Cu puþin timp înainte de a fi rãpus de o necruþãtoare boalã galopantã, în mai 2012, de pe patul spitalului Fundeni, preºedintele Federaþiei Române a Foºtilor Deþinuþi Politici, dr. Constantin Iulian, mi-a cerut sã fac public studiul referitor la coordonatorii din umbrã ai experimentului reeducãrii prin torturã din închisoarea Piteºti, lucrare pe care mi-o încredinþase cu puþin timp înainte. În contextul în care IICCMER a declanºat demersurile pentru tragerea la rãspundere penalã a ºefilor de lagãre ºi închisori politice, iar mass-media acordã acestui subiect o atenþie nemaiîntâlnitã dupã 1989, exemplarã fiind în acest sens campania cotidianului Gândul, consider cã este cel mai potrivit moment pentru a pune în circuitul public studiul preºedintelui FRFDPLA. Intelectual rasat, om de o vastã culturã ºi cadru universitar, dl Constantin Iulian a fost preocupat întotdeauna de gãsirea principalilor autori ai genocidului la care au fost supuse elitele poporului Român dupã instaurarea dictaturii comuniste. Adicã ºefii direcþiilor de Securitate, cei care ordonau subalternilor lor sã comitã torturile ºi crimele respective, ei fiind ºi principalii beneficiari ai atrocitãþilor. Dl Iulian era urmãrit de faptul cã, în efervescenþa de care opinia publicã va fi cuprinsã când se vor descoperi crimele comunismului ºi executanþi lor mãrunþi (aºa cum se întâmplã acum cu Viºinescu ºi Fecioru), se va trece cu vederea tocmai anchetarea principalilor vinovaþi, adicã cei ce au dat ordinele criminale. În cazul de faþã, dl Iulian avea nu doar calitatea de cercetãtor, dar ºi aceea de fost deþinut politic, unul din numeroºii studenþi supuºi între 1949 ºi 1951 celor mai abjecte metode de torturã fizicã ºi psihicã în cadrul experimentului secret de la Piteºti, calificat de Alexandr Soljeniþîn drept „cea mai mare barbarie a lumii moderne”. El a investigat cine au fost conducãtorii Direcþiei a V-a de Securitate, care în acei ani de groazã era principala beneficiarã ºi coordonator al crimelor de la Piteºti. Consider ca o îndatorire de onoare aceea de a da publicitãþii acest studiu al ºefului ºi educatorului meu, care iatã, în acest moment în care opinia publicã româneascã descoperã criminalii ascunºi din sânul ei, ne este de mare ajutor în urmãrirea pânã la capãt a tututor celor vinovaþi de crime împtriva umanitãþii, mai ales cã unii din cei menþionaþi aici au emigrat chiar în perioada comunismului ºi e posibil sã trãiascã ºi acum în strãinãtate. Florin Dobrescu Departamentul Cercetare-Documentare al Federaþiei Române a Foºtilor Deþinuþi Politici Luptãtori Anticomuniºti ______________________________________ NOI  REZULTATE ale CERCETÃRILOR în LEGÃTURà cu „EXPERIMENTUL PITEªTI” Rezultatul ultimelor cercetãri efectuate de Constantin Iulian  În ziua de 10 octombrie 1954 sunt scos din celula din Aiud, izolat într-o încãpere, de unde sunt transportat repede la garã ºi introdus în vagonul-dubã. Am ajuns din nou la Jilava, celebrul Fort 13, care era ºi acum închisoare de tranzit ºi depozit al Securitãþii. Sunt introdus într-o camerã plinã pânã la refuz cu deþinuþi. Cãutînd un loc unde sã mã aºez, sunt recunoscut ºi strigat de un vasluian LULU (NICOLAE) DAVID, un tânãr remarcat cu talent în picturã încã din timpul liceului (în prezent recunoscut ca mare pictor în Geneva). Era mai mare ca vârstã decât mine ºi ºtiam cã activase în grupul FDC Vaslui, înainte de a intra eu în Miºcarea Legionarã. Mã chemã lângã el ºi îmi spune  cã el m-a propus ca martor al apãrãrii în procesul lui care va avea loc peste o zi. Pe de-o parte m-am liniºtit aflând pentru ce am ajuns la Jilava, dar pe de altã parte eram intrigat cã am fost introdus în aceeaºi camerã cu cel ce mã propusese ca martor. Mi-am dat seama în zilele urmãtoare cã a fost o greºealã a administraþiei ºi poate din acest motiv n-am mai fost dus la proces. Pe LULU DAVID l-au dus la termen ºi a reuºit la întoarcere sã-mi comunice cum au decurs dezbaterile, cã nu au putut sã-l dovedeascã cu activitate legionarã dupã 23 August 1944 ºi el spera sã fie eliberat. Pe mine, dupã câteva zile, m-au scos din aceastã camerã ºi m-au mutat în alta, în care nu cunoºteam pe nimeni. Aici am reuºit sã stau cu patul lângã o persoanã care, cu puþine zile în urmã, stãtuse alãturi de ÞURCANU EUGEN, cel cu reeducarea de la Piteºti ºi Gherla. Ce