Ne vorbeste parintele Antonie, despre noua Constituție și disparitia Romaniei ca stat

M-a rugat cineva sã îi scriu câteva cuvinte duhovniceºti despre încercarea de schimbare a Constituþiei. „Ce vrei sã-þi spun?” i-am zis. „Vor sã schimbe Constituþia proastã pe care o avem cu una distrugãtoare”. El însã a insistat sã îi scriu ceva mai mult. Dar ce cuvinte duhovniceºti poþi gãsi oare ca sã vorbeºti cu pace despre spurcãciunea inimii lui Iuda? Ce cuvinte duhovniceºti sã aflu pentru a vorbi cu pace despre urâciunea pustiirii ce stãpâneºte inimile celor ce conduc astãzi acest sfâºiat stat românesc? De mult am spus cã genocidul pe care Românii îl fac asupra propriilor copii, prin numãrul imens de avorturi (locul I în lume la avorturi/locuitor), va aduce mari nenorociri asupra þãrii ºi poporului. Acum începe pedeapsa lui Dumnezeu asupra unei generaþii desfrânate ºi ucigaºe, care pentru libera curvie ºi preacurvie îºi asasineazã copiii încã în pântece, fãrã cea mai micã milã. Acum începe pedeapsa pentru nepãsarea faþã de sfinþii martiri ºi mucenici care pentru Hristos ºi pentru fraþii lor Români au suferit chinuri inimaginabile în temniþele ºi lagãrele comuniste. Acum începe mânia lui Dumnezeu pe care rugãciunile sfinþilor au þinut-o în loc atâta vreme. Acum paharul mâniei lui Dumnezeu s-a umplut ºi se va revãrsa peste capetele celor ce s-au lepãdat de Credinþa Româneascã, de Istoria Neamului ºi de toate lucrurile care peste tot în lume sunt sfinte. Cãci aceastã mutilare a Constituþiei – numitã de farisei „revizuire” – va da unora puteri la care viseazã mafioþii ºi jefuitorii din toate timpurile, pe de-o parte; pe de altã parte, ºi mult mai grav, aceastã „Constituþie” nouã marcheazã sfârºitul României ca stat. Consecinþa directã a acestei „Constituþii” va fi, dupã cum vom vedea imediat, des-fiinþarea României, împãrþirea ei între puteri ºi interese strãine, distrugerea Neamului Românesc. Oare e prea mult sã spun aceasta? Eu însumi aº dori sã nu fie aºa. Din nenorocire, ceasul pentru care mult m-am temut, iatã,  s-a apropiat ºi aproape nu mai sunt speranþe de scãpare. De ce? De ce ar fi aceastã „Disoluþie” zisã „Constituþie” semnul unui asemenea cumplit moment? În primul rând pentru cã aceastã „Constituþie” dã minoritãþilor naþionale drepturi atât de mari, încât anuleazã practic o serie de drepturi ºi principii naþionale fundamentale. Astfel, în orice stat unitar din lume – ºi în imensa majoritate a celor confederale – este obligatorie cunoaºterea limbii oficiale. De acum înainte însã, în România va fi invers: va fi obligatorie cunoaºterea limbilor minoritãþilor, nu a limbii române. Adicã va fi obligatoriu ca oamenii sã cunoascã limba ungarã, limba þigãneascã, limba rusã, limba ucraineeanã, limba bulgãreascã, în fine, orice limbã minoritarã. În schimb limba românã nu este obligatorie! Nu e de crezut? Nu se poate aºa ceva? Citeºte proiectul de „revizuire” a Constituþiei! Articolul 119 din vechea Constituþie se modificã, nu doar impunându-se constituþional „autonomia localã” ºi „descentralizarea serviciilor publice”, ci ºi folosirea limbii minoritãþilor naþionale „în scris ºi oral în relaþiile cu autoritãþile administraþiei publice locale ºi cu serviciile publice descentralizate”! Înþelegi oare ce înseamnã aceasta, dragul meu? Înseamnã cã vor trebui sã cunoascã limba minoritãþii/lor locale ºoferii de autobuze, autocare sau troleibuze, ºoferii de vidanje, ºoferii de pe salvare, precum ºi restul personalului din regiile ºi firmele locale de transport, salubritate, salvare, pompieri, jandarmi, poliþie, telefoane, radio, televiziune, gaze, gardieni ºamd.! Toþi aceºtia fac doar parte din „serviciile locale descentralizate”! ªi aceasta, chiar dacã minoritatea respectivã înseamnã doar un mic procent din populaþia localã! Cãci nu se cere ca procentul sã fie mare, ci doar „semnificativ”. Deci prin noul Articol 119 din Constituþia „revizuitã” Românii sunt obligaþi sã înveþe limbile minoritãþilor, sau sã îºi piardã serviciile! Iatã un sistem segregaþionist, rasist ºi fascist, care impune persecuþia etnicã la nivel naþionalã! Iatã ce ne pregãtesc cei ce ne conduc! Ce cuvinte duhovniceºti sã scrie despre aºa ceva? Nu! – va striga un admirator (necugetat) al politicienilor noºtri. Este vorba doar de locurile unde minoritatea etnicã „are o pondere semnificativã”. Semnificativã? Ungurii din judeþul Suceava, cca. 400 (patrusute)cu tot cu familiile mixte, au fost declaraþi „o importantã minoritate ungureascã”. Trezeºte-te fiule! ªi cu „semnificativul” acesta, articolul tot persecuþia Românilor provoacã. În Cluj ungurii nu sunt 20% cât prevede legea actualã, ºi totuºi prefectura – adicã Guvernul – a pus, ilegal, plãcuþe bilingve. Care au rãmas pânã astãzi! ªi acest lucru este valabil ºi pentru comune ºi sate în care ungurii sunt cu mult mai puþini! Dacã au fãcut aceasta acum, încãlcând ºi legea organicã ºi Constituþia, ce va mai însemna „semnificativ” dupã ce vor avea „Constituþia” lor? Oare 5%? Sau 3%? Ori 1%? Dar nu e doar atât! Pentrucã de fapt „revizuirea” are mare grijã ca nu cumva acest termen, „pondere semnificativã”, sã devinã cumva piedicã în calea distrugerii statului român. Aºa cã se modificã ºi Articolul 127, dându-se libertate deplinã la folosirea „limbii materne” în Justiþie, indiferent de procentul minoritãþii respective pe plan local sau naþional. Dupã acest articol, Românii vor trebui sã plãteascã interpreþi pentru cei care nu au chef sã înveþe limba zisã naþionalã, sau, dacã nu au bani pentru aceasta, sã accepte judecarea proceselor cu minoritari de cãtre cunoscãtori (nativi de obicei) ai limbii respective. Cum sã nu fie bani? Simplu: „Constituþia” propusã nu spune cine plãteºte traducãtorul! Din discuþiile actuale existã douã variante: ori Ministerul Justiþiei, dacã ºi când ºi cum va avea bani, ori – variantã preferatã – autoritãþile locale. ªtie toatã lumea câþi bani gãsesc cei din autoritãþile locale pentru interesul public. Deci vor fi totdeauna preferaþi în Justiþie – ca ºi în serviciile publice, administraþie etc – cei care, cunoscând limba minoritãþilor, scutesc de cheltuieli ºi complicaþii suplimentare. Mai ales cã cel care pierde plãteºte ºi cheltuielile de judecatã! Deci, sã revedem: limbile minoritãþilor trebuie cunoscutã în serviciile publice, în administraþia localã ºi în Justiþie, precum ºi în Parchete, cãci acestea, funcþionând conform Articolului 130 („revizuit”) în mediul Justiþiei, vor fi supuse automat ºi Articolului 127, ca ºi Poliþia Judiciarã. La prima vedere, mai rãmân în afara acestor legi Armata ºi Învãþãmântul. Dar nu e chiar aºa. Chiar Articolul 127 este cel care permite imixtiunea limbilor minoritare în activitatea militarã. Cãci dacã vorbim de Justiþie, de ce s-ar exclude ºi Tribunalele militare? ªi în cadrul lor vor trebui sã funcþioneze interpreþi, sau ca ofiþerii sã cunoascã limbile minoritare. Deci, aceeaºi poveste. Printr-un proces firesc – firesc doar în contextul „Constituþiei” revizuite – se va realiza o „cernere” prin care se va accentua segregarea între minoritari ºi majoritari, separarea unitãþilor militare pe criterii etnice, ori majoritarii vor fi obligaþi sã înveþe limbile minoritãþilor. Iar Învãþãmântul, odatã ce unitãþile de învãþãmânt sunt subordonate autoritãþilor locale, intrã direct sub incidenþa Articolului 119! Deci fiecare grãdiniþã, ºcoalã, liceu etc dintr-o localitate cu o minoritate „semnificativã” va trebui sã angajeze translatori sau, mai curând, profesori bilingivi. ªi câte ºicane sunt la îndemâna elevilor sau pãrinþilor din etniile minoritare pe aceastã temã! Deci iatã, ºi Învãþãmântul este în aceeaºi poziþie cu „serviciile publice descentralizate”. Cine e atât de orb, atât de lipsit de minte, încât sã nu îºi dea seama cã aºa ceva înseamnã sfârºitul statului român? Segregare etnicã în administraþie, învãþãmânt, servicii publice, Justiþie… Unde mai este „statul naþional unitar ºi indivizibil”? În poveºtile bunicilor ºi cãrþile de istorie? (Dacã nu cumva vor fi, repede, rescrise ºi acestea.) Dar… suntem siguri cã se va gãsi cineva – iute la vorbã ºi încet la gând – care sã sarã strigând: nu-i adevãrat! Dreptul la folosirea limbii materne în „serviciile publice locale” se poate asigura prin translatori. Românii nu sunt deloc în pericol sã îºi piardã locul de muncã sau identitatea naþionalã. O asemenea idee este, sã-mi ierþi cuvântul, fiul meu, total prosteascã. Un translator pe fiecare tren, pe fiecare tramvai, pe fiecare metrou, pe fiecare autobuz, troleibuz, maxi-taxi? Un translator la fiecare casã de bilete, în fiecare garã, la fiecare haltã? Un translator la fiecare camerã de gardã, la fiecare secþie, la fiecare salvare? Un translator în fiecare ºcoalã ºi chiar în fiecare clasã? Un translator la fiecare echipaj de poliþie, la fiecare maºinã de pompieri, la fiecare patrulã de gardieni? Sã fim serioºi! ªi totuºi… „Constituþia” revizuitã prevede folosirea limbii materne „în scris ºi oral în relaþiile cu autoritãþile administraþiei publice locale ºi cu serviciile publice descentralizate”. Aceste relaþii înseamnã ORICE! Cumpãrarea unui bilet de tren sau tramvai înseamnã „relaþie cu serviciile publice descentralizate”. Plata telefonului, televizorului, radioului, energiei electrice ºamd, la fel. Înscrierea copiilor la ºcoalã, obþinerea unui concediu medical sau de odihnã, trimiterea unei scrisori sau telegrame, ori a unui pachet, depunerea banilor la CEC ºi toate acþiunile similare, înseamnã „relaþii cu serviciile publice descentralizate”. Plata taxelor de tot felul, de asemenea. ªi, conform „Constituþiei” revizuite, trebuie asigurate ºi în limba minoritãþilor „semnificative” din localitate. Deci nu este absurd sã te întrebi, ca mai sus, de câþi translatori este nevoie. Sau de câþi bilingvi. Ori trilingvi. Sã ne gândim o clipã la situaþia Capitalei României. Bucureºtiul, ca orice oraº central al unei þãri, a adunat oameni din toate ungherele patriei. Sunt mii ºi mii de unguri, mii ºi mii de þigani, precum ºi multe alte minoritãþi. Sã ne gândim numai cã se decide cã ungurii din Bucureºti sunt o minoritate „semnificativã”. Sau cã se decide acest lucru pentru þigani. Desigur, ºi cealaltã minoritate va pretinde îndatã acelaºi statut. Ce va însemna asta pentru oraº? Vor trebui, automat, folosite limbile respective „în scris ºi oral în relaþiile cu autoritãþile administraþiei publice locale ºi cu serviciile publice descentralizate” (Articolul 119 revizuit). Crede cineva cã vor putea învãþa vatmanii, ºoferii de autobuze, pompierii, funcþionarii, casierii ºamd aceste douã limbi? ªi dacã da, cum, în cât timp, cu ce eforturi ºi pe banii cui? Iatã consecinþele Articolelor 119, 127 ºi 130 din „Constituþia” revizuitã (Disoluþia, cum ar fi mai corect sã fie