comentariu rapcea.ro: am ales sã postez un articol scriu de un om lucid, pe nume Matei Udrea, imediat dupã câștigarea turului doi al alegerilor prezidențiale de cãtre Klaus Johannis. Articolul a fost unul premonitoriu și este mai actual ca niciodatã. PSD-ul nu va pleca de la guvernare decât dacã poporul iese în stradã și dã jos Guvernul. Cu o singurã floare nu se face primãvarã, cu un singur neamț nu vom avea niciodatã o Românie la nivelul Germaniei. Iar atacul așa-zișilor jurnaliști – în fapt mercenari politici – la adresa lui Klaus Johannis a început. Sã nu-i lãsãm sã ne fure noua șansã la o ”Românie ca afarã” pe care am câștigat-o prin vot. 

E fãrã dubiu cã structurile învinse duminicã de societatea civilã îºi pregãtesc contraatacul. În timp ce românii savureazã încã victoria lui Klaus Iohannis, organizaþia care controleazã România cu mânã de fier se regrupeazã, iar schimbarea iniþiatã duminicã printr-un efort colectiv atât de mare este în pericol. Societatea are tendinþa sã-ºi idealizeze preºedintele ales ºi, în acelaºi timp, sã creadã cã lupta a fost deja câºtigatã. Ambele sunt fãrã acoperire: Klaus Iohannis nu e Neo din Matrix, iar actuala clasã dominantã se va bate pânã la capãt pentru putere.

Cum sã transformi un om normal într-un supererou

Simpatia ºi entuziasmul faþã de Iohannis, atât în þarã, cât ºi în strãinãtate, cresc în progresie geometricã începând de duminicã, pe mãsurã ce românii (ºi strãinii) realizeazã cã au ales corect. Profesorul acesta cu o nevastã – la rându-i, profesoarã – care merge pe jos la liceul unde predã chiar ºi dupã ce a devenit prima doamnã a României, tipul înalt ºi blond care pânã la 30 de ani a mers doar cu bicicleta, amator de teatru ºi autor al nemaiauzitei fraze „decât sã fiu mârlan, mai bine pierd“ e acum asaltat din toate pãrþile. Scriitorii, ziariºtii ºi politicenii îi adreseazã valuri de scrisori deschise gemând de sfaturi ºi consideraþii, sportivii îl cheamã alãturi de ei, oamenii stau ore în ºir la coadã pentru un autograf, mãmicile îºi trimit copiii sã-l atingã, cancelarul Germaniei anunþã cã va sprijini România cu sfaturi ºi fapte, America transmite cã abia aºteaptã sã lucreze cu guvernul sãu. Pe nesimþite, Iohannis ºi-a pierdut statura de om, transformându-se într-un ideal. Acesta e primul pericol. Românii aºteaptã de la acest sas serios, cu gândire practicã, sã facã tot ceea ce nu s-a fãcut vreodatã în aceastã þarã: reforma sistemului politic, limitarea corupþiei, reducerea birocraþiei, creºterea nivelului de trai, atragerea investitorilor strãini, ridicarea economiei ºi câte ºi mai câte. Iar noi, o datã în plus, suntem pe cale sã aºteptãm salvarea de la erou, uitând sã punem noi înºine umãrul. Euforia victoriei din 16 noiembrie, pe care ar trebui deja s-o uitãm, ne împiedicã sã vedem cã în realitate Klaus Iohannis, preºedintele ales, nu este un supererou, iar noi nu suntem într-un film regizat de fraþii Wachowski. Cã acest primar e, de fapt, un începãtor neînþãrcat în curvãsãria politicã de la Bucureºti, fãrã relaþii în edificiul la vârful cãruia a ajuns pe nepusã masã. ªi cã, mai presus de orice, e singur (sau aproape singur) în faþa sistemului pe care l-a provocat deja.

În acest timp, suprastructura care conduce partidele politice din România s-a repliat deja. Analiza înfrângerii se va fi fãcut acolo unde trebuie, iar mãsurile n-au întârziat. Mai întâi au fost cele evazive, prin care sistemul evitã coliziunea cu opinia publicã. Demisiile de la Externe, votul din Parlament pentru ridicarea imunitãþii unor deputaþi ºi senatori anchetaþi pentru corupþie, aparenta pocãinþã, vacanþa premierului – toate sunt fãcute cu scopul de a disipa presiunea strãzii ºi a exponentului sãu, preºedintele Iohannis. Trageri de timp, eschive menite sã domoleascã apetitul pentru schimbare devenit periculos duminicã searã.

Primele semne ale contraofensivei

Acum ceaþa din 16 noiembrie s-a risipit ºi vedem cã dincolo, în cealaltã tabãrã, rândurile s-au strâns la loc. „Sã nu crezi cã faci ce vrei tu în partid“, spune Ion M. Ioniþã cã i-au replicat baronii PNL lui Iohannis marþi, când acesta a cerut eliminarea corupþiei din organizaþie. În Camera Deputaþilor, reforma sistemului de vot a fost amânatã pe termen nelimitat. Preºedintele încã în funcþie refuzã revocarea ambasadorilor din þãrile unde românii au fost împiedicaþi sã voteze ºi bãtuþi de poliþie. Sunt semnele cã aceastã formã hibridã de putere, jumãtate mafie – jumãtate politicã, a reluat lupta. În paralel a ºi început munca de demolare a credibilitãþii noului preºedinte, iar burtierele de la Antena 3 ºi România TV confirmã noul ordin de luptã pe unitate. Pentru a îndrepta „eroarea“ din 16 noiembrie, e nevoie în primul rând ca Iohannis sã piardã susþinerea societãþii civile care l-a propulsat ºi, în acest moment, îl apãrã. Iar munca se face dupã toate regulile scrise la manual. Campania a început ºi în perioada urmãtoare vom afla grozãvii câte-n lunã ºi-n stele despre noul preºedinte. Exact ca la carte. „Obiectivele diversiunii sunt triple. Diferenþierea lor nu poate fi decât didacticã, deoarece în fapt ele se sprijinã ºi se completeazã reciproc. Aceste obiective sunt: 1. Demoralizarea naþiunii vizate ºi dezintegrarea grupurilor ce o compun; 2. Discreditarea autoritãþii, a apãrãtorilor, funcþionarilor ºi oficialitãþilor acesteia; 3. Neutralizarea maselor pentru a împiedica orice intervenþie spontanã generalã în favoarea ordinii existente în momentul ales pentru preluarea nonviolentã a puterii de cãtre un mic grup minoritar. Aceste scopuri sunt posibile prin utilizarea mijloacelor de informare în masã. Fãrã presã, fãrã radio, fãrã televiziune, subversiunea e neputincioasã. Fãrã specialiºti în domeniul psihologiei sociale, subversiunea e incoerentã“. Manualul „Subversiunea“ al psihosociologului Roger Muchielli în 1971.

Tendinþa de a transforma un om normal într-un Mesia nu face decât sã-i ajute pe toþi bandiþii care acum sunt debusolaþi. România se agaþã de piciorul lui Iohannis, sperând cã „neamþul“ va face treaba în locul celorlalte 20 de milioane. Nu merge aºa. Klaus, care este la propriu emanaþia strãzii ºi a populaþiei, e singur contra tuturor politicienilor. ªi aºa va rãmâne, dacã societatea civilã nu-l va susþine raþional ºi pragmatic, fãrã efuziuni sentimentale, iluzii ºi accese de patetism.

Sursa: mateiudrea.wordpress.com