mi-a spus acesta? Cã ÞURCANU era neliniºtit, se frãmânta continuu, deoarece în anchetã fiind, securistul i-a fãcut o propunere: dacã recunoaºte la proces cã tot ce a fãcut a fost din ordinul lui HORIA SIMA ca sã compromitã Partidul Comunist din România, se va simula execuþia lui, dacã nu va recunoaºte aceasta, glonþul va fi real. Întrebarea obsesivã a lui ÞURCANU era dacã glonþul va fi real sau orb, în cazul când el recunoaºte tot ce voia Securitatea. Cumplitã frãmântare a unui om aflat în faþa condamnãrii la moarte. Din informaþiile pe care le aveam pânã la acea datã ºtiam cã anchetarea atrocitãþilor de la Piteºti ºi Gherla începuse încã din vara anului 1951, cu unii din cei maltrataþi. La sfârºitul anului 1951 ÞURCANU ºi unii din conducerea reeducãrii au fost ridicaþi din închisoarea Gherla ºi duºi spre o destinaþie necunoscutã pentru a fi ºi ei anchetaþi. Deci, discuþia cu ÞURCANU , relatatã mie de vecinul de pat din Jilava avusese loc cãtre sfârºitul anchetei de la Securitate, dar înainte de proces. Aºadar, ÞURCANU pânã la acea datã nu subscrisese la varianta aberantã a Securitãþii, cum cã ar fi executat ordinul lui HORIA SIMA. Dupã anul 2000, când am avut acces în arhiva CNSAS am aflat cã o parte din ancheta lui ÞURCANU a avut loc la Securitatea din Ploieºti. Iatã ce declarã ÞURCANU la data de 4 mai 1954 la aceastã Securitate în interogatoriul luat de cpt. VINTILà ROMEO: Întrebare: Ce te-a determinat pe dumneata ca sã întrebuinþezi acele metode violente, pentru ai obliga pe deþinuþii din Penitenciarul Piteºti sã þi se subordoneze ºi sã-ºi facã „demascarea” în faþa dumitale? Rãspuns: Am fost determinat la acest lucru, adicã sã-i subordonez pe deþinuþi în acþiunea ce o conduceam, apoi sã-ºi facã „demascãrile” în faþa mea, întrucât eu trebuia sã scot de la ei informaþiile în legãturã cu exteriorul, necunoscute organelor de stat, ºi am folosit metodele de violenþã ele fiindu-mi indicate ºi aprobate de dl DUMITRESCU ALEXANDRU, dl MARINA ION, … dl IOSIF NEMEª, dl lt. MIRCEA, dl slt. IAGÃRU, dl Inspector General RÃILEANU, întrucât deþinuþii nu voiau sã demaºte ceea ce nu declaraserã în faþa organelor de anchetã. Întrebare: Când ºi de la cine ai primit dumneata ordine de a întrebuinþa metode de violenþã asupra deþinuþilor pentru a-i determina sã-ºi facã „demascarea”? Rãspuns: În luna noiembrie 1949, ziua de 21-22, am fost chemat de dl director DUMITRESCU, care mi-a cerut pãrerea cum am putea face sã scoatem de la deþinuþi, informaþiile ce le deþin în legãturã cu exteriorul ºi care nu fuseserã declarate de ei. I-am spus cã nu-mi pot da seama ºi cã deþinuþii au destulã experienþã pentru a se feri de a vorbi despre cele ce nu declaraserã la anchetã. Dl DUMITRESCU continua în faþa mea sã se gândeascã ºi, mai mult ca pentru sine, sã spunã „cum s-ar putea face”. Când l-am informat pe dl. DUMITRESCU cã în camera 1, etaj I corecþie, între deþinuþi s-au format douã grupuri – unul pentru reeducare ºi altul împotrivã – ºi cã între ei existã duºmãnie ºi cã numai nu s-ar lua la bãtaie, dl DUMITRESCU mi-a spus „cã asta vreau – sã se batã între ei”. Dupã ce dl DUMITRESCU mi-a spus acest lucru, ne-am înþeles, ca sã organizez încãierarea între cele douã grupuri peste vreo trei zile ºi cã dumnealui va veni atunci – ca ºi cum nu ar ºti nimic – iar grupul celor pentru reeducare sã-i arate în faþa lui pe ceilalþi cu faptele sãvârºite în penitenciar. În luna ianuarie 1950 am mai primit de la dl DUMITRESCU ALEX. ºi MARINA ION ordin „cã nu-i intereseazã câþi ochi sar” ºi peste o orã mi-a repetat acelaºi ordin, prin care eu am înþeles cã am voie sã bat deþinuþii, dacã e nevoie, cã nu intereseazã câþi ochi sar – adicã ce se va alege de ei. Tot dl DUMITRESCU ALEX. mi-a mai ordonat ca sã am grijã sã nu se dea lovituri în organe, care ar cauza moartea, dar la fund ºi la tãlpi pot sã-i bat pânã sare carnea bucãþi în tavan”. (Dosar P 6458 pag. 328-329) Dacã þinem seama cã procesul a început în ziua de 25 octombrie 1954 ºi cã declaraþia din care am citat era datatã 4 mai 1954, deci, cu aproximativ 6 luni înainte de proces, rezultã cã varianta Securitãþii nu era susþinutã de ÞURCANU ºi cã autorii crimelor erau clar cadrele MAI din penitenciare ºi Securitate, conform unor ordine superioare. Înclin sã cred cã în discuþiile dinaintea procesului anchetatorul i-a