Am urmarit în ultimele douã zile documentarul lui Cornel Mihalache despre MISA lui Bivolaru. ªi am gãsit toate ingredientele ratãrii unui subiect foarte bun. (niºte detalii despre producþie aici).

  • singurul moment lãudabil din cele douã ore a fost scoaterea în faþã a greºelilor pe care Adrian Nãstase ºi le recunoaºte faþã de grupare; cîþiva membri care vorbesc despre acea perioadã neagrã. Sînt singurele minute bune.
  • apoi intrãm în linia obsedant sexualã. Ok, existã o dimensiune eroticã importantã a acestei miºcãri. Dar de ce trebuie sã-þi faci tot materialul tot pe spusele unui ziarist obsedat cã a gãsit filme “porno” cu MISA (de fapt, niºte kitschoºenii erotice, atît de penibile cã-þi fac pielea gãinã)
  • tot materialul e montat ºi manipulat astfel încît sã inducã ideea de: aha, v-am prins, de fapt voi vã întîlniþi sã v-o trageþi! Iar membrii MISA intervievaþi roºesc sfioºi în faþa camerei. ªi dacã ºi-o trag ce? Putem merge mai departe sã vedem ce i-a unit pe oamenii ãºtia, de unde vine succesul etc?
  • ratarea e completã spre final cînd intervine regizorul Cornel Mihalache cu o varzã totalã despre virilitatea poporului român, cu un Dan C.Mihãilescu vorbind despre Povestea pulii a lui Creangã (fãrã sã zicã cuvîntul, cã era ºi Liiceanu lîngã el) ºi alte penseuri despre Brâncuºi aruncate în final de autor. Cea mai periculoasã combinaþie: sã te crezi creativ cînd faci documentar.
  • sã-l arunci în tot zarzavatul ãsta pe Gabriel Andreescu, cel care spune multe lucruri de bun simþ acolo, lucruri care sînt lãsate sã pluteascã în aer.
  • sînt acuzaþii cã se fac videochaturi erotice, cã sînt exploatate fete prin MISA – toate astea sînt lãsate în gura ziaristului antiporno – nici o investigaþie în plus
  • dacã tot vorbeºti despre oameni care gîndesc altfel, încearcã sã dai o idee despre organizarea miºcãrii, ce a însemnat ea, momente importante în istoria ei, dã-mi mãcar o idee despre universul lor. Dacã tot rîd de spriritul sectant, fã-mã sã rîd inteligent…
  • sînt lãsate deoparte multe legende mituri despre grupare. S-a vorbit de un abuz, ºeful grupãrii e refugiat, pãi sã mergem pe firul abuzului, sã vorbim cu cei care-i fugãreau ºi le devastau sediile acum 10 ani.
Mã rog, toatã furia asta vine din faptul cã postul public ar fi singurul din media care ar mai da timp ºi ºanse unui material fãcut bine, complet, pe subiecte fragile. Dar nu. Avem în schimb eseuri vizuale triste numite pompos “documentar” ºi servite în prime time. preluare de pe VoxPublica]]>

CategoryCauze Naţionale
Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer