“Era creºtin desãvîrºit. A intrat în puºcãrie cu fruntea sus ºi a ieºit din puºcãrie cu fruntea sus.” (Pr. Dimitrie Bejan) Din mulþimea celor ce eu pãtimit în temniþe, figura lui Radu Gyr se remarcã prin tragism ºi verticalitate. Lupta continuã pe care a dus-o autorul poeziei “Sfintã tinereþe legionarã” a lãsat frumoase amintiri celor alãturi de care a îndurat multe chinuri pentru dreapta credinþã. Vã propun spre citire mai multe citate despre Radu Gyr, culese din scrierile colegilor sãi de temniþã, pentru a ne face macãr o simplã închipuire despre vitejii din trecutul neîndepãrtat al neamului nostru – tragic ºi mãreþ în acelaºi timp. “În aceste momente de înãlþare spiritualã ºi de trãire adîncã a fiinþei noastre, de undeva, dintr-o celulã, Radu Gyr singur colinda ºi el cu noi. La fel, înfipt cu mîinile în zãbrele, trãia din farmecul colindului. Era creaþia lui. El spunea cã nu mai este al lui, ci al neamului nostru românesc. A cunoscut în aceste clipe cele mai copleºitoare sentimente de mulþumire ºi de omagiu adus celui mai mare poet care a cîntat durerile celor din închisoare. Este poetul pãtimirii noastre, a neamului românesc. Nu cred cã a fost vreun scriitor care sã cunoascã o mai mare satisfacþie ºi mulþumire sufleteascã ºi un adînc respect pentru opera lui, ca Radu Gyr. Am avut fericirea sã stau cu el mult timp. Simt ºi azi cum, strîngîndu-mã la pieptul lui, cu cãldura sufleteascã de pãrinte, mã copleºea, mã fascina. El era patriarhul nostru ºi comandantul nostru, al Aiudului întreg. Din gura lui am cules laude ºi îndemn la rezistenþã. Îl pãstrez în minte ºi-n suflet pînã la moarte. “(Anastasie Brezescu,  ”Lacrimi ºi sînge”). “Din cauza creaþiei lui poetice legionare,a suferit mult, sub toate regimurile. A fost unul dintre cei mai persecutaþi oameni din România. ªi putea ºi el sã se retragã comod din luptã ºi sã pactizeze cu inamicul, cãutîndu-ºi refugiul în cine ºtie ce legaþie din strãinãtate. Niciodatã n-a cãutat nici cel puþin sã se salveze peste hotare. Îl lega familia, îl lega pãmîntul þãrii, îl lega destinul lui tragic. Era un om de rarã puritate sufleteascã ºi de o rarã modestie. Era urmãrit pentru crima de a fi fost un mare poet – poate cel mai mare între cele douã rãzboaie – ºi de-aºi fi pus talentul în slujba idealului naþional. Ultima sa poezie, “Piramida”, scrisã doar cu cîteva zile înainte de moarte, arcuitã în viziune îi confirmã convingerea.” (Constantin Bucescu,“Permanenþe”). “Este adevãrat cã la Aiud s-a aplicat, de regulã, regimul de iad. Numai din aceastã realitate s-au putut naºte versurile lui Radu Gyr: “Satan de-ar socoate cã vechiul sãu vad  Ar fi sã se cheme altfel decît iad,  A zice, desigur, cu zîmbetu-i crud:  Aici e Aiudul, aici e Aiud!” Lanþurile apar mereu în poeziile din închisoare. În viziunea lui Radu Gyr, cînd apare Iisus pentru o clipã, în celula comandantului, are la glezne semne de rãni ºi ruginã, “parcã purtase lanþuri cîndva”. De fapt, Iisus este în capul legiunilor nesfîrºite de pãtimitori în lanþuri ºi în temniþe, pentru adevãr ºi dreptate. El a fost primul deþinut politic creºtin. În altã poezie apare imaginea unui convoi de deþinuþi ce trec pe stradã în zornãit de lanþuri.” (Pr. Liviu Brînzaº, “Raza din catacombã”). “Acesta-i cel mai mare baladist al nostru. S-a publicat nu demult un volum de balada de Radu Gyr. Era un om pur, Acesta trebuie sanctificat la un moment dat. El era în puºcãrie încã din 1940, dupã revenirea legionarã. Nu este un condamnat al comuniºtilor. El a fost condamnat de regimul lui Antonescu. Un om curat la suflet ca o fatã mare, deºi era cãsãtorit. Avea o soþie punã ºi cuminte de la Piatra Neamþ, care l-a aºteptat 22 de ani. El a fãcut fãrã pauzã 22 de ani la Aiud ºi poate pe la închisoarea militarã ºi Jilava un an… Era creºtin desãvîrºit. A intrat în puºcãrie cu fruntea sus ºi a ieºit din puºcãrie cu fruntea sus. Moral.” (Pr. Dimitrie Bejan, “Bucuriile suferinþei”). “A sosit apoi Radu Demetrescu Gyr, poetul. Fusese pe front ca soldat, dar a fost decorat cu Virtutea Militarã ºi Crucea de Fier. Acum era adus lîngã ceilalþi. Era conferenþiar universitar de francezã ºi românã la Bucureºti. Blond, originar din Craiova, cu tatã artist, mamã din Ardeal, firav, cu o afecþiune la intestine, foarte cult, tãcut ºi discret, atent cu toatã lumea. În toþi anii mei de închisoare n-am cunoscut vreun om mai politicos ca dînsul. Era