arãtat lui ÞURCANU cã va fi condamnat la moarte, dar cã i se oferã ocazia de a nu fi executat, ci doar se va simula execuþia, dacã la proces va spune cã a primit ordin pe linie legionarã sã maltrateze pe legionari pentru a compromite partidul. Când am ajuns sã am acces la arhivele Securitãþii, am mai fost curios sã vãd ce a declarat ÞURCANU pe aceastã temã la proces. Iatã câteva pasaje mai interesante de la ultimul cuvânt (Dosar CNSAS P 1137 vol. 1 pag. 193 – fost dosar nr. 24/1954): „ – Eu am mai multe completãri de fãcut, fiindcã lucrurile nu s-au prezentat exact. Activitatea a fost prezentatã (?) din umbrã, a existat la mai mare adâncime cei care au condus acþiunea. Noi n-am fost în umbrã ci în penumbrã. În umbrã sunt cei care nu au apãrut pânã acum, numai COBÂLAª vrea sã rãmânã în umbrã ºi nu vrea sã iasã la suprafaþã. La Piteºti, toatã activitatea arãtatã a fost dirijatã de oameni care nu sunt cunoscuþi ºi în afarã de acele comitete de reeducare, a existat un ºef ºi 2-3 ºefi legionari ºi care nu bãteau ci luau bãtãi, instruiþi din ordin. Cazul VOINEA, acesta s-a lãsat bãtut de formã, pentru a demonstra altora sã se supunã. Astãzi se plânge cã a fost atras în acþiune forþat. Dar nu este necesar sã facã aceasta. El face parte din aceia care indica locul ºi metodele cu care trebuie sã fie bãtut, fiindcã dacã îl bãteau alþii care nu ºtiau, i se dau bãtãi de-a binelea. Bãtaia s-a dat pentru verificare. Arãt cã activitatea legionarã întreagã sub toate aspectele fãþiºe ºi din umbrã, a fost condusã de O.. C.. cel care a organizat activitatea de reeducare în forma indicatã ºi de informare ce anume informaþii sã scoatã, este ceea ce trebuie sã fie A.. C.. D.. ºeful serviciului de informaþii pe þarã, iar al treilea D.. H.. un spion angajat în douã servicii, însã în slujba serviciului legionar, om al lui HORIA SIMA. Au fost ºi ei maltrataþi ºi eu am indicat ce bãtaie sã li se dea. Cu rol important informativ este ºi P.. A.. secretar al lui N.. P.. , ºef legionar, fost în Germania, ºeful ºcolii de spionaj la Scãriºoara, ºi el a trecut prin demascare, chiar mie mi-a dat cele mai înalte indicaþii cum sã-l bat, sã nu dea altul care nu ar fi ºtiut cã l-ar fi lovit de-a binelea. Altul a fost C.. N.. P.. , fost ºeful unui grup de legionari, prizonieri, a desfãºurat activitatea legionarã ºi pe teritoriul Uniunii Sovietice, iar la Piteºti a fost membru conducãtor al maltratãrilor din camera 2, subsol. A trecut ºi el prin demascare ºi a simulat cã este bolnav, a intrat la infirmerie ºi de acolo dirija din umbrã acþiunea. I.. M.. I.. , M.. ºi E.. P.. , care dirijau de asemeni acþiunea de maltratare de la camera 1 corecþie pentru scoaterea de informaþiuni, apoi la camera 4 spital, 2 subsol ºi 3 temniþã grea Redau numele celor care au condus acþiunea ºi anume A.. V.. , P.. I.. N.. ªi încã o serie ºi sunt aici oameni care cunosc activitatea ºi directivele date de ei. Menþionez cã din Piteºti, comandamentul legionar care a acþionat sub forma arãtatã, a avut legãturã cu penit. Aiud. Adicã deþinuþii din Aiud unde se gãsesc închiºi legionarii din comandamentul legionar pe þarã. Acest comandament a avut rapoarte amãnunþite asupra activitãþii pe care a ordonat-o ºi a fost executatã ºi în alte locuri de detenþie ºi care a luat toate mãsurile de nu fi descoperit rolul ºi amestecul în aceastã acþiune de aºa zisã reeducare ºi demascare vrea sã se lase scos la ivealã. El a ordonat lui B… sã însceneze o bãtaie înainte de proces, în toamna anului 1948, între elementele care aveau activitate mai puþinã ºi celelalte elemente vârfuri. Prin acesta sã facã o diversiune ºi sã scoatã din procesele ce urmau cel puþin jumãtate din legionarii de la Suceava. Mai târziu B… a început sã organizeze. C… a spus cã aceastã bãtãlie ar fi putut cuprinde ºi pe muncitori ºi am putea lua o bãtaie de-a dreptul. Se aºtepta la o altã tacticã dupã cum mi-a spus mie B… De asemeni, comandamentul legionar ce se forma dupã arestarea primului comandament avea cunoºtinþã în amãnunþime de felul în care se activeazã în penitenciare de cãtre legionari. Scopul ºi rezultatul practic al slujitorilor organizaþiei legionare, aºa cum a arãtat domnul procuror, lucrul cel mai oribil este cã pe lângã cã organizaþia legionarã îºi face de cap în penitenciare ºi în colonii în scopul intereselor sale, urmãrea ca toate crimele ce realizau aceste scopuri legionare, sã fie trecute pe seama regimului pentru a compromite ºi sã dea apã la moarã duºmanilor regimului. Eu ºtiu ºi simt bine acest lucru ºi spun aceasta cu atât mai mult întrucât eu nu am fost supus nici unei violenþe în anchetã”… Dupã cum se poate constata, la sfârºitul procesului, ÞURCANU a capitulat susþinând varianta Securitãþii. Totuºi, glonþul a fost real. Iatã documentul din dosarul procesului pag. 243-244: Proces Verbal Noi cpt. de just. ALEXANDRU GH. Procuror Militar pe lângã Tribunalul Militar pentru Unitãþile MAI, însoþit fiind de tov. PÂRVAN GHEORGHE de la Tribunalul Militar pentru Unitãþile MAI, în executarea sentinþei nr. 3254 rãmasã definitivã ºi devenitã executorie, ne-am transportat la penitenciarul Jilava în vederea executãrii pedepsei cu moartea a condamnaþilor: 1). ÞURCANU EUGEN, nãscut la 8 iunie 1925 în comuna Pãltiniº, raionul Câmpu-Lung Moldova, regiunea Suceava, fiul lui Gheorghe ºi Elena, fost student la Facultatea de Drept, cu domiciliu în comuna natalã. 2). STOIAN ION, nãscut la 7 ianuarie 1929 în comuna Vasile Roaitã, raionul Bacãu, fiul lui Constantin ºi Zenovia, fost elev de liceu cu ultimul domiciliu în comuna natalã. 3). COBÂLAª NICOLAE nãscut la 3 decembrie 1917 în comuna Pelenia Bãlþi URSS, fiul lui Petru ºi Ana, fost avocat, cu ultimul domiciliu în Huºi str. ªtefan cel Mare nr. 9. 4). ªERBÃNESCU CRISTIAN PAUL nãscut la 11 iunie 1923 în Bucureºti, fiul lui Ion ºi Cornelia, cu ultimul domiciliu în Bucureºti str. Av. Dorian nr. 60, de profesie tipograf. 5). ROMANESCU GRIGORE nãscut la 13 mai 1928, în Iaºi, fiul lui Grigore ºi Alice, fost student la Facultatea de Drept, cu ultimul domiciliu în Oradea str N. Jiga nr. 49. 6). POP CORNEL nãscut la 3 septembrie 1924 în comuna Gârbãu, regiunea Cluj, fiul lui Constantin ºi Otilia, student la Medicinã Cluj, cu domiciliul în comuna Lopadea Veche raionul Aiud, regiunea Cluj. 7). POPOVICI CORNEL nãscut la 15 septembrie 1928 în Piatra Neamþ, regiunea Bacãu, fiul lui Gheorghe ºi Alexandrina, fost student la Pedagogie cu ultimul domiciliu în Bucureºti Cãlãraºi nr. 254. 8). ZBRANCA OCTAVIAN nãscut la 7 ianuarie 1927 în comuna Sadova, regiunea Suceava, fiul lui Nicolae ºi Ioana, fost funcþionar cu ultimul domiciliu în comuna Iacobeni, raionul Vatra Dornei, regiunea Suceava. 9). VOIN IOAN nãscut la 23 noiembrie 1923 în comuna Ezeriº, raionul Reºiþa, regiunea Timiºoara, fiul lui Lazãr ºi Maria, fost student la Medicinã, cu ultimul domiciliu în Cluj str. Ion Vidu nr. 2. 10). CERBU IOAN nãscut la 18 octombrie 1924 în comuna Partos, raionul Alba, fiul lui Gheorghe ºi Floarea, fost student la Teologie, cu domiciliu în Sibiu, str. Mitropoliei 26-28. 11). POPESCU C. GHEORGHE nãscut la 13 august 1929 în Chiºinãu URSS fiul lui Constantin ºi Ecaterina, fost student la Facultatea de Chimie, cu ultimul domiciliu în Timiºoara Bd 30 decembrie nr. 36. 12). IONESCU P. CONSTANTIN nãscut la 7 iunie 1927 în comuna Truºeºti regiunea Suceava, fiul lui Petre ºi Elena, fost elev de liceu, cu domiciliul în comuna natalã. 13). JUBERIAN CONSTANTIN nãscut la 29 noiembrie 1926 în comuna Domaºna raionul Severin, fiul lui Atanasie ºi Sofia, student la Facultatea de Drept din Cluj, cu ultimul domiciliu în comuna natalã. 14). LIVINSCHI MIHAI nãscut la 26 iulie 1926 în comuna Bucium regiunea Iaºi, fiul lui Mihai ºi Elena, student la Facultatea de Drept, cu domiciliul în Iaºi str Parhon nr. 165. 15). PÃVÃLOAIE D. VASILE nãscut la 14 august 1926 în comuna Dolhasca regiunea Suceava, fiul lui Dumitru ºi Elena, subinginer silvic, cu ultimul domiciu în Cluj str. Horea nr. 56. 16). SOBOLEVSCHI MAXIMILIAN nãscut la 27 februarie 1923 în comuna Vama regiunea Suceava, fiul lui Wilhelm ºi Eugenia, student la Medicinã cu ultimul domiciliu în comuna natalã. Ne-am transportat în comuna Jilava … unde se aflã Penitenciarul Jilava ºi unde condamnaþii de mai sus sunt deþinuþi ºi unde a fost ales locul de execuþia pedepsei datã prin sentinþa nr. 3254 din 10 noiembrie 1954 a Tribunalului Militar pentru Unitãþile MAI. Astãzi 17 decembrie 1954 orele 23 sosit la penitenciarul Jilava unde am gãsit prezenþi pe lt. col. SAVENCO ILARIE delegat din partea autoritãþilor superioare locale, TOV KAHANE MOISE medicul penitenciarului, unde condamnaþii sunt deþinuþi, TOV. GHEORGHIU GH. directorul penitenciarului  Jilava. La ora 23 fiind fixatã execuþia, înainte de aceastã orã fixatã pentru execuþie, însoþit fiind de grefierul nostru tov. PÎRVAN GHEORGHE ºi directorul penitenciarului tov. GHEORGHIU GHEORGHE am mers la celulele unde se aflã condamnaþii 1) ÞURCANU EUGEN, 2) STOIAN ION, 3) COBÎLAª NICOLAE, 4) ªERBÃNESCU CRISTIAN PAUL, 5) ROMANESCU GRIGORE, 6) POP CORNEL, 7) POPOVICI CORNEL, 8) ZBRANCà OCTAVIAN, 9) VOIN IOAN, 10) CERBU ION, 11)  POPESCU C. GHEORGHE, 12) IONESCU P. CONSTANTIN, 13) JUBERIAN CONSTANTIN, 14) LIVINSCHI MIHAI, 15) PÃVÃLOAIE D. VASILE, 16) SOBOLEVSCHI MAXIMILIAN ºi i-am încunoºtinþat cã a sosit timpul sã expieze faptele sãvârºite ºi au fost întrebaþi dacã mai au ceva de mãrturisit sau vreo dorinþã ºi au declarat: Cã nu mai au nimic de spus. La ora 23 dupã ce s-a primit raportul comandantului grupei de execuþie s-a dispus sã se citeascã oamenilor din grupa de execuþie de cãtre grefierul PÎRVAN GHEORGHE dispozitivul sentinþei de condamnare ºi expunerea faptelor sãvârºite de condamnaþi. Dupã aceasta s-a ordonat aducerea condamnaþilor care au fost aduºi sub escortã însoþiþi de escorta respectivã miliþieni care au însoþit pe condamnaþi pânã la stâlpii de execuþie însoþiþi fiind ºi de directorul penitenciarului. Condamnaþii au fost legaþi la ochi ºi apoi de stâlpii de execuþie cu spatele cãtre grupa de execuþie. Dupã îndeplinirea celor de mai sus am ordonat comandantului grupei executarea. Comandantul grupei luând comanda a pregãtit armele, ochirea ºi focul. Condamnaþii fiind executaþi, medicul penitenciarului Jilava a constatat moartea celor de mai sus. Dupã constatarea morþii de cãtre medicul penitenciarului Jilava dupã o orã de la execuþie, cadavrele s-au dat în primirea directorului penitenciarului Jilava pentru cele legale. Drept care am încheiat prezentul proces verbal în patru exemplare din care unul se va înainta administraþiei penitenciarului respectiv, un exemplar la Procuraturã pentru Unitãþile MAI ºi douã exemplare pentru dosarul cauzei. Prezentul pv. verbal s-a întocmit în 5 (cinci) exemplare, din care al cincilea exemplar a fost dat tov. lt. col. SAVENCO ILARIE. Astãzi 17 decembrie 1954 PROCUROR MILITAR CÃPITAN DE JUSTIÞIE ALEXANDRU GHEORGHE GREFIER ªEF PÎRVAN GHEORGHE   MEDICUL PENITENCIARULUI JILAVA s.s/Dr. CAHANE M. DIRECTOR PENIT. JILAVA ss GHEORGHIU GHEORGHE DELEGAT AUTORITÃÞII AD-TIVE ss I. SAVENCO NOTÃ: Documentul este ºtampilat cu ºtampila „Procuratura Centralã-Procuratura Militarã. * S-a spus despre ÞURCANU cã era un om inteligent. Eu, care l-am cunoscut personal, nu pot sã susþin acest lucru. Un om inteligent anticipeazã lanþul cauzã-efect. Or, se pare cã el n-a anticipat nimic. Cert este cã dorea sã se elibereze cât mai repede, dar a crezut nelimitat în ce i-au spus niºte ofiþeri MAI, care oricând puteau fi daþi afarã dacã interesele Partidului Comunist o cereau, ºi mai mult el a crezut cã se va putea pãstra secretul unui nr. întreg de crime, când despre ele ºtiau sute de oameni. Toate acestea denotã lipsa lui de inteligenþã. Este clar cã atunci când a vãzut cã lui i se dã mânã liberã sã batã pe alþii ºi chiar sã-i ucidã, putea presupune cã ºi alþii puteau fi puºi sã-l batã ºi sã-l distrugã ºi pe el. Deci, dupã intrarea în joc, frica l-a cuprins sigur ºi pe el, dar ºi pe cei din echipa lui. Teroarea, odatã instauratã, se transmite ºi la executanþi ºi chiar la cei ce conduceau acþiunea. Aceºtia oricând puteau intra ºi ei, din diferite motive, în mijlocul torturilor. Istoria comunismului bolºevic este plinã de astfel de exemple, pe care ÞURCANU sigur le ºtia. Imprudenþa, orgoliul ºi frica în cele din urmã l-au doborât pe acest om. Câtã dreptate avea avocatul NICUªOR PÂSLARU, care în 1949 la Suceava, a spus cã reeducarea este nocivã ºi dezonorantã. Câþi l-au ascultat ºi mai ales câþi l-au înþeles atunci. În lotul ÞURCANU au fost judecaþi, condamnaþi la moarte ºi executaþi în ziua de 17 decembrie 1954 cei 16 menþionaþi în procesul verbal de execuþie prezentat. Mai târziu, pe data de 22 iunie 1955, tot din acest lot, a fost executat ºi al 17-lea; 17. PUªCAªU VASILE. Urmãtorii, deºi condamnaþi la moare, nu au fost executaþi, ci li s-au comutat pedepsele: 18). POPA ALEXANDRU (ÞANU); 19). VOINEA OCTAVIAN; 20). POPESCU ARISTOTEL; 21). PÃTRêCANU NUTTI; 22). DUMITRESCU