11 aprilie – pomenirea Sfantului Ierarh CALINIC de la CERNICA. Sa ne amintim si de PROFETIA SA despre 1992, inceputul SFARSITULUI LUMII

În luna aprilie, în ziua a unsprezecea, pomenirea sfântului ierarh Calinic de la Cernica. Acest fericit pãrinte Calinic s-a nãscut în oraºul Bucureºti, în ziua de 7 octombrie 1787, din pãrinþi români temãtori de Dumnezeu ºi a primit la Sfântul Botez numele de Constantin. Când avea vârsta de 20 de ani, tânãrul Constantin din îndemn lãuntric ºi-a îndreptat paºii cãtre Mãnãstirea Cernica, din apropiere, unde a fost primit cu dragoste pãrinteascã de stareþul Timotei. Dupã un an de ascultare duhovniceascã ºi de curate osteneli, a fost tuns în cãlugãrie, schimbându-ºi numele în Calinic. Peste o lunã apoi s-a învrednicit a fi hirotonit ierodiacon. În Mãnãstirea Cernica a vieþuit sfântul Calinic 43 de ani, nevoindu-se zi ºi noapte, în post ºi rugãciune, în muncã ºi smerenie, în rãbdare ºi dragoste. Drept aceea, dupã cinci ani de slujire în treapta diaconiei, a primit ºi sfinþitorul dar al preoþiei, iar dupã alþi cinci ani, cu glas de obºte a fost ales de sobor stareþ al chinoviei de la Cernica, pe care a cârmuit-o cu multã iscusinþã timp de 31 de ani, sãvârºind multe fapte încununate de laudã. În anul 1850, preacuviosul Calinic a fost ales ºi sfinþit episcop al Râmnicului, unde a sãvârºit mari fapte ºi a împlinit multe din lipsurile acestei eparhii. Cu nespusã râvnã ºi ostenealã a zidit din temelie biserica Episcopiei, împodobind-o cu zugrãvealã ºi odoare scumpe ºi a dat viaþã nouã tiparniþei bisericeºti, scoþând la luminã multe cãrþi de slujbã ºi de zidire sufleteascã. Dorul de viaþã schimniceascã l-a îndemnat atunci sã zideascã o bisericã la Schitul Frãsinei, cu toate chiliile dimprejur, pentru adãpostirea pãrinþilor dornici sã petreacã viaþa sihãstreascã dupã pravila cãlugãrilor din Muntele Atonului, statornicitã aici de acest fericit ctitor. Sfântul Calinic a pãstorit în scaunul de la Râmnic vreme de peste 16 ani, dupã care, simþindu-se slãbit de bãtrâneþe ºi bolnav fiind, a venit iarãºi la Mãnãstirea Cernica, unde a mai trãit aproape un an, mutându-se cãtre Domnul în ziua de 11 aprilie 1868. A fost îngropat, dupã a sa dorinþã, în tinda bisericii sfântul Gheorghe. Cât timp a vieþuit pe pãmânt, sfântul Calinic a dus o viaþã aleasã ºi plãcutã lui Dumnezeu. Cãlugãr fiind, s-a supus întru totul rânduielilor vieþii mãnãstireºti, trãind în sãrãcie ºi în asprã înfrânare. Cei ce l-au cunoscut spun cã avea trup firav ºi era senin la faþã. Umbla cu capul mereu plecat, vorbea domol ºi liniºtit, iar la fire era nespus de bun, milos ºi darnic faþã de toþi. Acest fel de viaþã a fãcut din el un vas ales al Domnului, împodobit fiind ºi cu darul facerii de minuni, precum se aratã în viaþa sa, tãmãduind bolnavi, cunoscând gândurile ascunse ale oamenilor, sfârºitul lor ºi chiar pe al sãu. Apoi a fost mângâiere pentru sãraci ºi vãduve, cãci tot ceea ce a agonisit a împãrþit cu milostivire întru faceri de bine. Încã ºi azi mult ajutor ºi mare folos sufletesc dobândesc toþi cei ce cu credinþã nãzuiesc cãtre acest smerit ales al Domnului. Cititi va rog si: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/aprilie/aprilie11.htm Profetia Sfantului CALINIC de la Cernica despre 1992, inceputul SFARSITULUI LUMII …]]>