conjuncturã, Iulian Leca, ar vrea sã-i fãþuiascã dezertarea lui Sorin Frunzãverde, dar nu se hazardeazã prea mult ºi, într-un text ambiguu încã din titlul materialului, Un gunoi. Doua gunoaie. Nici nu stiti ce ati pierdut!, zice, scuzîndu-l, la grãmadã, pe Frunzãverde: „Greu îl poþi numi traseist, deºi oportunismul e singura ideologie cunoscutã de politicienii noºtri“. Or, oportunismul este nota definitorie a traseiºtilor. Cu o astfel de „logicã“ duplicitarã ºi ca sã nu se compromitã ca „analist politic“, Leca îºi face o „plasã de siguranþã“: „Nu m-ar mira ca introducerea lui Frunzãverde în USL mai degrabã sã compromitã uniunea decât sã o ajute. Efectul dezertãrii e teribil pentru imaginea PDL, dar asta nu presupune cã intrarea în PNL înseamnã 100 la sutã garantat succes pentru imaginea USL. Dosarele ºi toate acuzaþiile (unele formulate pânã acum chiar de cãtre liderii USL) te pot ºi nenoroci, nu te transformã sigur într-un erou“. Dar „plasa“ lui Leca, pe cît pare ea de finã, de „rafinatã“ în ambiguitatea sa, pe atît s-a rupt de uºor: infiltrarea lui Frunzãverde în P.D.L. – cu surle ºi tobe în care suflã ºi bate Crin Antonescu-Vorbete, «onorat de venirea lui Frunzaverde ºi de faptul cã va fi coleg de partid cu un om politic „de o asemenea talie ºi un asemenea calibru“» – înseamnã, în mod garantat, eºecul imaginii U.S.L. Ipocrizia, fariseismul, oportunismul ºi traseismul evident al lui Sorin Frunzãverde sunt denunþate de sagacitatea lui Cristian Câmpeanu, în articolul vitriolant Cine îl urmeazã pe „Ayatollahul‘‘ Frunzãverde?: «În decembrie 2007, Sorin Frunzãverde a denunþat fuziunea dintre Partidul Democrat ºi Partidul Liberal-Democrat drept un „melanj penibil“ dintre doctrina creºtin-democratã ºi cea liberalã, el militând pentru puritate doctrinarã în sensul asumãrii integrale a creºtin-democraþiei. Ulterior ºi-a menþinut criticile la adresa liberalismului, intrând în polemicã cu aripa liberalã a partidului – aripa Stoica – ºi criticând mãsurile de austeritate ale guvernului Boc pe temeiul cã doctrina popularã are o importantã componentã socialã. Din acest motiv, afirmaþia sa cã se vede pe sine „construind dreapta modernã alãturi de Crin Antonescu“ nu este credibilã (s.n., V.I.Z.). Pe de o parte, Frunzãverde a fost un adversar constant al liberalismului, iar, pe de alta, nu este limpede cum se poate construi dreapta modernã în echipã cu socialistul Victor Ponta ºi cu [conservatorul – n.n., V.I.Z.] Dan Voiculescu». Tot Cristian Câmpeanu, în articolul „Cãlãtorie sprâncenatã, Frunzãverde!“, relevã cu acuitate: „Plecarea neaºteptatã a lui Sorin Frunzãverde din PDL ar putea fi consideratã o loviturã grea datã principalului partid de guvernãmânt, dar, în realitate, ar putea fi ceea ce americanii numesc o binecuvântare deghizatã. Frunzãverde aparþine unei specii de politician care ar trebui sã disparã“. Adicã e în totalã contradicþie cu opinia lui Crin Antonescu, cum cã este „onorat de venirea lui Frunzãverde“ în P.D.L.! Cît despre sintagma americanã – cam absconsã – „binecuvântare deghizatã“, ea are drept corespondent, în logica folcloricã româneascã, expresia „Tot rãul spre bine!“ – care este, totuºi, mai explicitã, în ciuda formulãrii ºocant-paradoxale! Rãul este Frunzãverde ºi este „spre bine“ fiindcã, precum o mãsea stricatã, pleacã, iar golul lãsat de el este binele pentru P.D.L., „rãul“ ajungînd în gura P.N.L.-ului, care, între timp, a ajuns „în gura lumii“ din cauza lui! Totuºi, existã ºanse ca duetul Sorin Frunzãverde-Crin Antonescu sã se înþeleagã în baza dictonului „Asinus asinum fricat – Mãgarul pe mãgar freacã!