Ascultam radioul în mașinã, în drum spre birou. Interviu in extenso, cu Voiculescu, pe ultima sutã de metri înainte ca instanța sã se pronunțe. Ne povestea ce om din popor, ca toți românii e el. Ne mințea cum, pânã la vârsta de 34 de ani, a locuit cu toatã familia într-o singurã camerã, cu wc-ul în capãtul holului. Cum i-a gãtit nevastã-sa asearã varzã cãlitã cu cârnați, cum a bãut el 3 pahare de vin alb la masa de searã și s-a culcat, dormind tun, dupã ce s-a uitat la emisiunea lui Gâdea. Dacã are emoții !? Nu nu are, a dormit tun azi-noapte. Cãci el e doar un om simplu, la fel ca noi toți, cu conștiința curatã, care are însã ghinionul sã se afle în rãzboi cu președintele țãrii. Și ar mai fi rãmas domnul Voiculescu sã ne povesteascã cum se duce el zi de zi la muncã și se scormonește în portofel de ultimii bani, înainte de salariu/pensie. Îl dã însã de gol gușa de varan, cu osânze acumulate în decenii de prosperitate provenitã din furãciuni. Îl dau de gol aerele de stãpân peste jurnaliștii Antenelor, când iese de la procese iar ãia se adunã pe lângã el cu microfoanele și camerele ca puii în jurul cloștei – dornici sã mai ciuguleascã ceva… Voiculescu nu a fost și nu va fi niciodatã un simplu cetãțean sau pensionar oricât s-ar strãdui el sã pozeze în așa ceva. Nu putem uita cã individul ãsta a fost omul securitãții, omul de încredere al Clanului Ceaușeștilor, care controla banii ascunși în Occident ai Securitãții. Cel care la schimbarea regimului, a delapidat fãrã nici o pedeapsã banii românilor – pe care Securitatea, prin firma Crescend, îi jongla prin conturi în Elveția. Balzac spunea cã la originea oricãrei averi fabuloaste stã o mare crimã. La originea bogãției varanului stã o mare furãciune ne-adusã (încã !) în fața Justiției. Furtul miliardelor de dolari din conturile Ceaușeștilor. Furtul viitorului copiilor noștri, de cãtre comuniștii de sub aripa Iliescului, Voiculescului, și a tuturor celorlalți –eși care au distrus aceastã țarã. De-asta nu meritã iertat Voiculescu. De-asta meritã el PUȘCÃRIE ! Ca cetãțean, ca român, nu mã intereseazã dacã e vinovat sau nu în dosarul ”Telepatia”. Pedeapsa pe care o va primi va fi o pedeapsã moralã, pentru miile de furãciuni pe care le-a fãcut fãrã a fi prins. La fel ca și la Nãstase, nu mã intereseazã vinovãția acestuia în dosarul Trofeul Calitãții sau averea mãtușii Tamara. Mã intereseazã faptul cã omul ne-a furat cu Miki Șpagã și ai lui comunști trandafirii, de ne-a rupt. Și cã nu a plãtit pentru asta. În ochii publicului, la pușcãrie a mers același Nãstase care vândut pe nimic petrolul românesc, de parcã era a lui tasu. În ochii românilor, Voiculescu se va duce la pușcãrie pentru furãciunile anterioare, oricât de mult se chinuie el sã ne smulgã o lacrimã de milã, cu toate fundațiile lui și cu toate actele de caritate. Aștept sã-l vãd dus azi la groapa de gunoi a Istoriei pe Voiculescu, condus pe acest ultim drum de lingãii Antenelor, îngropat la Rahova cu tot cu echipa lui de ”specialiști” în privatizãri. Poate cã în final, pușcãria nu-ia va prinde rãu. Mencipolschi îi poate controla dieta ca și coleg de celulã, iar în final societatea va reprimi în sânul ei, un varan redus la stadiul de șopârlițã securistoidã, de la care a pornit în urmã cu zeci de ani. Chiar dacã târziu venitã, resetarea ceasului istoriei este beneficã României. Lustrația ștabilor comuniști – pe care politicul a refuzat sã o impunã prin lege, este impusã în aceste zile de cãtre Justiție, prin scoaterea din funcții și din pâinea cea gustoasã a afacerilor cu Patria, și aruncarea în pușcãrie, a comuniștilor ”întreprinzãtori”, care au refuzat sã se retragã de bunãvoie. Cu Voiculescu și Nãstase la pușcãrie, îndrãznesc sã sper, dupã atâția ani de la revoluție cã în sfârșit, putem spera Sà TRÃIM BINE ! Dacã nu noi, mãcar copii noștri…]]>