numitã). Sã nu mai vorbim de localitãþi ca Braºov, Timiºoara, Cluj, Târgu-Mureº, Teiuº, Sibiu, Constanþa, Rodna ºamd, unde este ºi mai evidentã prezenþa anumitor minoritãþi, care foarte uºor vor putea obþine statutul privilegiat de minoritate cu „pondere semnificativã”. Dar, fiul meu, acesta nu este singurul rãu din acest înfiorãtor proiect de distrugere naþionalã. Iatã ce spune alineatul 2 din Articolul 41 „revizuit”: „Cetãþenii strãini ºi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiþiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã ºi din alte tratate internaþionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiþiile prevãzute prin lege organicã, precum ºi prin moºtenire legalã.” Mã întreb câþi înþeleg oare consecinþele unei asemenea prevederi constituþionale. Cred cã extrem de puþini. Un apusean cu o retribuþie lunarã (netã) sau pensie de 2000 de euro câºtigã, în bani româneºti, 80 de milioane de lei pe lunã! Adicã poate cumpãra, în regiunile sãrace, unde hectarul de pãmânt este sub 5 milioane de lei, 10 hectare pe lunã, pãstrând ºi destui bani nu doar pentru impozite, ci ºi pentru a o duce suficient de bine. Într-un an de zile poate astfel ajunge sã deþinã 120 de hectare de pãmânt bun (adicã 240 de pogoane), o moºie frumoasã pe care n-ar putea-o avea în Apus în 10 vieþi. Strãinii nu sunt proºti. Odatã acest drept garantat, România va înceta sã aparþinã Românilor. Va fi vândutã la bucatã sau cu toptanul. Românii nu vor mai însemna nimic. Nici mãcar ca mânã de lucru, deoarece se pot aduce uºor muncitori mai ieftini din fosta URSS, din China, India, Africa, Bangladesh etc. Iar organizaþiile mafiote din Rusia, Ucraina, Italia ºamd, mereu în cãutare de chilipiruri, nu vor rata prilejul, mai ales cã pentru primii reprezintã ºi o ºansã naþionalã unicã. Aceasta în ceea ce priveºte cumpãrarea. În ceea ce priveºte moºtenirea legalã, aceastã… „ciudatã” idee legislativã va deschide calea unor procese cumplite, în þarã ºi strãinãtate. (Cumplite pentru Români, desigur.) Prin aceste procese toþi urmaºii celor care – indiferent pe ce cale – au deþinut cândva proprietãþi în teritoriile ce aparþin astãzi României vor cere „moºtenirea lor” garantatã „constituþional”. Nu va conta cum au obþinut proprietatea strãmoºii lor, cãci „Constituþia” nu prevede aºa ceva! Urmaºii grofilor ºi ai tuturor satrapilor austro-ungari, urmaºii tuturor paºalelor ºi alþii asemenea vor putea veni sã revendice pãmânturi din întreaga þarã. Ceea ce nu va fi vândut, va trebui dat ca „despãgubire” pentru aceste „moºteniri”. Iatã ce aduce cu el „revizuitul” Articol 41 !! El este de altfel în deplin acord ºi cu Articolul revizuit 135. Acesta foloseºte un „mic” artificiu prin care se dã cale liberã pentru scoaterea din patrimoniul naþional, din ceea ce se numeºte proprietate publicã a bogãþiilor subsolului precum ºi a anumitor ape. Astfel, alineatul 3 prevede cã „Bogãþiile de interes public ale subsolului, cãile de comunicaþie, spaþiul aerian, apele cu potenþial energetic valorificabil, de interes naþional, plajele (…)fac obiectul exclusiv al proprietãþii publice”. Rezultã în chip limpede cã dacã se declarã cã mina ori sonda cutare nu sunt de interes public, sau cã Oltul, Mureºul sau Prutul nu sunt de interes naþional, acestea nu mai intrã în categoria proprietãþii publice, putând fi imediat vândute, date ca despãgubire ºamd. Acelaºi lucru se poate face ºi cu rezervaþiile – se face de acum, dinainte de noua „Constituþie”, la Sulina ºi în alte pãrþi – sau alte terenuri, deoarece ºi acestea pot fi incluse în domeniile acoperite de Articolul 135. Astfel, prin Articolele 41 ºi 135 întreaga Românie este scoasã la mezat. Mai e cazul sã continui, fiul meu? Pe lângã aceste rezultate nimicitoare ale „Constituþiei”, alte „revizuiri”, cu tot stilul lor de dictaturã mafiotã, par mult mai puþin importante. Dar în fapt ele reprezintã tocmaigaranþiile de care au nevoie „puternicii” noºtri pentru a fi siguri cã în procesul de disoluþie al þãrii îºi vor putea pãstra averile, afacerile ºi privilegiile, îºi vor menþine puterea ºi liniºtea. Însã nu e doar atât. Nu! Aceste prevederi nu sunt doar o asigurare „personalã” sau de tip mafiot, vizând interese meschine, ci ºi o garanþie a neputinþei de oprire a distrugerii României prin eventualele acþiuni democratice ale Românilor treziþi din somn de cruda realitate. În aceastã privinþã este lãmuritor raportul între fariseicul Articol 20, care pretinde a asigura respectarea drepturilor omului (alineatul 2 revizuit) ºi alte articole, care introduc segregarea ºi persecuþia etnicã, dictatura parlamentarã ºamd. Ca exemplu, priveºte Articolul 69 „revizuit”, ce se ocupã de imunitatea parlamentarã. Formulãrile sunt de naturã sã amãgeascã pe cei fãrã experienþã juridicã, simulând limitarea aplicabilitãþii la activitatea politicã parlamentarã. În realitate însã, „opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului” acoperã o arie extrem de vastã, incluzând la nevoie ºi indicaþii ºi imixtiuni în tot felul de domenii, care pot fi oricând declarate ca „opinii politice”. Toate acestea se aflã sub pecetea imunitãþii garantate de alineatul 1 al Articolului 69 din „Constituþia” revizuitã. Astfel se face practic imposibilã sancþionarea abuzurilor parlamentare. Iar alineatul 2 completeazã acest scut parlamentar cu prevederea cã „deputaþii ºi senatorii nu pot fi percheziþionaþi, reþinuþi sau arestaþi fãrã încuviinþarea Camerei din care fac parte”. De fapt, nu s-a limitat de loc vechea imunitate parlamentarã, doar cã prevederile vechiului Articol 70 („abrogat” de noua „Constituþie”) au fost „sublimate” în Articolul 69 revizuit. Chiar putem spune cã în acest caz s-a revizuit fãrã sã se schimbe nimic! Desigur, spre binele unora ºi spre nenorocirea þãrii. ªi tot spre binele unora (ºi nenorocirea þãrii), controlul asupra Guvernului din partea altor Puteri ale statului în afara Parlamentului este redus la zero. Astfel, de pildã, Preºedintele pierde dreptul de a revoca Primul Ministru (Art. 106 revizuit, alin. 1’), în vreme ce acesta câºtigã autoritate asupra Preºedintelui (Art. 85 revizuit, alin. 3)! Dar dacã Parlamentul are grijã sã îºi protejeze Guvernul ºi faþã de un eventual Preºedinte neconvenabil, are grijã totodatã ºi sã batjocoreascã alegãtorii, luându-le dreptul elementar de a decide viitorul þãrii. Deºi existã un principiu fundamental de drept ce stipuleazã cã toate componentele statului trebuie sã conlucreze eficient pentru realizarea scopului unic al statului, scop stabilit de popor. Dar conform „Constituþiei” revizuite, poporul nu mai are nimic de spus în ceea ce priveºte viitorul þãrii. Pare incredibil? Sã vedem! În toate statele democratice, orice act ce presupune limitarea sau diminuarea suveranitãþii naþionale este supus referendumului popular. Acest lucru era, în mod firesc, prevãzut în Constituþie, dar dispare în noul proiect. Astfel, renunþarea la independenþa naþionalã ºi integrarea în Confederaþia Europeanã, act de importanþã fundamentalã pentru România, urmeazã a fi decis… prin lege! Adicã prin voia Parlamentului (Articolul 145 revizuit, alineatul 1). ªi sunt atât de hotãrâþi în aceastã privinþã, ºtiu atât de bine ce vor vota, încât în noua „Constituþie” se prevede deja cã dupã „unirea” cu UE – care n-a fost însã acceptatã de popor, aºa cum este obligatoriu în orice þarã democraticã – deci dupã aceastã unire deja hotãrâtã de mafia politicã, cetãþenii UE (germani, francezi, unguri, cehi, polonezi ºamd) vor avea dreptul „de a alege ºi de a fi aleºi în autoritãþile administraþiei publice locale” (Articolul 16, alineatul 4). Acest lucru este introdus din start în „Constituþia” revizuitã! Ce înseamnã însã aceastã aderare la Uniunea Europeanã? În ce scop (real) se face (cã dintre Români doar sufletele oarbe mai pot crede cã ard guvernanþii actuali de grija lor)? Sau, mãcar, care sunt consecinþele directe, de bazã, ale acestei uniri pentru România? Hai fiule sã vedem ce spune textual „revizuitul” Articolul 145, alineatul 1: „Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferãrii unor atribuþii cãtre instituþiile comunitare, precum ºi al exercitãrii în comun cu celelalte state membre a competenþelor prevãzute în aceste tratate, se face prin lege adoptatã în ºedinþa comunã a Camerei Deputaþilor ºi Senatului, cu o majoritate de douã treimi din numãrul deputaþilor ºi senatorilor.” „Transferarea unor atribuþii” înseamnã tocmai limitarea ºi diminuarea suveranitãþii naþionale! Acest lucru este, în cazul legilor UE, ºi mai ales a proiectelor UE aflate în desfãºurare, doar primul pas cãtre totala desfiinþare a statelor membre ca entitãþi suverane! Nu vreau în primul rând sã îþi vorbesc despre bine ºi rãu în aderarea la UE. Dar vreau sã îþi amintesc de faptul cã unirea unui stat cu alt stat, diminuarea suveranitãþii unui stat sau desfiinþarea unui stat fãrã acordul cetãþenilor înseamnã dictaturã, agresiune ºi genocid spiritual. Tot pe aceleaºi principii s-a realizat ºi alipirea Cehiei ºi Austriei la Germania hitleristã. Crezi cã este de acceptat aºa ceva? Vai! Sunt sigur cã dacã vei arãta altora aceste cuvinte, se va gãsi cineva sã sarã indignat perorând despre egalitatea ºi democraþia din UE, trecând cu inconºtienþã peste dovezile clare de mai sus, care aratã limpede ce „egalitate” ni se pregãteºte. Dar nu pot în acest moment sã nu îþi amintesc de cuvintele înþeleptului Solomon care spune: „Bogatul stãpâneºte peste cei sãraci, ºi cel ce se împrumutã este slujitor celui de la care împrumutã.” (Pilde 22.7). Aºa cum spunea ºi marele Eminescu, ce egalitate poate fi între bogat ºi sãrac? Ce egalitate poate fi între o þarã distrusã economic, cu o culturã rãvãºitã ºi dezorientatã, cum este România, ºi þãri ca Germania, Marea Britanie, Franþa, Suedia, sau chiar Polonia ori Ungaria? Doar un copil neºtiutor poate crede aºa ceva, dar el nu are voie sã îºi dea cu pãrerea, pânã nu ajunge la vârsta maturitãþii. Egalitatea pregãtitã pentru Români este egalitatea liberei concurenþe! Adicã Românii vor avea dreptul de a concura cot la cot cu oameni de sute ºi mii de ori mai bogaþi decât ei, în condiþiile în care nici limba românã nu va mai fi în mod real limbã oficialã, þara se va fãrâmiþa pe criterii etnice, iar corporaþiile ºi mafiile vor avea mânã liberã garantatã de „Constituþia” pregãtitã de iude. Ce sã îþi spun mai mult? Pregãteºte-te pentru ce este mai rãu. Aº dori sã pot crede cã Românii, fie ºi în acest al 12-lea ceas se vor trezi. Dar nu pot. Aºa cum þi-am spus de la început, cred cã a venit momentul mâniei lui Dumnezeu ºi cã fiecare va trebui sã se întãreascã în credinþã, pentru a nu se prãbuºi vãzând prãbuºirea Neamului ºi a Þãrii. Dumnezeu sã ne apere de rãutãþile ce vor veni! Sursa: De Veghe Patriei]]>