Doi creºtini au plantat câte un mãr în faþa casei. Când a venit vremea sã se coacã merele, primul s-a uitat furios la pomul lui: nu avea nici mãcar un mãr. Când s-a apropiat de casa vecinului, S-a înfuriat ºi mai tare. Ramurile din pomul vecinului sãu gemeau de greutatea unor fructe minunate. Atunci el i-a cerut fratelui sãu: Explicã-mi ºi mie cum vine asta. Am plantat pomii în acelaºi timp, slujim aceluiaºi Dumnezeu. Cum se face cã þie þi-a dat aºa multe mere ºi mie nu? Celãlalt a rãspuns: Poate nu te-ai rugat pentru pomul tãu. – Cum! Nu m-am rugat?, a strigat primul. M-am rugat în fiecare zi: Doamne dã ploaie; Doamne, destul cu ploaia. Doamne, acum e nevoie de soare; acum e prea mult, o sã-mi usuce pomul. N-am neglijat nici o clipã rugãciunea ºi totul a fost zadarnic. Tu cum ai fãcut? Fratele i-a rãspuns: Nu sunt atât de priceput la rugãciune cum eºti tu. M-am rugat numai o datã, la început, în felul acesta: Tatã, am sãdit un mãr ºi aº vrea sã aibã fructe la timpul cuvenit. Nu ºtiu de câtã ploaie sau de cât soare are nevoie. Tu eºti un grãdinar mai experimentat decât mine. Tu ai creat raiul ºi toþi pomii cresc sub îndrumarea Ta. Dãruieºte-mi mere la timpul potrivit.