“, deoarece ºi Crin Antonescu este el însuºi un traseist: «Crin-Trei partide. Mai înainte s-a perindat pe la Partidul Alianþei Civice (PAC) ºi Partidul Liberal 1993 (PL-’93) al lui Dinu Patriciu. Chipurile, aceste partide erau tot liberale, pentru cã au tot fuzionat cu PNL pe mãsura ratãrii pragului electoral, iar Antonescu s-ar fi învârtit numai în familie. Nimic mai neadevãrat, þinând cont de faptul cã liderii PNL, PL-’93 ºi PAC se urau de moarte, iar „virginul“ Crin a participat din plin la puciurile de partid. În principiu, dacã acuzaþia de „traseism politic“ este neîntemeiatã, atunci este inexplicabil de ce Antonescu a ascuns din biografia lui oficialã apartenenþa la alte douã partide în afara de PNL, cel pe care îl pãstoreºte în prezent». Sunt curios sã aflu cînd va ajunge Iulian Leca (ºi alþii ca el) la certitudinea cã, realmente, intromisia lui Sorin Frunzãverde, a clicii sale ºi a pletorii de dezertori P.D.L.-iºti în U.S.L. – predilect în P.N.L., pe motiv de „comuniune doctrinarã“, cum vrea sã acrediteze ideea Crin Antonescu – a compromis, deja, cu necesitate Uniunea! Pentru cã, „lumea lui Bãsescu“ – cum perora un alt „analist politic, director executiv al Fundaþiei Multimedia pentru democraþie localã“, cu multã fatuitate, dar pe deplin ilogic – nu va dispãrea, cãci, iatã, a penetrat – ca-n brînzã, deºi clama cu fermitate ºi intransigenþã rectitudinea moralã! – lumea Opoziþiei reprezentatã de U.S.L. ºi se va perpetua în aceasta, reconfigurînd cleptocraþia! Speranþa noastrã stã în lumea procentajului de 55 la sutã din electorat care nu s-a prezentat la vot la ultimele alegeri ºi care trebuie sã vinã acum!  

The Ugly – Cel Urît: Cãtãlin Croitoru

  Dar, la fel cum, dupã ce Valeriu Stoica l-a dat afarã din P.N.L. pe Theodor Stolojan ºi, apoi, au devenit colegi de partid în P.D.L., combãtînd, împreunã, pentru distrugerea României, tot aºa, agresivul gãunos Cãtãlin Croitoru a devenit coleg de partid cu inamica sa, Ecaterina Andronescu. Fireºte, principial ºi teoretic vorbind, un lider sindical – chiar dacã era farsor – ca Cãtãlin Croitoru nu putea fi decît oponentul Ecaterinei Andronescu, cît aceasta ocupase fotoliul de ministru al Educaþiei. Dar, dupã ce liderul sindical al Federaþiei Educaþiei Naþionale (F.E.N), Cãtãlin Croitoru, ºi-a vîndut mandatul de lider sindical pe unul de membru al P.D.-L., de guvernãmînt, ºi amîndoi au ajuns în Parlament pe poziþii opuse, Cãtãlin Croitoru a devenit ºi mai rãu. Rupea lanþul ºi mai multe nu. De exemplu, la emisiunea „Miniºtri pe fãraº“, de la Realitatea TV, din 6 august 2009, la ora 22 ºi 5 min., o admonesta, foarte grobian (sau, zis popular, mãgãreºte), pe d-na Ecaterina Andronescu pentru cã îl întrerupe din vorbit – deºi spunea, ca de obicei, inepþii, iar d-na ministru avea motiv sã-l întrerupã; la ora 22 ºi 10 min., Gheorghe Isvoranu, liderul F.S.L.I., i-a reproºat, de la obraz: „Pînã în decembrie, d-l Croitoru era în minister zi de zi, iar dupã ce a ajuns parlamentar P.D.-L, nu a mai cãlcat pe acolo, ca dovadã de cît de puþin îl interesau problemele profesorilor“; la ora 22 ºi 11 min., Cãtãlin Croitoru se lãuda, reproºîndu-le interlocutorilor: „Am absolvit ºi eu o facultate de drept…“ (la Universitatea Creºtinã Dimitrie Cantemir, unde este lector ºi coleg cu Elena Udrea, care i-a predat, evident, Dreptul ºi l-a fãcut licenþiat în Drept!); la 22 h 29 min., d-na Ecaterina Andronescu a fost nevoitã sã-l întrerupã iarãºi, pentru a-l pune la punct: „Sunteþi în eroare!“ Cãtãlin Croitoru era, în anii 2008-2010, foarte „vocal“, adicã „tare-n clanþã“, dar nu trebuia luat în serios, dupã cum releva ministrul Educaþiei Cristian Adomniþei: „Mi se pare inutil sã dau atenþie unui om a cãrui singurã calitate este slujul fãcut stãpînilor lui, în schimbul fotoliului de ministru al Educaþiei“! Într-adevãr, în 11 decembrie 2008 ziarista Oana Matei vehicula ideea: „Cãtãlin Croitoru ar putea fi noul ministru al Educaþiei“. Apoi, în 18 decembrie 2009, eram speriaþi de Iulia Roºu: Cãtãlin Croitoru,  noua propunere a PDL pentru Ministerul Educaþiei! Dar – cum teoretiza marele Hegel –, „pentru a doua oarã ºi definitiv, în Istorie“, pigmeul Cãtãlin Croitoru a dat chix în istoria sa politicã personalã. El avea sã declare spãsit ºi „modest“ cã, sanchi!, nu-l interesa postul de ministru al Educaþiei! Aºa spune ºi vulpea cînd nu ajunge la struguri: cã sunt acri. Farsor cum e, a declarat presei, în 22 decembrie 2009, cã motivul renunþãrii la funcþia atît de mult rîvnitã ar fi fost bugetul mic alocat Învãþãmîntului. Dar, fireºte, adevãrul este cã „Cãtãlin Croitoru, propunerea pentru portofoliul Educaþiei, a întrunit, atunci, cele mai puþine voturi favorabile, 34, dintr-un total de 66“. Aceastã înfrîngere la scor mare a suferit-o în cadrul Colegiul Director al P.D.L., adicã în faþa colegilor sãi! S-a zbãtut mult sã fie numit ministrul Educaþiei, deºi nimic nu îl recomanda pentru acest post, cãci, prin calitãþile sale negative, era total contraindicat. ªefii ºi colegii lui s-au clarificat cu cine au de-a face ºi n-a ajuns ministru. Apoi, dupã un timp, a dispãrut din toate mass media ºi a fost acoperit de un anonimat gros ºi greu, din care a mai ieºit abia acum, cu ocazia votãrii moþiunii. Dintre pãcatele sale, s-a evidenþiat, totdeauna, laºitatea: Cãtãlin Croitoru a fost parlamentarul care a pãrãsit ultimul corabia care se scufunda, dîndu-ºi demisia chiar de la tribuna Parlamentului, dupã ce a votat moþiunea de cenzurã: adicã abia în ultima clipã! El a mai declarat, „revoltat“, cã „rãbdarea are o limitã ºi cã paharul rãbdãrii s-a umplut“ ºi, de asemenea, cã „nu mai puteam accepta umilinþa de a sta în bancã“! „Eu, Cãtãlin Croitoru, îndatã dupã ce îmi voi exercita votul la moþiune, îmi voi înceta activitatea în grupul PDL ºi voi începe sã activez în grupul PSD“! Chiar aºa! Chiar din Parlament va începe sã activeze! Oare nu i-o fi fost fricã de d-na Ecaterina Andronescu, pentru cã îi va bate obrazul pentru aceastã ticãloºie, deºi ar fi meritat chiar sã-i dea cu poºeta-n cap?! Pe „Lista candidaþilor pãtaþi“, figura, în 22 octombrie 2008, acest text: «Cãtãlin Croitoru (PD-L) Liderul Federaþiei Educaþiei Naþionale ºi candidat din partea PD-L; flagrant conflict de interese: platforma sindicalã devine campanie electorala pentru liderul devenit candidat ºi pentru partidul care îl susþine, dar ºi campanie contra partidului de la guvernare; candidatul îºi camufleazã parte din ve­nituri, în declaraþia de avere, sub formula „conform declaraþiei fiscale“ – declaraþie care nu are caracter public.» Este clar cã el a schimbat macazul nu din cauza „umilinþei“ îndurate cu stoicism, ci, în realitate, pentru cã îi poartã ranchiunã lui Emil Bic, fiindcã nu s-a ajuns, ºi el, ministru, mãcar douã luni, douã sãptãmîni ºi trei zile ca Mihai-Rãzvan Ungureanu. Apoi, Cãtãlin Croitoru mai este ºi mincinos, imoral, cãci era membru al P.D. din 1998 – deºi, ca mare lider sindical, nu avea voie sã fie ºi membru de partid – ºi nu din 2008, cum anunþase, în aprilie 2008, Emil Boc, ºi cum dezinforma el presa ºi opinia publicã, în 18 aprilie 2008, în interviul luat de Iuliana Gãtej, sub titlul „Liderul sindical Cãtãlin Croitoru: „Între mine ºi PD-L a fost o atracþie reciprocã“: „A fost o atracþie reciprocã, la fel ca într-un mariaj. Ne-am plãcut ºi am decis sã ne cãsãtorim. Am avut cea mai bunã ofertã dintre toate partidele cu care am negociat“ (s.n., V.I.Z.). Aºadar, dupã douã propoziþii simple, în a treia se contrazice singur, „îºi dã cu stîngu-n dreptul“ – doar e inginer, ca profesie –, cãci, de vreme ce negociase cu alte partide, nu putea fi vorba de „o atracþie reciprocã“, un fel de dragoste la prima vedere! Dimpotrivã, a fost o autenticã þigãnealã: care partid îi dã o funcþie mai de barosan, la ãla se duce. Într-adevãr, ziarista, „hoaþã“, îl încolþeºte: „Dar aþi negociat ºi cu PSD. Nu aþi acceptat pentru cã era ocupat Departamentul de Educaþie de Cati Andronescu? Ce sã spunem… conduce departamentul de educaþie. Nu e vorba de asta, ci cã nu am fost pe aceeaºi lungime de undã cu doctrina lor“. Aici, acest ingineraº de sîrme ºi ºuruburi se crede un mare farsor, dar nu e decît un mic guguman. Pardon! Scuzaþi! Eratã. Vedeþi ce „doctrinã“ puternicã avea un lider sindical ca Cãtãlin Croitoru?! În 18 aprilie 2008 nu era „pe aceeaºi lungime de undã“ cu P.S.D-ul, dar dupã exact patru ani ºi opt zile, în 27 aprilie 2012, prin umilinþe îndurate pînã la capãtul rãbdãrii, ºi-a acordat lungimea de undã cu P.S.D.-ul ºi a devenit coleg cu Ecaterina Andronescu, faþã de care, în 6 august 2009, avusese un comportament de bãdãran, deºi ca „prof. univ. dr.“ la o Universitate Creºtinã, trebuia sã se comporte ca un pedagog ºi ca un creºtin. Dar, evident, Cãtãlin Croitoru este creºtin doar în „pozã“. Elocvent, în acest sens, este cã, dupã cum remarcaþi ºi în afiºul electoral alãturat, ºi-a confecþionat o pozã electoralã cu gesticã ºi conotaþii creºtine, folosindu-ºi chiar numele în fãþuirea sloganului: „Împreunã croim VIITORUL!“ Pentru cã, chipurile, ar fi avut un nume predestinat: un croitor croieºte! Apoi, face fraze mobilizatoare cu trimiteri la copii, la pãrinþi, la pensionari º.a. Puþin a lipsit sã nu bage în afiº inclusiv Porunca a 5-a din Decalog! Numai cã aºa de bine a croit viitorul, încît, votînd ca slugã a P.D.L.-ului, a bãgat România în colaps: a votat legile criminale prin care le grãbeºte extincþia pensionarilor, prin care a umilit Armata activã ºi de rezervã, prin care a periclitat securitatea naþionalã! Ecce homo! Adicã, pe româneºte, zici Cãtãlin Croitoru ºi tragi apa; sau tragi o înjurãturã, cum fac aproape toþi comentatorii interviului Iulianei Gãtej, precum ºi de la celelalte articole indicate aici, prin hyperlink-uri! Ca sã nu mai vorbim de ceilalþi lideri sindicali din Învãþãmînt, care au numai cuvinte de ocarã la adresa lui. Am zãbovit mai mult asupra acestor douã personaje politicianiste, deoarece ele sunt simptomatice pentru actualul Parlament rezultat din „uninominal“, pentru politica româneascã ºi, evident, pentru P.D.L.: Sorin Frunzãverde prin puterea maleficã dobînditã în urma accederii în structurile Puterii ºi ale politicii, iar Cãtãlin Croitoru prin dimensiunea meschinã pe care o reprezintã pe esplanada „sistemului ticãloºit“ (Bãsescu dixit). Era necesar ca doar aceºtia doi P.D.L.-iºti de frunte sã „spele putina“ în U.S.L. ºi ar fi fost suficient pentru compromiterea Uniunii – care, ºi aºa, este o uniune contra-naturii sau, zis academic de chiar Traian Bãsescu ºi Sorin Frunzãverde, „conjuncturalã“ – adicã fãcutã din nevoia de a reacapara „ciolanul“ Puterii!  

The Good – Cel Bun: Adrian Nãstase

  Dar ex-premierul social-democrat Adrian Nãstase încearcã sã scuze turpitudinea traseismului ºi sã o facã ingurgitabilã printr-o eboºã de „teoretizare“ politologicã – sau, zis în limbajul populãros al preºedintelui Traian Bãsescu, vrea sã îi determine pe ignoranþi (eu mã jenez, totuºi, sã spun, ca Traian Bãsescu, „tîmpiþi“) sã înghitã pe nemestecate aceastã nemernicie, fiindcã ºtie cã prostimea deþine o vastã ºi profundã inculturã politicã. De aceea, Nãstase pretinde cã Frunzãverde nu ar fi – Doamne, fereºte! – un „traseist“ (în timp ce Radu Berceanu îl caracterizeazã drept „trãdãtor“!), ci, în generozitatea, în bonomia sa, Nãstase considerã, condescendent – se vede asta ºi pe faþa lui, deºi i-a cam dispãrut aroganþa de altã datã, probabil din cauza nenumãratelor procese cu care l-a hãrþuit Traian Bãsescu, acesta forþînd Ju$tiþia sã îl condamne la doi ani de închisoare cu executare pentru cã, printre altele, mituise pe unii cu niºte dolari care aveau sã fie tipãriþi de cãtre Trezoreria S.U.A. abia la doi ani dupã ce el îi „dãduse“ ca mitã! –, considerã, ziceam, cã ar fi vorba doar de nevinovata „revenire la o situaþie normalã, de stabilitate“! I-auzi brîul! Ca sociolog, Adrian Nãstase face o palidã încercare de a înfrumuseþa realitatea, care este, totuºi, hîdã – nu doar politic, ci ºi sub aspect economic, social, cultural, spiritual; fireºte, din cauza exclusivã a politicului! Mai grav. Pe lîngã faptul cã este hîdã, realitatea este ºi falsificatã de politic. Deputatul P.S.D. Ion Stan demascã, în Parlament, aceastã falsificare, echivalentã cu trãdarea de þarã: «Puterea de la Bucureºti este cel puþin complice la o manoperã sistemicã de falsificare a indicatorilor macroeconomici, care a împins la decizii politice greºite, ale cãror efecte sunt trãdarea de þarã, în varianta subminãrii economice ºi a ºtirbirii suveranitãþii ºi independenþei politice, urmare a aservirii faþã de organizaþii strãine. […] Astfel, la momentul actual, anul 2012, diferenþa dintre datele macroeconomice reale ºi cele fãcute oficial publice (dupã „prelucrarea“ de cãtre Banca Naþionalã a României, Ministerul Finanþelor Publice, Institutul Naþional de Statisticã, Comisia Naþionalã de Prognozã) a ajuns, pe calea adâncirii diferenþei, menþinutã în mod voit, dintre capacitatea administrativã macroeconomicã ºi capacitatea de evoluþie a economiei reale ºi pe calea efectelor dezvoltãrii economiei reale, la dimensiuni considerabile. Datele privind produsul industrial brut sunt subevaluate cu circa 20 la sutã (PIB real = PIB comunicat public + 20 la sutã). Aceasta subevaluare a datelor economiei reale a fost necesarã pentru a se demonstra, pe bazã de date false, cã România are nevoie de împrumuturi internaþionale. Manopera prelucrãrii statistice frauduloase a fost realizatã în cadrul unei strategii integrate pe care „asasinii economici“ – în cazul României, Jeffrey Franks ºi predecesorii sãi – au aplicat-o la nivel global. […] Aplicarea unui astfel de plan de asasinare economicã a fost favorizatã de elemente pe care FMI le-a identificat în România ºi valorificat ca atare: lipsa unor strategii economice viabile; incapacitate administrativã (instituþionalã ºi legislativã); corupþie în proporþii de subminare a economiei naþionale». Dar, acreditînd traseismul, ca doctor în drept ºi avocat, atestã cã apeleazã doar la o chichiþã avocãþeascã pentru a contracara orice eventualã obiecþie privind compromiterea U.S.L. prin acceptarea invaziei iminente de P.D.L.-iºti: cãci, evident, ºtia din culisele politicii cã va urma invazia de traseiºti ºi voia sã-i accepte sub scuza cã nu s-ar face decît reparaþia manevrelor dolozive ale Puterii – recte ale lui Traian Bãsescu –, textual, cã ar fi doar o „compensare pentru oamenii pe care Puterea i-a luat de la Opozitie, anterior“, cãci Puterea le rãpise bunãtate de parlamentari, ducînd la apariþia unei excrescenþe parlamentare ca U.N.P.R., cu membri plecaþi îndeosebi de la P.S.D.! ªi era de aºteptat cã ºi ei sã pãrãseascã ºandramaua P.D.L.-ului, revenind la P.S.D. Este de reþinut cã, imediat dupã ofilirea P.D.L.-istã a lui Frunzãverde, d-na Ecaterina Andronescu l-a vizitat pe d-l Neculai Onþanu, în vederea pertractãrii revenirii în P.S.D. Deci, aplicînd principiul machiavelic „Scopul scuzã mijloacele“, d-l dr. în drept Adrian Nãstase pregãtea opinia publicã în vederea acceptãrii ca fiind moralã revenirea la matcã a U.N.P.R.-iºtilor evadaþi din P.S.D; ar avea ºi o acoperire plauzibilã dacã ºi „Prostãnacul“ ar reveni în partid. Scopul îl definise clar Nãstase: „Sigur cã existã rezerve la nivel de principiu, dar obiectivul e de a câºtiga alegerile, dupã o perioadã în care actuala Putere va folosi orice mijloace pentru a lua oameni de la noi. Încercãm sã mergem înapoi spre zona de stabilitate adusã de votul anterior“ (adicã cel de dinainte de uninominal – n.n., V.I.Z.). Principiul politologic „Scopul scuzã mijloacele“ are ca echivalent pragmatic, în paremiologia româneascã, proverbul, cinic ºi necreºtinesc, „Fã-te frate cu dracul pînã treci puntea!“ Românii, care sunt mai mult decît creºtini, sunt ortodocºi, evitã, îndeobºte, sã se facã frate cu dracul: scuipã-n sîn, îºi fac cruce ºi cautã o rezolvare cinstitã, de care sã nu le fie ruºine sau fricã mai tîrziu. De altfel, ºi dictonul lui Machiavelli ºi-a dobîndit, între timp, o imagine rãu famatã, fiind perceput, de obicei, în dimensiunea sa maleficã, mefistofelicã. Ca atare, dezertarea lui Sorin Frunzãverde este perceputã în opinia publicã drept ceva malefic, repudiabil în mod categoric, în contradicþie cu toate asezonãrile pretins pozitive atribuite de Crin Antonescu, dar, în fond, imorale ºi demagogice: numai el putea fi onorat de asocierea cu Frunzãverde, a cãrui dimensiune histrionicã este proprie ºi lui Antonescu. Dar, îmbãlsãmînd în „necesitate politicã“ traseismul, ca ex-preºedinte al Camerei Deputaþilor, se face cã ignorã oportunismul absolut reprehensibil al deputaþilor minoritãþilor naþionale, care, prin obedienþa lor, se comportã la fel ca U.D.M.R.: voteazã exclusiv cu Puterea, pe care o ºantajeazã sistematic; ºi, evident, cu partidele ºi/sau coaliþiile aflate în situaþia de preluare iminentã a Puterii – ca în cazul de faþã: alãturi de traseiºtii P.D.L.-iºti, deputaþii alogenilor ºi-au adus – în mod esenþial, cum anticipase d-l dr. Gheorghe Funar, în 26 aprilie a.c. – obolul la alungarea guvernului (Austro)-Ungureanu (ademeniþi, se pare, cu funcþii guvernamentale, cum e cazul lui Varujan Pambuccian-Nosferatu, propozabil pentru postul de ministru al Comunicaþiilor). O altã gafã politicã a fãcut-o generalul (r.) Corneliu Dobriþoiu (propozabil pentru postul de ministru al Apãrãrii din partea P.N.L.). În emisiunea sa din 23 aprilie, Radu Tudor l-a întrebat pe general – „þinînd cont de pregãtirea domniei voastre în domeniu – dacã e bine sã fie folosiþi trãdãtorii în politicã, la fel ca în rãzboi“. Deputatul P.N.L.-ist, luat, oarecum, prin surprindere de întrebare (de fapt, el pare totdeauna surprins de orice întrebare ºi pronunþã multe „Ããã…“-uri pînã gãseºte, cît de cît, rãspunsul), a declarat ritos ºi categoric: „DA!“. Prin aceastã replicã, a dovedit cã ºi el învãluie traseismul într-un petardism de „moralitate“ ºi, totodatã, cã are mari lacune atît la Politologie, cît ºi la strategie militarã, deºi a fost, vreo doi ani, ºeful Departamentului pentru Politici de Apãrare ºi Planificare al M.Ap.N.! Surprinzãtor, acest „DA!“ hotãrît l-a surprins neplãcut ºi pe Radu Tudor, care, se pare, se aºtepta la alt rãspuns; cel puþin asta se distingea pe faþa sa. Dar, ca amfitrion susþinãtor-fervent al U.S.L., l-a aprobat onctuos. În consens cu manevrele ºi explicaþiile politicianiste apãrute, ca ale lui Adrian Nãstase, ale generalului (r.) Corneliu Dobriþoiu sau ale altora, cleptocraþia se reface ºi se menþine din mers, iar asta înseamnã „stabilitate“ în optica liderilor ei. Evident, aºa este, dar „pentru ei“, nu pentru noi, cãci este vorba de menþinerea establishment-ului, adicã a stabilitãþii care a produs cleptocraþia – care jefuieºte de 22 de ani România –, fie cã indivizii care o compun, în cea mai mare parte mereu aceiaºi, se autodenumesc „social-democraþi“, „liberali“, liberal-moharhiºti“ sau altã denumire pompoasã, dar gãunoasã, demagogicã! Sã ne reamintim cã ºi în timpul guvernãrii P.S.D.-iste, sloganul de ordine pentru a dezavua grevele profesorilor, medicilor, mitingurile pensionarilor etc. era tot acesta: nevoia de stabilitate, de „liniºte“ – liniºtea necesarã hoþilor sã fure în voie! În esenþã, prin migrarea unor membri ai „ciumei portocalii“ în U.S.L. – fie ei importanþi, „de mare calibru“, cum îl apreciazã Crin Antonescu pe ofilitul Frunzãverde, fie poltroni, ignobili ºi insignifianþi ca Cãtãlin Croitoru – se anuleazã firava aurã de „luptãtoare pentru dreptate“ cu care se drapa U.S.L. ºi îºi va pierde ºi creditul pe care-l avea pînã acum – oricum, mult mai mic decît atestã sondajele fãcute la comandã. De aceea, în Mesajul din 29 martie a.c., intitulat „Ori SCMD, ori Bãsescu“, colonelul (r.) Mircea Dogaru, preºedintele S.C.M.D., „atrage, în mod serios, atenþia cã fugarii, în ceasul al XII-lea, din P.D.L. nu trebuie primiþi ca eroi în Opoziþie. Locul lor este acela de inculpaþi în justiþie“. Tot în acest Mesaj se precizeazã cã S.C.M.D., care este forþa organizatoricã a Consiliului Naþional al Societãþii Civile (C.N.S.C.) – reprezentînd, potenþial, o masã de vot de circa 1.800.000 de alegatori – „a negociat, deja, cu cei trei copreºedinþi ai U.S.L., încheierea unui Contract social, prin care viitoarea guvernare sã se angajeze sã abroge toate legile criminale ale regimului Bãsescu“ – cu prioritate Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, Legea nr. 119/2010 a sistemului unic de salarizare ºi Legea nr. 329/2009 privind interzicerea cumulului pensiei cu salariul. Dar trebuie sã atrag atenþia Consiliului Director al S.C.M.D. ºi membrilor S.C.M.D., precum ºi ong-urilor componente ale C.N.S.C. cã, prin infestarea Uniunii Social Liberale cu mutanþii „doctrinari-spontani“ dezertori din P.D.L., componenþa acesteia s-a modificat ºi, implicit, credibilitatea ºi moralitatea Uniunii s-au diminuat exponenþial din cauza atît a traseismului ca subterfugiu pentru a scãpa de rãspunderea moralã, politicã ºi, mai ales, penalã, cît ºi a calitãþii execrabile a dezertorilor. Ca atare, Contractul social, care avea, deja, o valoare îndoielnicã, s-ar putea sã nu valoreze, în actuala configuraþie partinicã mutantã ºi virusatã a U.S.L., nici cît hîrtia pe care au semnat cei trei copreºedinþi ai U.S.L.! ªi, deci, S.C.M.D. ºi C.N.S.C. trebuie sã aibã o rezervã de forþã de presiune asupra noilor guvernanþi pentru a-ºi þine promisiunile – fiindcã, pînã acum nu au dovedit cã au cuvînt. NU mai trebuie sã tolerãm nici o încãlcare a Constituþiei, nici o formã de jefuire a Patrimoniului Naþional – prin vînzarea pe nimic ºi pe comisioane grase a resurselor minerale ºi energetice, prin risipirea resurselor financiare, prin înglodarea românilor în datorii la bãnci strãine, prin periclitarea sãnãtãþii, prin involuþia sistemului de învãþãmînt, prin determinarea românilor sã emigreze (adicã „sã-ºi ia lumea-n cap“!), prin periclitarea securitãþii naþionale. Aceastã toleranþã a devenit intolerabilã! Prima concluzie. U.S.L. reuneºte formaþiunile contradictorii: P.S.D., partid republican ºi, chipurile „de stînga“, „socialist“ – deci antimonarhist din premise –, P.N.L., partid de dreapta ºi „liberal-monarhist“ (deci contradictoriu atît în sine, cît ºi cu ceilalþi) ºi P.C., partid-parazit, traseist, care se lipeºte de partidul cu cele mai mari ºanse de a (re)intra în Parlament, fost P.U.R., „social-liberal“, nãpîrlit în contrariul sãu, „conservator“, deºi nu se ºtie ce „conservã“ acum, dupã ce fusese „social-liberal“ – noþiune opusã conservatorismului! Prin infiltrarea trãdãtorilor din P.D.L., U.S.L. se contamineazã de „ciuma portocalie“, pe care, cu mare vigoare partinicã, U.S.L. o condamna clamoros pînã la manevra Frunzãverde. Prin ºulfãria Frunzãverde se repetã – avînd aceeaºi sorginte – deplasarea perfidã, din 1992, a P.D.-F.D.S.N. spre „dreapta“. P.D.-F.D.S.N., devenit P.D.-ul lui Petre Roman, P.D.-ul lui Traian Bãsescu, apoi, P.D.L.-ul lui Emil Boc-Sorin Frunzãverde-Marko Bela-Mihai-Rãzvan Ungureanu, manevrat de Traian Bãsescu, a devenit partid de „dreapta“, repet, spre a se infiltra în C.D.R. ºi a-ºi proteja colegii din F.S.N. cu care fãcuserã „Revoluþia“. De altfel, am uitat sã precizez cã Catãlin Croitoru are, ºi el, certificat de „revoluþionar cu merite deosebite“! E necesar sã se verifice dacã nu, cumva, face parte din grupul „revoluþionarilor“ lui George Costin, bãgat, recent, la gherlã pentru falsificarea certificatelor de revoluþionar! Iatã cum P.D.L.-iºtii „revoluþionari“ revin la matcã, adicã refac, cu „merite“ ºi cu „minte lucidã“, cleptocraþia, pentru a se apãra unii pe alþii ºi a se menþine la Putere! O veritabilã mizerie politicã, dupã cum clama, spontan, lozinca din Piaþa Universitãþii, „P.D.L. ºi U.S.L. aceeaºi mizerie!“ Adicã P.D.L. ºi U.S.L. se interpenetreazã, reconstituindu-se cleptocraþia! Cam ca în filmul Terminator II, unde robotul-cyborg, dupã ce fusese topit de cãldurã, îºi reconfigura matricea maleficã, exterminatoare, pe mãsurã ce picãturile de metal se aglutinau. A doua concluzie. Nu mai votaþi cleptocraþia! Votaþi pe oricare alþii, dar nu pe aceºtia care au mai fost la guvernare. Desigur, chiar în partidele care au guvernat existã oameni valoroºi, care pot fi realeºi în Parlament, precum Valer Marian ºi Ion Stan, de la P.S.D., dar trebuie cãutaþi cu multã grijã. Atenþionãrile din 2008 ale presei prin „Listele candidaþilor pãtaþi“ au fost insuficiente, aºa cã trebuie gãsite, urgent, mecanisme care sã-i elimine pe aceºtia de pe viitoarele liste de candidaþi. Dar, oricum, electoratul nu mai trebuie sã-i realeagã pe cei care au fost în guvernele Tranziþiei criminale ºi care au dus þara în colaps, cei care ºi-au fãcut averi bãtînd din palme, prin afaceri oneroase cu statul. Aceºtia trebuie bãgaþi, urgent, la puºcãrie. Trebuie aleºi oricare alþii, cel puþin pentru a sparge clica cleptocraþiei postdecembriste. A treia concluzie. Pentru a extirpa cleptocraþia, parcã tot mai bunã ar fi o revoluþie autenticã, a românilor, în propriul lor beneficiu. Pe lîngã alþi publiciºti sau blogeri, chiar Victor Ponta a pronunþat, zilele trecute, propoziþia „Pe ãºtia nu este suficient nici dacã-i împuºti!“ Vorbe fatidice care le-au provocat o crizã existenþialã Robertei Anastase ºi coechipierului ei Sever Voinescu-Cotoi, „experþi“ în numãrarea voturilor la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii – „votatã“ în Parlament prin scamatoria celor doi, motiv pentru care Victor Ponta le dresase dosarul penal cunoscut, finalizat, desigur, prin N.U.P, fiindcã sunt oamenii Puterii, pe care nu-i poþi bãga la gherlã. Evident, Victor Ponta a fãcut o figurã de stil, o hiperbolã, oarecum, deoarece, ca fost procuror, a avut pistolet în dotare ºi ºtie cã, în ultima vreme, muniþia s-a scumpit foarte mult ºi, apoi, ar fi risipã de cartuºe: mai ieftinã ar fi spînzurãtoarea ºi, mai eficientã imagologic, tragerea în þeapã; fiindcã brazii nu au fost tãiaþi toþi de Attila Verestoy! Dar ºi aºa ar scãpa prea uºor, cãci ãºtia „meritã“ o pedeapsã mai mare: puºcãria pe viaþã în minele de uraniu ºi confiscarea totalã a averii pînã la al ºaptelea neam! Numai cã, iatã, Adrian Nãstase, fiindcã este jurist ºcolit ºi pragmatic, a gãsit, ca sã-i scape de puºcãrie pe „ãºtia“, o metodã cãreia vrea sã-i dea ºi o glazurã „teoreticã“: evaziunea partinicã prin acceptarea scursurilor din P.D.L. în U.S.L.! Este o formã de aplicare a principiului „conservãrii materiei“: „Nimic nu se pierde, ci totul se transformã“: din inamic P.D.L.-ist puºcãriabil în coleg U.S.L.-ist reevaluat! Quousque tandem, Adrian Nastase, abutere patientia nostra? 30 aprilie 2012

Colonel (r.) Vasile I. Zãrnescu

]]>