Cu tristețe am aflat astăzi de plecarea dintre noi, la vârsta de 73 de ani, a celui care a fost Manoliu Valentin. A suferit un atac de cord chiar cu 3 ore înainte de intrarea în noul an, pe când se afla alături de familie.
L-am cunoscut în calitate de membru al Asociației Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, permanent implicat în acțiunile anti-comuniste, dornic să lăsăm copiilor noștri o lume mai bună.
Valentin a fost un activist autentic, un idealist care a luptat până în ultima clipă pentru adevăr și dreptate.
Din activitatea lui, îmi vin în memorie imaginile cu participările la sutele de mitinguri în care am participat umăr lângă umăr, cerând dreptate pentru victimele mineriadelor, arestarea și judecarea lui Ion Iliescu, Valentin fiind unul dintre membrii AVMR care a intrat în greva foamei și chiar a cerut azil politic în Suedia, încercând astfel să sensibilizeze astfel opinia publică internațională față de indiferența autorităților cu privire la represiunea Mineriadei din 13-15 iunie 1990.
Destinele noastre s-au întrepătruns de mai multe ori, când mi-a solicitat sprijinul ca avocat în diversele situații de viață, lucru care ne-a apropiat.
Valentin a fost un cercetător asiduu al fenomenului iudeo-masonic, studiile sale concretizându-se în volumul intitulat ”Dezvaluiri uluitoare despre modul in care este afectata Romania de gigantica conspiratie internationala a noii ordini mondiale” apărută la Editura Sapienția în colecția Francmasoneria în anul 2006. În această carte a prezentat planurile ocultei mondiale pentru România, asumându-și prezentarea publică a unor informații primite de la mai mulți ofițeri activi din serviciile secrete românești.
Va rămâne în memoria colectivă ca unul dintre acei intransigenți luptători care s-a opus dictaturii iudeo-masonice a noii ordini mondiale, iar amintirea sa va rămâne veșnic vie, transmisă cititorilor prin cuvintele ferecate între paginile cărții al cărei autor a fost.
În ultimii ani ai vieții, Valentin a fost ostracizat și marginalizat, ca toți cei care își asumă curajul de a spune adevărul despre cei aflați la putere, fapt ce nu l-a împiedicat să militeze cu tenacitate pentru a face publice informațiile pe care le deținea referitoare la apartenența la etnia evreiască a unor membrii marcanți ai vieții publice din România.
Printre puținele imagini rămase cu el, prezint mai jos o secvență dintr-o emisiune realizată în cursul anului 2011 în care l-am prezentat pe Manoliu Valentin, căutând să facilităm astfel publicului accesul la dezvăluirile făcute de el.
Dumnezeu să Îi lumineze drumul acestui frumos nebun, idealist luptător pentru libertate, care a fost Manoliu Valentin !
-
Dumnezeu sa-l odihneasca!
-
Se vede pe el inocența.
Azi, de Ziua Comemorării victimelor Holocaustului, Drum bun spre lumina celui care ne-a aparat de cotropitorul Iliescu! Fărâmată fie-i memoria lui Iliescu în veci lui și japiței de neveste a lui!Nu am altă motivare în a scrie în România, în a scrie pe blogul av. M. Rapcea decât promisiunea făcută avocatului meu, o femeie, de a aduce ca dovadă o publicație tipărită din care să reiasă că Iliescu a intrat la închisoare. Altfel nu am ce căuta la dansa s-o deranjez.
Nu am nici-o legătură cu M. Rapcea sau familia și cunoscuții săi, nimic din acestea!Eu cunosc că m-a luat gura pe dinainte si am plusat, mi-am mințit avocatul că Iliescu intră la închisoare, am făcut-o să se bucure degeaba, i-am făcut promisiuni de care nu m-am putut ține, am spus prostii și nu-mi pot ierta acestea.
Este o problemă de conștiința pentru mine. Iliescu viu și aparat este o lipsă de consecvență a mea, o vină pe care trebuia să mi-o fac zilnic din ’91 încoace. Ca și gleznele cu pielea încă îngroșată ca mărturie a miilor de rugi spuse în fața unei vederi din Turcia cu Iisus primită pe post de icoană, aceasta este unica determinare a mea, să văd pe Iliescu odată intrat la închisoare plătind pentru crimele comise.
Nu mai stau în genunchi, pe glezne, au rămas doar pieile întărite si îngroșate de ca si cum as fi mers pe glezne. Zilnic mă puneam jos si mă rugam ca ceea ce numeam mâine să pot să ii fac față într-o societate străină pe care am ajuns s-o numesc acasă.
Faptul ca s-a stins din viață această persoană, mă doare. Trăsăturile de caracter ale lui exprimate in trăsături ale feței lui mă acuză – “n-ai realizat, n-ai mișcat nimic!”. Și îmi fac încă o dată vină că nu am îndeajuns glas și determinare, că mi-am văzut sacii în căruță și că atât e de mine și anti-comunismul meu.
Dumnezeu sa-l odihnească!
-
Dle avocat Mihai Rapcea, am sa ma gandesc ce inseamna sa fii avocat si poate imi dau si eu cu parerea.
Ca si in profesorat, banuiesc ca sacul e mixt – unii sunt prieteni iar altii sunt dusmani cu aparenta de prieteni.
Nu poti sa ai incredere in toti si sa multumesti pe toti. De aceea ai Dharma si singuratatea in care sa cauti solutii si sa iti gasesti linistea si refugiul.Ca la orice batalie va trebuie un plan de atac. Pentru aceasta e bine sa va organizati ideile in scris, sa le puneti pe hartie ca de exemplu mie in fata sa le citesc. Apoi pentru fiecare raza de lumina pe care vreti sa o adresati aveti mai multe ramurele care doresc solutii si variante. Intai desenati liniutele si apoi vor aparea ideile.
Aveti un blog, Adresati-va cititorilor! Chiar daca nu se pricep, vor cauta sa va ajute fiecare in felul sau.
-
Condoleanțe familiei!
