Tot circulã o vorbã, deloc adevãratã Cã omul ar descinde din buna noastrã rasã. Ba chiar ideea asta îmi pare odioasã! ªi, zãu, savantul Darwin ,tot neamul ni-l jigneºte Când spune cum cã omul cu noi se înrudeºte! Aþi pomenit vreodatã divorþuri printre noi? Copii lãsaþi pe drumuri sau arme de rãzboi? Am inventat, noi, cipuri ºi alte drãcãrii? Însemne sataniste, otrãvuri, ºmecherii? Vãzut-aþi pe vreunul, retras în jungla deasã, Ca sã scorneascã arma distrugerii în masã? Tot ce lãsãm în urmã, când mai sãrbãtorim, E biodegradabil . Natura o-ngrijim . Iar omul otrãveºte, în fiecare zi, Pãduri, câmpii ºi ape, ºi zãrile-azurii . . . N-avem starlete porno sau dive-travestiþi, ªi , oriºice s-ar zice , nu suntem troglodiþi! Cine-a vãzut în hoardã la noi bolnavi mintali, Drogaþi, lacomi de sânge sau homosexuali, Escroci, bandiþi, gherile sau vreo tutungerie? În neamul nostru nobil nu vezi aºa prostie! Noi n-avem mafii crude în stirpea noastrã-aleasã, Nici teroriºti, nici dogme, nici luptele de clasã . . . Cât am bãtut eu jungla, scuzaþi, n-am observat În obºtea maimuþeascã vreun cocotier privat. Urmând calea cea bunã ºi, evident corectã, Adolescenþii noºtri pãrinþii ºi-i respectã. În ierarhia noastrã, cum e firesc ºi drept, Devine ºef acela viteaz, agil, deºtept, Capabil viaþa obºtei s-o þinã, s-o pãzeascã, De rele ºi primejdii turma sã ºi-o fereascã. Adesea ºeful nostru îºi riscã mândra blanã, Ca turmei sã-i gãseascã loc de dormit ºi hranã . Pe când, priviþi ! La oameni, fereascã Domnul sfânt, ªefi sunt cei fãrã suflet ºi fãrã de cuvânt, Corupþi, vicleni, jigodii, cu gura cât mai mare, Nebuni dupã putere ºi dupã bunãstare ! De turma lor n-au grijã nici cât un bob de mei, Conteazã doar averea ºi înmulþirea ei. Nu veþi vedea vreodatã, cât soarele ºi luna, O minte de maimuþã dospind în ea minciuna. La om, tot ce înseamnã minciunã, intrigi, urã Sunt legi de referinþã, a doua lui naturã. Chiar dac-aº fi silitã de vreun laborator, N-aº deveni vreun Iuda ori vreun informator . . . ªi iatã înc-un lucru din lumea mea frumos: La noi nu se întâmplã rãzboi religios, Nici sfinte inchiziþii, nici libertãþi în lanþuri, Nici chefuri dupã care sã ne culcãm prin ºanþuri, Nici ordine mondialã, ºi nici naþionalism, ªi nici vreo îndoialã ce-aduce ateism . . . E-ADEVÃRAT Cà OMUL, ACEST BIPED, GUNOI , ARATà CA MAIMUÞA, DAR N-A DESCINS DIN NOI !”

]]>

CategoryCauze Naţionale
Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Share via
Copy link
Powered by Social Snap