Pentru cã e weekend și am timp, am scris un nou articol  analizã ce demonstreazã disperarea liderilor MISA în a-și pãstra o imagine falsã, de ascundere a adevãrului, în primul rând fațã de proprii cursanți. Subiectul de astãzi este proiectul publicistic “Dacã MISA nu ar fi existat” – ce se lanseazã zilele acestea în Tabãra de la Herculane.

Respectivul proiect a fost demarat inițial ca o contraofensivã la criticile tot mai argumentate ale foștilor cursanți referitoare la faptul cã practicile învãțate la MISA nu duc nicãieri din punct de vedere spiritual – deoarece nu provin de la un maestru autentic, de pe o linie yoghinã tradiționalã.

Am impresia cã pe parcurs, proiectul “Dacã MISA nu ar fi existat” a devenit o modalitate de menținere în iluzii fantasmagorice a cursanților MISA, de a le întãri acestora fanatismul și fidelitatea fațã de MISA și Gregorian Bivolaru.

Dacã am dreptate, veți descoperi cã majoritatea relatãrilor selectate de organizatori nu pun accentul pe rezultatele VERIFICABILE ale practicanților, din categoria celor descrise în textele tradiționale yoghine – unele chiar din categoria sidhiss-urilor, ci pe o paletã largã de „stãri”, “trãiri”, “sincroniticãți” și “miracole” personale ce nu pot fi verificate în mod obiectiv de un observator exterior. Și pentru ca lucrurile sã fie și mai clare, multe din aceste relatãri îl au ca figurã centralã pe Gregorian Bivolaru, “fãrã de care MISA nu ar fi existat”, și care îi întãresc acestuia imaginea de guru omniscient, atotputernic și perfect realizat spiritual. Desigur, vom regãsi la paritate cu fabulațiile și relatãri autentice, cu oameni care și-au îmbunãtãțit viața, starea de sãnãtate sau și-au depãșit anumite probleme personale prin practica exercițiilor yoga.

Vreau sã fim bine înțeleși: practica yoga este universalã. Tehnicile nu aparțin unei școli sau persoane. Yoga și-a dovedit valoarea și eficiența fãrã nici un dubiu în mileniile ei de existențã, dovedindu-se o cale validã de auto-cunoaștere și evoluție spiritualã.

Problema apare când, sub pretexul practicilor yoga, sub haina acestor practici strãvechi, autentice, unii cautã sã profite de oamenii de bunã credințã. Dacã MISA a început ca o școalã de yoga, ea a devenit astãzi o afacere bãnoasã, de pe urma cãreia unii au tot felul de beneficii materiale (bani, femei și putere). Însã, pentru ca afacerea sã funcționeze în continuare, trebuie pãstrate mãcar aparențele de școalã spiritualã, a cãrei unic scop este acela de a-i învãța pe oameni despre beneficiile practicii yoga.

De aceea a fost necesar ca MISA sã lanseze fațã de proprii cursanți, dar și fațã de potențialii viitori cursanți, proiectul publicistic “Dacã MISA nu ar fi existat”. Mizând pe confuziunea de termeni dintre MISA ca entitate juridicã/echipã/lider spiritual și practica yoga în sine/beneficiile aduse de aceasta, proiectul a cãutat sã adune relatãri ale practicanților de yoga de la MISA, în speranța cã aceste relatãri despre eficiența practicilor yoghine vor valida MISA ca organizație și îi vor spãla imaginea de acuzele vizând traficul de persoane, spãlarea pe creier și îndoctrinarea membrilor sectei.

Exact ca într-o demonstrație de prestidigitație, unde privitorul este invitat sã urmãreascã spectacolul de iluzionism – în care trucul principal consta în distragerea atenției spectatorului de la gãinãriile ascunse cu abilitate, prin fluturarea ostentativã de eșarfe în culori țipãtoare și gesturi largi, la fel și în MISA se fluturã în fața privitorilor spectacolul beneficiilor practicii yoga (ce nu pot fi tãgãduite), escamotând abil matrapazlâcurile din interiorul MISA (videochatul, femeile trimise la dans prin barurile de noapte, karma yoga întru îmbogãțirea imobiliarã a liderilor școlii, etc.).

Acest gen de fumigene “prind” doar la cei slabi de minte, care nu au capacitatea necesarã sã urmãreascã douã douã acțiuni simultane ale aceleiași persoane, precum în cazul copiilor care nu pot urmãri acțiunile diferite a celor douã mâini ale unui adult, ce pot fi extrem de diferite. Cãci dacã o mânã oferã cu aparentã dãrnicie, nu o poți ignora pe cealaltã, care te scotocește prin buzunare, cãutând sã te jefuiascã.

Astfel, se ajunge în situația paradoxalã în care aspiranții sinceri, amatori de Absolut, sã refuze sã vadã duplicitatea și dualismul acțiunilor liderilor sectei, alegând deliberat (fiind în mod evident și “ajutați”) în acest sens, sã vadã numai partea bunã a MISA – existentã în rezultatele practicii yoga.

Dacã tot se adunã relatãri de toate felurile și categoriile, sunt curios dacã practica karma yoga are și ea dedicatã un capitol în aceste relatãri. Și dacã în acest capitol, se regãsesc și relatãrile fetelor trimise sã facã dans la barã și entertainment cu clienții prin cluburi; despre cum și-au auto-depãșit sfiala feciorelnicã și au devenit shakti-uri adevãrate, “inițiatoare” tantrice pe video-chat sau maseuze erotice. Sã fie fãcute publice și aceste reatãri și rezultatele acestora, despre banii produși de aceste fete.

Și dacã tot se premiazã relatãrile, propun un premiu special pentru fetele cele mai “productive”, ce meritã recunoștința celor ce se înfruptã din roadele karma-yogãi lor, cãci și Dumnezeu trebuie sã trãiascã, nu ?!

]]>

Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer