Citesc știri tot mai îngrijorãtoare pe tema noilor carduri de identitate cu cip, iar mintea îmi croșeteazã zeci de scenarii posibile, adâncindu-se într-un vãlmãșag de ipoteze. Din toatã aceastã încâlcealã de gânduri, rãzbate o idee trãsnitã, pe care meritã sã o pun în scris pe hârtie, expunând-o ca pe o ciudãțenie  naturii… umane. Este vorba despre persoana umanã. Ce ne definește pe noi ca persoane, pentru a fi apți sã primim un act de identitate. Pentru început, avem nevoie doar de autori (o mamã și un tatã), iar uneori este suficientã doar mama, atunci când tatãl este incert… apoi vine numele, care ne definește alãturi de o datã exactã a apariției noastre în aceastã lume, și iatã cã putem cãpãta primul nostru act, certificatul de naștere. Apoi vine buletinul – sau cartea de identitate. Ca sã o primim, trebuie sã avem minim 14 ani. Adicã discernãmânt și personalitate formatã ca sã putem rãspunde (mãcar partial) pentru alegerile noastre. Însã aceste noi elemente nu sunt suficiente. Ca sã primești un buletin, ai nevoie de o adresã de domiciliu. Și aici intervine ciudãțenia: în Occident, aproape 70 % dintre cetãțeni locuiesc cu chirie, pe când la români visul suprem, idealul de cãpãtâi este sã devii proprietar de locuințã personalã. Poate de aici și aceastã necesitate de a avea un domiciliu pe care sã îl poți dovedi cu acte de proprietate, sau mãcar cu acordul proprietarului de a te accepta în spațiul locativ respectiv. Probabil cã aceastã condiție – obligatorie în România (cãci nu cunosc cum stau lucrurile în alte țãri) reprezintã un atavism, o rãmãșițã a unei trãsãturi de caracter proprie românilor, provenitã din vremurile împroprietãririlor din epoca Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, o reacție târzie a setei de proprietate a robilor sau a țãranilor fãrã avere din vremuri demult apuse. Cu toate bãncile care iau casele românilor, este un lucru cert cã numãrul de chiriași fãrã forme legale va crește (cum de altfel se și întâmplã – cãci evaziunea fiscalã pe închirieri de locuințe este la ordinea zilei pe la noi), iar întrebarea care se pune este cum își vor face aceștia oare actele de identitate când cele vechi vor expira – ne-având unde sã dovedeascã un domiciliu ?! La toate aceste se adaugã și temerea proprietarilor cã odatã vãzuți cu buletine pe adresa lor, chiriașii vor fi mult mai greu de scos din casã, în situația în care vor trebui evacuați pentru neplata chiriei – motiv pentru care majoritatea nu acceptã sã le facã buletine acolo unde locuiesc cu chirie. Pânã la urmã, de ce avem nevoie de buletine ?! Respir, gândesc, iubesc, muncesc, deci exist ! Și fãrã domiciliu, sau buletin. Mihai Rapcea]]>