un punct de atracþie. Senin ºi blînd, adorabil de oricine, împrãºtia în jur un aer de sãnãtate moralã, de încredere ºi bãrbãþie. Venea de la spitalul din Braºov. Întors de pe front, scrisese niºte poezii de rãzboi foarte apreciate. Era încã în plinã vigoare creatoare ºi apãrea mereu cu ceva nou. Creaþia lui variatã a fost ca o hranã pentru toþi, ca o cuminecãturã la praznicele mari.” (Pr. Nicolae Grebenea, “Amintiri din întuneric”). “Omul Gyr era o fãpturã firavã, delicatã. Un visãtor care se emoþiona în faþa unei frunze cãzute, al unui firicel de iarbã ivit, cine ºtie cum, între douã lespezi de piatrã… Radu Gyr n-a fost un luptãtor pe baricade; arma lui în faþa cãreia nu se putea rezista era poezia, teribila armã care deschidea ceruri pentru obidiþi, iar pentru duºmani foc mistuitor… Sufeltul lui era un vulcan în erupþie, Versurile lui, balsam pe rãni sîngerînde ºi sãgeþi neiertãtoare pentru duºmanii Þãrii. Eleganþa lor s-a nãscut din suferinþã, iar puterea de penetraþie din înnãscutul talent ºi sensibilitatea cu care-l înzestrase Dumnezeu.  Lîngã rugãciune, lumina poeziei lui Radu Gyr a fost liantul care a legat inima de inimã, sufletul de suflet, cu zalele lanþurilor care ne rodeau gleznele. Versul lui se trãia. Era pentru noi, hainã ºi hranã, apã ºi cãldurã. Dacã amãrîtul de trup în care abia mai licãrea un strop de viaþã, prin cine ºtie ce minune, se mulþumea cu o canã de apã, încãlzitã vara ºi îngheþatã iarna ºi cu 100 de grame de pîine, se trãia, cãci belºugul hranei fiinþei interioare în noi era uriaº. Nu se reuºea întotdeauna, era ºi periculos, sã se scrie pe o bucãþicã de sãpun cine ºtie ce, dar o strofã douã ne luminau ziua, ne încãlzeau noaptea, ne umpleau gamela. Eram bogaþi. … În vremea aceasta el, topit de foame, ros de boalã, înconjurat de urã, scria. Scria în cap, în capul pleºuv înainte de vreme, izbit de pereþi, de frig de mizerie. Memoria lui Radu Gyr? N-am termen de comparaþie. Fremãtau celularul ºi Zarca de ceea ce Dumnezeu îi dãruise din belºug.  Cautã tinere, ºi gãseºte – nu-i greu – izvorul dãtãtor de sãnãtate spiritualã de care ai nevoie! Curge din belºug în poezia lui Radu Gyr, potoloºte setea de frumos! Pluteºte în ea duhul creºtin, patriotismul neamului nostru de care trebuie sã fii mîndru. E spãlat cu sînge, cu durere, cu rîuri de lacrimi.” (Ilie Tudor, “Un an lîngã Cãpitan”). “Arãtam speriat ºi destul de timid. În mijlocul curþii era wc-ul, prevãzut cu mai multe cabine. Deodatã vãd cã se apropie de mine un om mai înalt, puþin dus pe spate, cu ochelari pe un nas destul de mare, pe cap cu o bonetã vãrgatã ºi cãmaºã cu mîneci scurte. Zîmbind, întinde mîna dreaptã spre mine, mã ia dupã cap ºi-mi spune: “Hai, colege, cu mine la plimbare. Nu te speria, totul va fi bine. ªi eu am fost aºa la începutul bolii.” Mã strînsese la pieptul lui ºi plecarãm la plimbare. Eu mã pierdusem de tot. Mergînd în dreapta lui, începuse sã-mi vorbeascã. Mã încuraja, sfãtuindu-mã sã fiu mai senin, ºi sã iau lucrurile aºa cum sunt ele , bune ºi rele. “Sã nu uiþi cã noi trebuie sã credem cu tãrie cã vom ieºi afarã. Sã-L avem pe Dumnezeu în noi tot timpul”. Strîns la pieptul lui, îi simþeam cãldura corpului. Eram copleºit. O bucurie neîncercatã pusese stãpînire pe mine. Îmi simþea timiditatea ºi se strãduia sã mã liniºteascã. Uitasem de boalã. Acum, parcã eram în al nouãlea cer. Ca un copil trãiam sentimentul bucuriei. Ajunsesem la pieptul lui Radu Gyr. Parcã ºi acum îi simt braþul drept petrecut dupã capul meu. (Anastasie Brezescu). “Dacã am semãna România cu o mireasã în faþa altarului alãturi de mirele sãu, atunci ochiul stîng al acelei mirese ar fi Mihai Eminescu. Ochiul drept însã ar fi Radu Gyr – martirul neamului românesc. Literatura românã fãrã Radu Gyr aratã ca o mireasã slutã, ca o nevastã chioarã. Ne-a fost dat de soartã nouã, românilor, sã ajungem pînã la porþile Iadului… Dumnezeu nu ne-a uitat cu totul, ci ne-a trimis un însoþitor, un înger pãzitor. Radu Gyr n-a fost un steag care sã conducã Legiunea prin mlaºtina acestor vremuri de întuneric. El a fost focul ce a topit oþelurile cele mai încercate. A fost o luminã nu numai pentru legionari, ci pentru întreg neamul românesc.” (O. Voinea, “Masacrarea studenþimii române”). Sursa: blogul lui Stefan Bolocan]]>

CategoryCauze Naţionale
Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Share via
Copy link
Powered by Social Snap