1 Decembrie este Ziua Naþionalã a României, potrivit Constituþiei din 2003, articolul 12, alineatul 2
La 1 decembrie 1918, Adunarea Naþionalã de la Alba Iulia, constituitã din 1228 delegaþi, ºi sprijinitã de peste 100.000 de persoane adunate la eveniment din toate colþurile Ardealului ºi Banatului, a adoptat o Rezoluþiune care consfinþeºte unirea tuturor românilor din Transilvania, întreg Banatul (cuprins între râurile Mureº, Tisa ºi Dunãre) ºi Þara Ungureascã (Criºana, Sãtmar ºi Maramureº) cu România.
Ziua de 1 decembrie 1918 marcheazã bilanþul luptei românilor pentru întregire statalã, care vine sã încununeze precedentele acþiuni ale fraþilor din Basarabia (27 martie 1918) ºi Bucovina (15 / 28 noiembrie 1918). Poporul român a valorificat conjunctura internaþionalã creatã în urma Primului Rãzboi Mondial ºi a ºtiut sã se afirme în contextul miºcãrii de eliberare a popoarelor ºi al victoriei principiului naþionalitãþilor în Europa.
Rezoluþia votatã de Marea Adunare Naþionalã, proclama:
- Deplinã libertate naþionalã pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra ºi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul sãu ºi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare ºi la guvernarea þãrii în proporþie cu numãrul indivizilor ce-l alcãtuiesc.
- Egalã îndreptãþire ºi deplinã libertate autonomã confesionalã pentru toate confesiunile din Stat.
- Înfãptuirea desãvârºitã a unui regim curat democratic pe toate tãrâmurile vieþii publice. Votul obºtesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporþional, pentru ambele sexe, în vârstã de 21 de ani la reprezentarea în comune, judeþe ori parlament.
- Desãvârºitã libertate de presã, asociere ºi întrunire, libera propagandã a tuturor gândurilor omeneºti.
- Reforma agrarã radicalã. Se va face conscrierea tuturor proprietãþilor, în special a proprietãþilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinþând fidei-comisele ºi în temeiul dreptului de a micºora dupã trebuinþã latifundiile, i se va face posibil þãranului sã-ºi creeze o proprietate (arãtor, pãºune, pãdure) cel puþin atât cât o sã poatã munci el ºi familia lui. Principiul conducãtor al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelãrii sociale, pe de altã parte, potenþarea producþiunii.
- Muncitorimei industriale i se asigurã aceleaºi drepturi ºi avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.
Legea Unirii a fost ratificatã prin Decretul-Lege No. 3631 din 11 decembrie 1918 de cãtre regele Ferdinand I ºi votatã de Adunarea Deputaþilor în ºedinþa din 29 decembrie 1919, în unanimitate.
|
|
||||||
|
“DEªTEAPTÃ-TE ROMÂNE!” – Versuri a Deºteaptã-te, române, din somnul cel de moarte, În care te-adâncirã barbarii de tirani! Acum ori niciodatã, croieºte-þi altã soarte, La care sã se-nchine ºi cruzii tãi duºmani. Acum ori niciodatã sã dãm dovezi la lume Cã-n aste mâni mai curge un sânge de roman, ªi cã-n a noastre piepturi pãstrãm cu falã-un nume Triumfãtor în lupte, un nume de Traian! Înalþã-þi lata frunte ºi cautã-n giur de tine, Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii; Un glas ei mai aºteaptã ºi sar ca lupi în stâne, Bãtrâni, bãrbaþi, juni, tineri, din munþi ºi din câmpii! Priviþi, mãreþe umbre, Mihai, ªtefan, Corvine, Româna naþiune, ai voºtri strãnepoþi, Cu braþele armate, cu focul vostru-n vine, “Viaþa-n libertate ori moarte!” strigã toþi. Pre voi vã nimicirã a pizmei rãutate ªi oarba neunire la Milcov ºi Carpaþi! Dar noi, pãtrunºi la suflet de sfânta libertate, Jurãm cã vom da mâna, sã fim pururea fraþi! O mamã vãduvitã de la Mihai cel Mare Pretinde de la fii-ºi azi mânã d-ajutori, ªi blastãmã cu lacrãmi în ochi pe oriºicare, În astfel de pericul s-ar face vânzãtori! De fulgere sã piarã, de trãsnet ºi pucioasã, Oricare s-ar retrage din gloriosul loc, Când patria sau mama, cu inima duioasã, Va cere ca sã trecem prin sabie ºi foc! N-ajunse iataganul barbarei semilune, A cãrui plãgi fatale ºi azi le mai simþim; Acum se vârã cnuta în vetrele strãbune, Dar martor ne de Domnul cã vii nu o primim! N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie, Al cãrui jug din seculi ca vitele-l purtãm; Acum se-ncearcã cruzii, în oarba lor trufie, Sã ne rãpeascã limba, dar morþi numai o dãm! Români din patru unghiuri, acum ori niciodatã Uniþi-vã în cuget, uniþi-vã-n simþiri! Strigaþi în lumea largã cã Dunãrea-i furatã Prin intrigã ºi silã, viclene uneltiri! Preoþi, cu crucea-n frunte cãci oastea e creºtinã, Deviza-i libertate ºi scopul ei preasfânt. Murim mai bine-n luptã, cu glorie deplinã, Decât sã fim sclavi iarãºi în vechiul nost’pãmânt! |
|
|||||
