Despre Maica Veronica și Mânãstirea Vladimirești am mai scris anul trecut, când i-am citit volumul de memorii și mã aflam sub puternica impresie creatã de personalitatea ei puternicã. Cãci rar se vãdește Puterea lui Dumnezeu mai limpede ca în povestea ei. O simplã copilã orfanã, fãrã nici o avere, fãrã școalã, ridicã din donații adunate de la oameni de rând, ca și ea, o mânãstire de maici.  Construcþia Mãnãstirii Vladimireºti a început în anul 1938 în urma vedeniilor avute de sora Lica – Vasilica Barbu Gurãu, care mai apoi a devenit maica Veronica, stareþa ºi stavrofora acestei mãnãstiri. Într-un lan de porumb ce aparþinea familiei (mamei ºi unchiului Ionicã Barbu din comuna Tudor Vladimirescu), ea a vãzut o luminã coborând din cer. Mântuitorul prezent în acea luminã, însemnând locul cu o flacãrã ce a cãzut pe pãmânt, i-a spus sã construiascã o mãnãstire de maici cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Pe locul primei vedenii dumnezeieºti a fost aºezatã o cruce de lemn (aflatã astãzi în muzeu). Condusã de o mare credinþã în Dumnezeu ºi Maica Domnului, deºi avea numai 16 ani, sora Lica a început mai întâi ridicarea bisericii mici. Ctitorul paraclisului a fost arhimandritul Visarion Nicolau care a finanþat construcþia ºi care a dus-o la Pãrintele Patriarh Nicodim Munteanu pentru a primi binecuvântarea pentru începerea construirii mãnãstirii. Arhitectul Ion Berechet face planul având ca model mãnãstirea româneascã Prodromu de pe muntele Athos. Munca anevoioasã ºi epuizantã este executatã de un grup de surori întru credinþã, ce au vârste între 13 ºi 17 ani. Banii necesari i-au luat “din poala Maicii Domnului”, colectarea de fonduri durând pânã în 1943. Înflãcãrate de credinþa ºi dragostea de Dumnezeu ce le þinea loc de cãldurã ºi de multe ori de hranã, grupul de surori a muncit douã ierni ºi o varã vieþuind ºi rugându-se într-un bordei sãpat în pãmântul pe care se aflã acum trapeza. Alãturi era o cãsuþã pentru pãrintele Clement Cucu, îndrumãtorul surorilor în viaþa de obºte. Cãrãmida era pregãtitã ºi arsã tot de ele, pe loc, sub îndrumarea lui Gheorge Linguraru meseriaº din Adjud. Paraclisul a fost vãruit ºi împodobit cu catapeteasmã ºi icoane. Pictura s-a realizat abia în anul 1990. La 15 august 1991 a fost sfinþit de cãtre Prea Sfinþitul Episcop Casian Crãciun. În 1941 încep sãpãturile pentru fundaþia bisericii mari (cu hramul Adormirea Maicii Domnului). Sora Lica depusese între timp votul cãlugãriei ºi se numea Maica Veronica. Construcþia este definitivatã în 1943. Pictura în stil neo-bizantin, se va realiza în cursul aceluiaºi an de cãtre pictorul Hermeneanu, ucenic al renumitului pictor de biserici Belizarie din Bucureºti. Chiliile ce încadreazã biserica, au fost construite dupã modelul mãnãstirii româneºti Prodromu de pe Muntele Athos. Au urmat trapeza (sala de mese) pe locul fostului bordei de pãmânt ºi arhondaricul cu camerele de oaspeþi. Bãtrânii locului povestesc cã pe aceste meleaguri a existat în timpuri trecute o mãnãstire de cãlugãri greci stabiliþi pe pãmânt românesc. Stareþul Ghimnazie a asistat neputincios la masacrarea soborului sãu de cãtre turci, dupã care a fost el însuºi decapitat. Cu ocazia sãpãturilor pentru fundaþie au fost dezgropate oseminte ce susþin realitatea istoricã a legendei. Relicvele cãlugãrilor martiri, curãþate ºi spãlate, au fost îngropate la piciorul mesei Sfintului Altar de varã. Dar micul Rai pe pãmânt realizat cu trudã de cãtre maicile ºi surorile de aici avea sã fie curând curmat. Regimul comunist, duºman declarat al religiei ºi credinþei de secole a poporului român, neagã contribuþia culturalã a acesteia. Prima mãnãstire desfiinþatã a fost Mãnãstirea Vladimireºti. În noaptea de 29 martie 1955, maica Veronica, comitetul de conducere ºi pãrintele slujitor au fost arestaþi. Considerate duºmani ai poporului, membrele comunitãþii (în numãr de 318) au fost ridicate în noaptea de 14 februarie 1956. Au  urmat ani grei de închisoare ºi domiciliu forþat pentru port ilegal de uniformã. Maica stareþã a efectuat ºase ani de închisoare din cei 15