DAN. Dintre cei condamnaþi la moarte ºi executaþi în baza acestui proces, unii au trecut de partea reeducãrii numai dupã ce au fost supuºi la torturi cumplite. O parte din aceste torturi le-au fost administrate chiar în aceeaºi serie cu mine. Aceºtia au fost: POP CORNEL, ROMANESCU GRIGORE ºi POPESCU GHEORGHE. Drama acestor oameni cred cã nu va putea fi înþeleasã de mulþi în adevãrata ei dimensiune. Eu îi consider pe toþi din acest lot victime ale unui regim politic criminal. Unii au fost ademeniþi sã intre în jocul reeducãrii sub promisiunea eliberãrii anticipate, alþii forþaþi prin torturã, dar dupã instaurarea terorii, cei suprasolicitaþi n-au mai avut ºansa scãpãrii, ajungând niºte oameni cu raþiunea blocatã, niºte roboþi, care sub imperiul groazei, erau capabili de orice, dupã cum li se ordona. Astfel, elaboratorii acestui diabolic experiment au avut satisfacþia verificãrii pe viu a posibilitãþii de aducere a omului în postura de animal dresat, care sã le deserveascã interesele, oricare ar fi ele. Nu ne rãmâne nouã, celor ce am supravieþuit, decât sã ne rugãm lui Dumnezeu pentru toþi cei ce au trecut prin reeducãrile din închisorile comuniste din România. Numai Dumnezeu poate sã-i judece pe aceºti oameni, solicitaþi dincolo de puterile lor fizice ºi sufleteºti de împotrivire la rãul ce s-a abãtut peste ei. * Cercetând arhivele secrete ale Securitãþii puse la dispoziþie de CNSAS, dupã Revoluþie, dar ºi rezultatele unor cercetãri orale efectuate în cadrul Federaþiei Române a Foºtilor Deþinuþi Politici – Luptãtori Anticomuniºti, am reuºit sã identific parte din autorii din umbrã ai crimelor de la Piteºti. Am mers pe drumul demascãrilor, smulse prin torturã, care scrise au ajuns la cei din umbrã. Iatã rezultatul acestor cercetãri. ÞURCANU EUGEN, deþinutul politic instruit de autorii din umbrã, înmâna „demascãrile”, smulse prin torturã de la victime, direct ofiþerului politic al închisorii Piteºti ºi care se numea MARINA ION, pe numele lui adevãrat IÞICOVICI. Acesta, tot direct, le înmâna lui SEPEANU TUDOR (evreu comunist), care în 1948 era directorul Securitãþii Bucureºti, iar în 1950 a fost numit ºef Serviciu Inspecþii în Direcþia Generalã a Penitenciarelor (D.G.P.), cu misiunea specialã de a activa personal, pe teren, în obþinerea de informaþii utile Securitãþii de la deþinuþii politici. Sepeanu Tudor era ajutat în „munca” sa de CSELLER (ZELLER) LUDOVIC, aflat în funcþia de Director în DGP. Din mâinile acestora, „demascãrile” scrise ajungeau la douã persoane, pe numele lor SENATER MOISE ºi SOLOMON AVRAM, ambii din Direcþia Securitãþii Bucureºti, foºti subalterni a lui SEPEANU în perioada 1948-1950. De la Direcþia Securitãþii Bucureºti, documentele secrete ajungeau la Direcþia a V-a a Securitãþii Poporului, a cãrei ºef era atunci DULBERGER MIªA (DULGHERU MIHAI) ajutat de LEPÃDÃTESCU MIRCEA ºi DIACà SIMION-TUDOR. De aici ele erau repartizate anchetatorilor din Direcþia V-a a Securitãþii, care prelucrau aceste „demascãri” ºi le transmiteau Regionalelor de Securitate din þarã. Aceste Regionale, la rândul lor, operau arestãri ºi anchete, finalizând astfel rezultatele acþiunii Piteºti. Persoanele care fãceau aceste prelucrãri în cadrul Direcþiei V de Securitate, identificate pânã în prezent (2011) sunt urmãtoarele: ANDREESCU MATUªEI (MATHUSEVICI NATHAN), STETCOVICI GRIGORE, ARITONOVICI SAMUEL, SERGIU RÃZVAN, CEASLAVSKI (?), NEIDMAN GINGOL, SIMON JACQUES, DAVIDOVICI LEON, FRANCO SANDU (FRANKA), LEOBEL BARBU, MARCOVICI TEDY, MAHLER WILLIAM, TELEMAQUES FLAMBOLY, SEGAL LUIZA, HOSSU ESTERA, GHERSOHN CLARA, HERBERT ESTERA (HABER), WINCLER VICTORIA, MATEESCU ELLE, FISCHER SIMION, ZIGLER SIMION, ROªCA (?), TURCHISCHER MARCEL, BUTIKA FRANCISC, SZABO EUGEN, BREBAN IOSIF. ªefii Regionalelor de Securitate din þarã, de la acea vreme, care ºtiau despre experimentul Piteºti, ºi-l exploatau, erau: Direcþia regionalã Braºov: col. IOSIF KALBUSEK ºi mr. ADALBERT IZSAK; Direcþia regionalã Cluj: col MIHAI PATRICIU (WEISS) ºi lt. col. GH. CRÃCIUN; Direcþia regionalã Constanþa: cpt. NICOLAE DOICARU ºi lt. NÃSTASE REPI; Direcþia regionalã Craiova: mr. EUGEN VISITIG ºi mr. ION VASILESCU; Direcþia regionalã Galaþi: col. MAURICIU STRUL ºi mr. GHEORGHE BARBU; Direcþia regionalã Iaºi: lt. NICOLAE PANDELEA ºi mr. AUREL LEIA; Direcþia regionalã Oradea: lt. LUDOVIC CZELLER (care a fost apoi transferat la Direcþia Generalã a Penitenciarelor) ºi cpt. TOMA ELEKIS; Direcþia regionalã Piteºti: col. MIHAI NEDELCU ºi mr. ION MARIN; Direcþia regionalã Ploieºti: lt. col. CONSTANTIN CÂMPEANU ºi mr. RACOVSCHI MÃNESCU; Direcþia regionalã Sibiu: lt. col. CRÃCIUN GH. (venit de la Cluj) ºi cpt. LUCIAN MOLDOR; Direcþia regionalã Suceava: lt. col. IOAN POPIC; Direcþia regionalã Timiºoara: lt. col. COLOMAN AMBRUª ºi AUREL MOIª; Acesta a fost drumul „demascãrilor” scrise. Informaþiile însã despre aceste „demascãri” ºi în general despre „acþiunea Piteºti” erau trimise mai departe de la Direcþia V cãtre Secretariatul General al Securitãþii ºi anume la urmãtoarele persoane: EINHORN WILHELM, DONESCU DUMITRU, SCHMERLER EMANOIL, MATEESCU NICOLAE, JURICà ALEXANDRU. Aceste persoane, la rândul lor informau asupra mersului acþiunii Direcþia Generalã a Securitãþii Poporului: BODNARENCO PANTELEI (PANTIUªA), NICOLSCHI ALEXANDRU (GRUNBERG BORIS), MAZURU VLADIMIR. Direcþia Generalã a Securitãþii Poporului, informa ierarhic Ministerul de Interne ºi anume: TEOHARI GEORGESCU (TESCOVICI BURÃH) care era ministru, ªANDOR DEMETER – ºef Direcþia Cadre ºi JIANU MARIN – secretar general (care acþiona de altfel ºi pe teren). De aici informaþiile erau transmise direct lui GHEORGHIU-DEJ ºi prin el Comitetului Central. În cadrul acestei acþiuni, Directorul închisorii Piteºti, DUMITRESCU ALEXANDRU, primii gardieni: CIOBANU ºi MÂNDRUÞ, ca ºi cetele de gardieni dintre care s-a remarcat celebrul GEORGESCU, nu erau decât complici la torturi. Ei erau utilizaþi ca unelte criminale în contactul direct cu deþinuþii. Tot din documentele CNSAS, cele care se referã la simulacrul de proces, în care au fost formal judecate ºi condamnate unele persoane din administraþia închisorii Piteºti, am aflat câteva informaþii utile pentru identificarea autorilor din umbrã ai reeducãrilor prin torturã. Iatã aceste informaþii:

  • Avocatul BACIU ION în apãrarea lui SEPEANU TUDOR aratã cã acesta a sprijinit efectiv aceastã actiune de torturã pentru smulgerea de informaþii de la deþinuþii politici în 1951, dar aceastã acþiune a funcþionat înainte cu doi ani sub NEMEª Iosif ºi „n-a fãcut nimic din proprie iniþiativã ci din ordinul superiorilor sãi, colonelul BIRTAª, colonelul BACIU, colonelul SÃILESCU care nu apar în proces”.
  • Avocatul SABIN pentru inculpatul MARINA Ion artatã cã acesta a fost trimis la Piteºti sã ia legãtura cu ÞURCANU de cãtre NEMEª care avea legãturi dinainte cu ÞURCANU ºi care nu apare în proces. “N-a putut sã-ºi dea seama cã ordinul este injust, cã a raportat mereu despre cele ce se petrec în penitenciarul Piteºti, ajungând sã telefoneze ºi la cabinetul ministrului. S-a ordonat o anchetã care nici pânã azi (16/04. 1957n. n.) nu se ºtie ce s-a fãcut cu ancheta fãcutã de colonelul BIRTAª, care venind la penitenciarul Piteºti a spus sã se punã plasã la grilajul (?) dar nu s-a preocupat de cauzele pentru care s-au aruncat deþinuþii de la etaj, care au murit”
  • DUMITRESCU ALEXANDRU, fostul director al penitenciarului Piteºti din anii 1949-1951, când a primit inspecþia colonelului NEMEª IOSIF (spre sfârºitul lunii mai 1949), la întrebarea acestuia „cum se desfãºoarã munca de informare declarã: „pânã la venirea D-lui, timp în care m-am folosit de un deþinut venit de la penitenciarul Suceava cu numele de ÞURCANU EUGEN, care mi-a raportat pe la sfârºitul lunii aprilie 1949 cã a lucrat cu dumnealui la penitenciarul Suceava. La auzul acestor cuvinte mi-a dat ordin sã-l i-l aduc imediat jos. Am dat ordin ºi a fost adus jos în biroul meu, unde se afla domnul inspector general NEMEª IOSIF, deþinutul legionar ÞURCANU Eugen ºi eu am primit ordin de la domnul inspector general NEMEª IOSIF sã-i las singuri. Dupã ce au discutat împreunã circa una jumãtate orã, am fost chemat în birou de domnul inspector general NEMEª IOSIF ºi mi-a dat ordin sã-l trimit sus pe deþinutul legionar ÞURCANU EUGEN. Dupã ce l-am trimis, am intrat în birou unde am fost întâmpinat de domnul inspector general NEMEª IOSIF cu urmãtoarele cuvinte: „bine ai fãcut, poþi sã-l foloseºti mai departe cã este bãiat bun”. (Dosar nr. 494/1956 – Trib. Militar al Reg.  II-a Militarã. Documentul a fost publicat ºi în volumul „Experimentul Piteºti – PERT ’08” de cãtre Aristide IONESCU).
Din declaraþia lui DUMITRESCU Alexandru rezultã clar cã NEMEª IOSIF l-a „prelucrat” pe ÞURCANU încã pe când acesta se afla în penitenciaruL Suceava… Fiindcã dupã Revoluþia din 1989 în cadrul foºtilor securiºti a apãrut o rupturã între cei ce au activat sub Ceauºescu ºi cei din timpul lui Dej, am îcercat sã valorific aceastã rupturã. Cei de pe timpul lui Ceauºescu au început sã-i denunþe pe cei din perioada Dej ca autori ai marilor crime, deci ºi ai Piteºtiului. De la aceºti denunþãtori am aflat date interesante în legãturã cu originea etnicã a autorilor din umbrã ai fenomenului Piteºti. Iatã aceste informaþii:
  • Ministerul de Interne era condus atunci de TEOHARI GEORGESCU, evreu pe numele adevãrat BURÃH TESCOVICI;
  • Directorul General al Securitãþii Poporului: general locotenent GHEORGHE PINTILIE, pe numele adevãrat BODNARENCO PANTELEI zis „PANTIUªA”, evreu cu cetãþenie sovieticã;
  • Subdirector, g-ral mr. ALEXANDRU NICOLSCHI, evreu, cu numele adevãrat BORIS GRUNBERG;
  • Subdirector,  g-ral mr. VLADIMIR MAZURU, evreu polonez;
  • Director al Secretariatului: mr. WILHELM EINHORN, ºi el evreu;
La Direcþia a V-a a Securitãþii unde se prelucrau „demascãrile” de la Piteºti se aflau:
  • Director: col. MIHAI DULGHERU, numele adevãrat fiind MIªA DULBERGER, evreu comunist care a emigrat în Israel;
  • ªef de serviciu: cpt. MATUªEI ANDRIESCU, numele adevãrat fiind MATUSEVICI NATHAN – evreu, anchetator între 1946-1962;
  • Director adjunct: ARITONOVICI SAMUEL (semna ANTONIU SAMI) – evreu, anchetator între 1948-1952, a emigrat în Israel;
  • RÃZVAN SERGIU – evreu, anchetator între 1948-1952; a emigrat în Israel;
  • NEIDMAN GINGOL – evreu, emigrat în SUA;
  • SIMON JAQUES – evreu, emigrat în Israel;
  • RUSU MIRCEA, anchetator între 1948-1956; a emigrat în SUA;
  • DAVIDOVICI LEON (MUREªAN) – anchetator între 1948-1956; a emigrat în SUA;
  • FRANCO SANDU – evreu, anchetator între 1948-1956, a emigrat în Israel;
  • LEON BARBU – evreu comunist, anchetator între 1948-1956;
  • MARCOVICI TEDY (MICLE) – evreu, anchetator între 1948-1956; a emigrat în Israel;
  • MAHLER WILLIAM – evreu, anchetator între 1952-1956; a emigrat în Israel.
Dintre femeile comuniste evreice, care au îndeplinit funcþia de anchetatoare, au fost identificate: TELEMAQUES FLAMBOLY, SEGAL LUIZA, HOSSU ESTERA, GERSOHN CLARA, HERBERT ESTERA, WINCLER VICTORIA, MATESCU ELLE (MATEESCU ELLE, figureazã ºi semneazã ºi ca secretarã pe sentinþele de condamnãri administrative,  preºedinte al comisiei fiind NICOLSCHI). Toate aceste femei, dupã Piteºti, au emigrat. Precizez cã din unele documente care vizau persoanele încadrate în Direcþia V-a – Cercetãri Penale, cunoscutã ºi sub indicativul UM 0638, în timpul „experimentului Piteºti”, pe cele 45 de posturi de ofiþeri figurau 31 evrei ºi doar 8 români, restul fiind greci, sârbi ºi alte naþionalitãþi. M-a intrigat în mod deosebit prezenþa pe care am constatat-o la începutul reeducãrii, pe parcursul ei, dar ºi în finalul acþiunii de ºtergere a urmelor, a unor evrei comuniºti. Astfel, la Suceava, în 1948-1949, când s-a pregãtit acþiunea de reeducare, nelipsit pe teren (în închisoare) a fost lt. col. IOAN POPIC, pe numele adevãrat POPPIG IANOª-ADALBERT, evreu, Directorul Regionalei de Securitate Suceava. La Piteºti, în timpul, torturilor pe teren s-a aflat lt. col. SEPEANU TUDOR-IANI, directorul Securitãþii Bucureºti în 1949, emigrat mai târziu în Israel ºi care era ajutat la vremea respectivã de alþi doi evrei, mr. MOISE SENATER ºi cpt. AVRAM SOLOMON. În sfârºit, la execuþia lotului Þurcanu, pe teren a fost prezent ºi a semnat Procesul – Verbal de execuþie, evreul comunist dr. MOISE CAHANE. Mulþimea de evrei comuniºti care apare în analiza fãcutã, evrei securiºti la care au ajuns „demascãrile” scrise la Piteºti, „demascãri” pe care aceºtia le-au prelucrat, dispunând, dupã cum am mai arãtat noi arestãri ºi noi anchete, mi-au întãrit convingerea cã în experimentul Piteºti a existat pe lângã aplicarea dispoziþiei NKVD NK/003/47 ºi o rãzbunare a acestor cadre din Securitate. Aceasta ºi prin faptul cã în reeducare s-a pus accent ºi pe batjocorirea simbolurilor ºi tainelor creºtine, iar Miºcarea Legionarã a fost atacatã ºi denigratã continuu. Legãtura cauzalã ce se poate face în aceastã direcþie este cã Miºcarea Legionarã, de la înfiinþarea ei, s-a declarat adversarã a comunismului vehiculat în România prin mulþi evrei. Trebuie sã precizez cã nu toþi evreii pot fi învinuiþi de aceste crime, ci numai acei care efectiv au acþionat în Securitate. Sunt convins cã aceste cercetãri pentru scoaterea la luminã a criminalilor din umbrã care au organizat ºi exploatat experimentul Piteºti vor continua, pentru ca toþi vinovaþii sã fie cunoscuþi ºi condamnaþi de istorie. sursa: buciumul.ro]]>

Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Share via
Copy link
Powered by Social Snap