de avocat Rapcea Mihai Lipsa de timp – datoratã volumului mare de lucrãri, m-a împiedicat pânã acum sã scriu despre câteva noutãți trecute din pãcate prea ușor cu vederea atât de cãtre vajnica noastrã conducere a nobilei profesii de avocat (recte Consiliul UNBR), cât și de cãtre marele și tulburatul popor al avocaților. Mã refer aici la modificãrile aduse art. 39 din Legea nr. 51/1995 privind profesia de avocat, prin Legea nr.  187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. În noua reglementare, Articolul 39 din legea avocaților (intratã în vigoare de la 1 februarie 2014 !) are urmãtorul cuprins: Art. 39 (1) În exercitarea profesiei, avocaþii sunt ocrotiþi de lege, fãrã a putea fi asimilaþi funcþionarilor publici, cu excepþia situaþiilor în care atestã identitatea pãrþilor, a conþinutului sau datei unui act. Cu alte cuvinte, de la 1 februarie 2014, întreaga suflare avocãțeascã se aflã în situația jenantã de a fi asimilatã funcționarilor publici – și nimeni nu se sesizeazã, nu se revoltã, nu propune și nu face nimic în sensul acesta. Unii mai naivi sau mai slab pregãtiți vor ridica inițial din umeri și vor spune: ce treabã avem noi cu atestãrile ? Pe noi nu ne privește, cã noi facem doar instanțã sau consultanțã, nu dãm atestãri. GREȘIT ! – le voi replica acestor stimabili colegi. Aparenta EXCEPȚIE la care face referire noua formã a art. 39(1) din legea avocaților este – vorba lui nea Iorgu Caragiale, extraordinarã, minunatã, DAR LIPSEȘTE CU DESÃVÂRȘIRE ! De ce ? Pentru cã în exercitatrea profesiei, toți avocații sunt obligați prin lege sã încheie contracte de asistențã juridicã în forma cerutã de lege. Ori, potrivit acestei forme imperative orice contract de asistențã juridicã conține la final sintagma “atest data, conținutul actului și identitatea semnatarului prezentului contract prin avocat, semnãtura”. Deci atestãm cu toții, dragi colegi, atestãm. În concluzie, TOȚI AVOCAȚII ce exercitã legal profesia de avocat, încheind contracte de asistențã juridicã, sunt considerați, prin efectul modificãrii legii, funcționari publici, aspect ne-avut în vedere de inițiatorii acestor modificãri. Pe de altã parte modificarea legii nr. 51/1995 privind profesia de avocat, printr-o lege de punere în aplicare a Codului Penal vãdește intenția inițiatorilor acestor modificãri de asimilare a avocatului cu funcționarul public peste litera legii (respectiv dispozițiile art. 175 din Noul Cod Penal) în scopul includerii categoriei profesionale a avocaților ca subiect activ al infracțiunilor ce pedepsesc faptele funcționarilor publici (trafic de persoane sãvîrșit de un funcționar public, traficul de minori sãvârșit de un funcționar public, luarea de mitã, abuz în serviciu, neglijențã în serviciu, omisiunea sesizãrii unei infracțiuni, etc.). În plus, profesia de avocat, chiar dacã îndeplinește un serviciu cu caracter cvasi-public, este INCOMPATIBILÃ ca atribuții, drepturi și obligații,  statutului de funcționar public. Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, la art. 25 și urmãtoarele se prevede obligativitatea înregistrãrii persoanelor ce dețin calitatea de funcționar public, în evidența Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Ne întrebãm cum vor putea îndeplini avocații aceastã obligație și cum li se vor aplica drepturile și obligațiile subsecvente dobândirii acestei calitãți speciale (dreptul la eliberarea documentului privind activitatea desfasurata de acesta, vechimea in munca, in specialitate si in functia publica – art. 26 (5) din Statutul Funcționarului Public; dreptul la opinie (art. 27(1)); dreptul de asociere sindicalã (art. 29); dreptul la grevã (art. 30); dreptul la salariu și sporul de vechime în muncã  (art. 31), dreptul la concedii plãtite (art. 35), dar și obligații, precum cea de a se abține “de la exprimarea sau manifestarea publica a convingerilor si preferintelor lor politice, sa nu favorizeze vreun partid politic sau vreo organizatie careia ii este aplicabil acelasi regim juridic ca si partidelor politice” (art. 44), obligația de a se conforma dispozițiilor primate de la superiorii ierarhici (art. 44(3)); sã prezinte declarația de avere conducãtorului instituției, în cazul numirii/revocãrii în dintro funcție publicã (art. 47(2)); De asemenea, sancțiunile la care sunt supuși funcționarii publici sunt INCOMPATIBILE cu statutul profesiei de avocat, profețiune liberalã și individualã prin excelențã. Astfel, potrivit art. 77 din Statutul funcționarului public, dacã s-ar menține avocații atestatori în aceastã categorie, aceștia ar putea fi supuși sancțiunilor disciplinare în cazul sãvârșirii urmãtoarelor fapte: a)intarzierea sistematica in efectuarea lucrarilor; b)neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor; c)absente nemotivate de la serviciu; d)nerespectarea in mod repetat a programului de lucru; e)interventiile sau staruintele pentru solutionarea unor cereri in afara cadrului legal; f)nerespectarea secretului profesional sau a confidentialitatii lucrarilor cu acest caracter; g)manifestari care aduc atingere prestigiului autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea; h)desfasurarea in timpul programului de lucru a unor activitati cu caracter politic; i)refuzul de a indeplini atributiile de serviciu; j)incalcarea prevederilor legale referitoare la indatoriri, incompatibilitati, conflicte de interese si interdictii stabilite prin lege pentru functionarii publici; Potrivit Legii,  Sanctiunile disciplinare sunt: a)mustrare scrisa; b)diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioada de pana la 3 luni; c)suspendarea dreptului de avansare in gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare in functia publica pe o perioada de la 1 la 3 ani; d)retrogradarea in functia publica pe o perioada de pana la un an. e)destituirea din functia publica. Din exemplele prezentate mai sus reiese clar incompatibilitatea calitãții de avocat cu cea de funcționar public, în cazul menținerii actualei prevederi legale, putându-se ajunge la situații chiar hilare. Mai mult decât atât spre comparație, în Legea notarilor publici și a activitãții notariale nr. 36/1995, deși notarii îndeplinesc o funcție publicã, asemenea executorilor judecãtorești, exercitând chiar atribuții specifice regimului de putere publicã (legalizarea unor documente oficiale, certificarea unor copii conform cu originalul al unor acte emise de autoritãți publice), autentificarea de înscrisuri și chiar similar activitãții avocaților, activitãți de atestare a identitãții pãrþilor, a conþinutului sau datei unui act, aceștia nu au fost și nu sunt asimilați prin lege categoriei funcționarilor publici. În mod similar, nici categoria profesionalã a consilierilor juridici – cu atribuții de atestare a identitãții pãrþilor, a conþinutului sau datei unui act, nu au fost și nu sunt asimilați funcționarilor publici în exercitarea acestei categorii de activitãți – potrivit Legii nr. 514/2003. Apreciem cã prin includerea avocaților ce efectueazã activitãți de atestare a identitãții pãrþilor, a conþinutului sau datei unui act, se creeazã o stare de discriminare și inechitate fațã de notarii care presteazã aceleași categorii de servicii (notari și consilieri juridici) și care nu sunt incluși în rândul funcționarilor publici. CUI SÃ “MULȚUMIM” PENTRU STAREA JALNICÃ ÎN CARE A AJUNS AVOCATURA ? În primul rând conducerii profesiei noastre, care nu a reacționat în nici un fel (sau poate nu cunoaștem despre o astfel de reacție – caz în care îmi cer scuze !) – și nici nu dã semne cã are de gând sã facã ceva pentru a îndrepta aberațiile introduse în legea profesiei de avocat. În al doilea rând suntem de vinã noi, marea majoritatea a avocaților din UNBR, pentru pasivitatea, lipsa de interes și de reacție de care dãm dovadã. Țin sã felicit pe colegul nostru avocat Daniel Fenechiu, președintele Asociației pentru Dialog și Solidaritate a Avocaților (ADSA), actualmente și deputat din partea PP-DD în Parlamentul României, care a reacționat prompt și a depus deja un proiect de lege privind modificarea art.  39 din Legea avocaților, în sensul înlãturãrii aberației cu avocatul – funcționar public. Însã cazul domnului avocat Fenechiu este unul singular. Mi-ar fi plãcut ca membrii Consiliului UNBR în frunte cu dl. președinte Gheorghe Florea – sã ținã aproape de colegii avocați care au ajuns sã ocupe funcții de senatori sau deputați în Parlament, pentru protejarea intereselor profesiei. Am putea sã luãm un bun exemplu de la breasla notarilor, care dau dovadã de un spirit de castã exemplar când vine vorba de propuneri privind eventuale modicãri la legea notarilor, aceștia exercitând un lobby de mare impact la Comisia Juridicã a Camerei Deputaților. Același bun exemplu am putea sã îl luãm și de la domnul Pompiliu Bota, inamicul public al avocaturii oficiale, cãci deunãzi am auzit vorbe din partea unora, cum cã dacã ceri Baroului sã îți elibereze carnet de avocat pe hârtie, în loc de card cu cip, ești bota-nist, pentru cã membrii UNBR-ului lui Bota se vor grãbi sã ne copieze modelele de carnețele și vor spori confuzia la instanțe între avocații “adevãrați” și cei din Baroul Bota. Dacã, așa stau lucrurie, atunci aleg sã mã declar public Bota-nist, deși sunt membru al Baroului București tradițional de 13 ani. Pentru cã am ajuns sã admir consecvența cu care Pompiliu Bota își apãrã cauza, în vreme ce organele profesiei noastre dau dovadã de o pasivitate regretabilã. Din aceastã perspectivã, aș prefera sã luãm ceea ce este bun de la “inamicii” noștri, spre binele nostru comun, al tuturor. PS: sunt curios câți dintre stimabilii colegi avocați din Baroul București își vor gãsi timp sã meargã astãzi sã voteze delegații la congresul UNBR din martie. Pe listã sunt și eu, și dl. Deputat Daniel Fenechiu. Vom avea la sfârșitul acestei zile cel mai bun barometru al interesului micii noastre națiuni avocațești – cãci, vorba aceea, “orice popor are liderii pe care și-i meritã”.  avocat Mihai Rapcea  ]]>

CategoryCauze Naţionale
Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer