Goldman Sachs, „sepia-vampir” ale cãrei tentacule adulmecã orice potenþialã sursã de profit. Goldman Sachs, „templu al banilor”, unde bonusurile anuale sunt religia neoficialã, ce câºtigã tot mai mulþi adepþi. Goldman Sachs, „chintesenþã a finanþelor mondiale evreieºti”. Sunt multe felurile în care banca a fost descrisã. Lansate din invidie sau bazate pe adevãruri de necontestat, toate aceste apelative creioneazã imaginea unei bãnci de investiþii a cãrei sete pentru profit a devenit emblematicã. Reþeta secretã a succesului bãncii: modul unic , imposibil de replicat, în care a înþeles sã jongleze cu finanþele. De la banca micã, fondatã în 1869 de Marcus Goldman, pânã la gigantul de acum, condus de Lloyd Blankfein, Goldman Sachs a reuºit sã depãºeascã toate perioadele dificile din istoria finanþelor ºi sã mai facã ºi profit. Cei care au urcat treptele ierarhiei interne ºi care au învãþat sã mânuiascã banii „the Goldman way” au atras constant atenþia marilor instituþii financiare ale lumii. Încet, dar sigur , banca s-a transformat într-o veritabilã pepinierã ce a exportat constant bancheri pentru mari instituþii financiare internaþionale, fie ele publice sau private. Aceastã veritabilã reþea de „foºti angajaþi Goldman” a cãpãtat de-a lungul timpului o influenþã imensã pe scena finanþelor internaþionale, alimentatã de munþii de bani pe care firma îi genereazã ºi astãzi.  Aproape indiferent de þara despre care vorbim, vom gãsi angajaþi ai bãncii, foºti sau actuali, în poziþii cheie. Income Magazine vã prezintã o serie de figuri legendare ale bãncii, care ºi-au pus amprenta asupra istoriei recente a zbuciumatei scene a finanþelor mondiale.    „Hank” Paulson Fost preºedinte ºi CEO al Goldman Sachs, Henry Merritt „Hank” Paulson Jr. a devenit cel de-al 74-lea Secretar al Trezoreriei Statelor Unite ale Americii, în iunie 2006. S-a fãcut remarcat în timpul mandatului printr-o serie de mãsuri ºi declaraþii ce aveau sã devinã emblematice pentru perioada crizei economice ºi financiare. Astfel, în aprilie 2007, Paulson declara cã piaþa imobiliarã ºi-a atins punctul minim de scãdere, însã economia este „foarte sãnãtoasã”. Un an mai târziu, în iulie, Paulson asigura publicul american cã sistemul bancar este „sigur”, iar autoritãþile de supraveghere deþin controlul asupra situaþiei. Simbolicã pentru mandatul sãu rãmâne tranºarea problemelor legate de Lehman Brothers. Astfel, atât Paulson, cât ºi Timothy Geithner, pe-atunci preºedinte al Federal Reserve Bank of New York, au refuzat sã ofere sprijin gigantului britanic Barclays, care vroia sã cumpere Lehman. Aceºtia au pus presiune asupra conducerii bãncii, pentru a cere falimentul, în contextul în care considerau cã efectele nu vor fi sistemice. Falimentul bãncii a creat panicã în piaþã ºi a afectat serios celelalte bãnci de investiþii, în contextul în care clienþii acestora au vrut sã-ºi lichideze poziþiile. Un alt episod pentru care Paulson va rãmâne unul dintre personajele emblematice ale crizei financiare este cererea adresatã guvernului SUA de a aloca sute de miliarde de dolari pentru curãþarea bilanþurilor bãncii. Documente publicate ulterior aratã cã Paulson i-a forþat pe bancherii americani sã accepte sprijinul acordat de guvern, „fie cã le place sau nu.” Revista Time a vrut sã îl numeascã în 2008 pe Paulson „Personalitatea Anului”, considerând cã „deºi este groaznic în a explica alegerile pe care le-a fãcut, nu existã opþiuni mai bune pe care sã le fi avut la îndemânã”.    Mario Draghi Fost guvernator al bãncii centrale a Italiei ºi, în prezent, preºedinte al Bãncii Centrale Europene, Mario Draghi a deþinut poziþia de vicepreºedinte ºi director al Goldman Sachs International, pânã în 2005. Ca mulþi dintre colegii sãi de top, de la Goldman Sachs, Draghi a ocupat funcþii în cele mai importante instituþii financiare mondiale. Astfel, acesta a fost membru în conducerea Bãncii Mondiale, dupã care a preluat ºefia Bank of Italy. A fãcut parte din consiliul de guvernare al Bãncii Centrale Europene ºi a fost membru al comitetului director în cadrul Bãncii Internaþionale a Reglementelor. De asemenea, face parte din consiliul guvernatorilor din cadrul Bãncii Internaþionale pentru Reconstrucþie ºi Dezvoltare ºi al Bãncii Asiatice pentru Dezvoltare. La finele lunii iulie, autoritatea internã de supraveghere a Uniunii Europene a lansat o investigaþie în centrul cãreia se aflã Draghi ºi care se referã la un posibil conflict de interese. Reprezentanþii Corporate Europe Observatory l-au acuzat pe Draghi de lipsã a independenþei faþã de poziþia ocupatã, în contextual în care acesta este membru al Grupului celor 30, ce reuneºte mai mulþi lideri din finanþele mondiale. G30 include membri ai autoritãþilor de supraveghere, ºefi ai unor importante bãnci ºi persoane din mediul academic. În ceea ce priveºte mandatul deþinut acum, de acesta se leagã supravegherea programului de 489 miliarde euro, pe trei ani, destinat finanþãrii bãncilor europene, similar cu cel iniþiat de Paulson.    Lucas Papademos Guvernator al bãncii centrale a Greciei ºi prim ministru al statului elen între 2011 ºi 2012, Papademos este un mai vechi angajat al Goldman Sachs. În timpul mandatului de guvernator al bãncii centrale, Papademos a luat parte la procesul de trecere de la drahmã la euro. Cel mai controversat episod al carierei sale rãmâne cel referitor la afacerile cu produse derivate, din timpul mandatului sãu de guvernator. Acestea au permis statului grec sã ascundã adevãrata mãrime a datoriilor publice. ªi, ca purã coincidenþã, Petros Christodoulou, ºeful agenþiei de administrarea datoriei publice a Eladei, ºi-a început cariera de finanþist tot în cadrul Goldman Sachs. Astfel, Goldman Sachs a aranjat o serie de tranzacþii swap ce permiteau Greciei sã împrumute un miliard de euro fãrã ca acest lucru sã se reflecte în datoria publicã. În timp ce aranja aceste operaþiuni, Goldman s-a asigurat împotriva riscului de neplatã a datoriilor de cãtre statul elen. În cele din urmã, banca de investiþii a vândut tranzacþiile swap bãncii centrale a Greciei. ªi alte state, precum Italia, au folosit astfel de metode pentru micºorarea datoriei publice.   Romano Prodi Preºedinte al Comisiei Europene ºi prim ministru al Italiei, Romano Prodi a fost consultant al Goldman Sachs, poziþie la care a renunþat doar în perioada mandatului de premier. Numele lui Prodi este legat de controversata fuziune Siemens – Italtel, din anii ’90. Compania italianã de telefonie a fost privatizatã de guvern, iar gigantul Siemens era interesat de preluarea acesteia. La cârma holdingului de stat însãrcinat cu privatizarea Italtel ºi denumit IRI se afla, la acea vreme, Romano Prodi. În urma unor investigaþii ample, procurorii au gãsit probe care indicau cã 400 de milioane de euro au fost plãtiþi pentru ca afacerea sã reuºeascã. În cadrul investigaþiei a fost identificatã o platã de 10 milioane de mãrci germane, fãcutã într-un cont Goldman Sachs. Ancheta a luat urma acestor operaþiuni ºi o percheziþie fãcutã la sediul din Milano al bãncii avea sã scoatã la suprafaþã documente care fãceau legãtura între sumele plãtite de Siemens ºi Prodi. Procurorii au þinut sã sublinieze dupã aceea cã Prodi nu face obiectul anchetei lor, însã analizeazã plãþile primite de el din partea Goldman Sachs. Acesta primise 1,4 milioane de lire sterline în perioada 1990-1993 printr-o companie italianã de consultanþã. O altã serie de acuzaþii vizeazã vânzarea de cãtre Prodi a unor proprietãþi de stat la sume sub preþul pieþei. Cea mai controversatã astfel de acțiune vizeazã un producãtor alimentar, achiziþionat de grupul Unilever. Goldman Sachs a fost banca prin care tranzacþia respectivã s-a realizat.    Mario Monti Ministru al Economiei ºi actualmente premier al Italiei, Mario Monti a fost consilier al Goldman Sachs, dar ºi al gigantului Coca-Cola. Monti este unul dintre cei mai mari economiºti ai Italiei, în contextual în care ºi-a petrecut o mare parte a carierei în mediul academic. Silvio Berlusconi l-a propulsat în cadrul Comisiei Europene, în 1995, moment în care Goldman Sachs a început sã fie interesatã de strãlucitul economist. Mai întâi comisar pentru pieþele interne ºi apoi însãrcinat cu portofoliul concurenței, acesta avea poziþia perfectã pentru a anula sau aproba fuziunile ºi achiziþiile de care se ocupau bancherii de la Goldman. În acest context, numirea în poziþia de consilier pare un gest firesc. Cei peste 20 de consilieri ai bãncii fac lobby pentru diversele interese ale Goldman, scena politicã europeanã fiind prima vizatã. Un alt consilier este Otmar Issing, fost membru al Bundesbank ºi al BCE, unul dintre arhitecþii trecerii la euro.    Robert Zoellick Secretar Adjunct de Stat ºi preºedinte al Bãncii Mondiale, Zoellick a avut o lungã relaþie cu Goldman Sachs. Acesta a fost vicepreºedinte al Goldman Sachs Group, pentru ca mai apoi sã preia funcþia de preºedinte al comitetului de consilieri internaþionali ai bãncii. Numirea lui Zoellick la ºefia Bãncii Mondiale, având în vedere pedigriul sãu marca Goldman Sachs, a ridicat câteva semne de întrebare în acel moment. Astfel, un oficial UE declara pentru New York Times, sub anonimat, cã „reþeaua Goldman este una foarte restrânsã. Deºi Zoellick este nou în familia Goldman, are un viitor strãlucit în faþã, având în vedere cã Paulson l-a recrutat pentru aceastã poziþie. ªi dacã vom analiza cercul restrâns de persoane promovate de administraþia Bush ºi privite cu ochi buni de Europa, atunci vom vedea cã Zoellick se integreazã perfect în acest tablou”. De mandatul lui Zoellick la ºefia Bãncii Mondiale se leagã o serie de ajutoare financiare substanþiale acordate mai multor state, pentru a face faþã efectelor crizei economice ºi financiare, dar ºi o serie de reforme implementate în interiorul bãncii, pentru a creºte influenþa economiilor emergente în structura de vot a instituþiei.    Lloyd Blankfein Nu puteam încheia lista personalitãþilor care au marcat istoria bãncii fãrã Lloyd Blankfein, „prinþul casino-capitalismului”, cum a fost denumit de o jurnalistã americanã, ºi actualul ºef al Goldman Sachs. Nãscut într-o familie sãracã de evrei din Bronx, Blankfein ilustreazã perfect istoria fondatorului bãncii, Marcus Goldman. Ambiþios, acesta a urcat toate treptele ierarhiei, pânã la cea mai de sus. La 13 ani ºi-a luat prima slujbã. „Îmi aduc aminte cum mergeam printre tribune, cãrând lada cu bãuturi rãcoritoare. La un moment dat, cineva mi-a cerut un suc. Era la câteva rânduri distanþã ºi lada pe care o cãram era foarte grea. Mi-am dat seama în acel moment cã va trebui sã car lada aceea câteva rânduri mai sus, pentru câþiva bãnuþi. Ia ghiciþi, ce am fãcut? Am luat lada aia cu sucuri ºi am mers pânã acolo sus, pentru a câºtiga acei câþiva bãnuþi”, povestea ºeful Goldman Sachs. În 2006, Blankfein a încasat un bonus de 54,4 milioane de dolari, cel mai mare de pe Wall Street. Îl merita? Cu siguranþã! Banca raportase un profit net anual de 9,5 miliarde de dolari. „Am fost invizibil în cadrul bãncii cam 24 de ani din cei 27 petrecuþi în sânul ei. Aºa cã nu e ca ºi cum am cerut sã fiu preºedintele Goldman Sachs”, spunea cinic Blankfein. Sã ajungi ºeful acestei bãnci e o probã mai solicitantã decât maratonul, mai complicatã decât plãnuirea unei misiuni pe Lunã ºi mai dificilã ca o problemã foarte complicatã de matematicã. Dacã vã veþi uita atent la feþele celor care au condus de-a lungul timpului banca, nu prea veþi gãsi trãsãturi care sã ilustreze mila sau compasiunea. E un joc pe bani ºi e cel mai dur din lume. ÎN LOC DE ÎNCHEIERE Într-o searã geroasã de iarnã, anul trecut, stãteam de vorbã la o cafea cu un angajat al Goldman Sachs, venit în România sã încheie câteva dealuri cu statul ºi cu principalii jucãtori din finanþele private. Conversaþia despre filosofia de afaceri a bãncii curgea firesc ºi, la un moment dat, acesta m-a întrebat de ce admir aºa de tare banca asta de investiþii. „Pentru cã, aºa cum spun americanii, aþi învãþat sã mergeþi prin ploaie fãrã sã vã udaþi”, i-am spus eu. „Ooo, but we do get wet (ooo, dar ne udãm ºi noi), nu este chiar aºa de simplu,” a replicat acesta. „Atunci aþi învãþat sã vã uscaþi foarte repede”, am continuat eu. A zâmbit. Nu a mai spus nimic pe aceastã temã ºi am continuat discuþia. Am plecat din acea cafenea cu o privire fixã. Cât stãtusem de vorbã avusesem permanent senzaþia cã în faþa mea se aflase un rechin, un luptãtor de greco-romane venit sã identifice ºi sã stoarcã profit din orice sursã încã neexploratã aici, în România. Cine ºtie, poate chiar o fi fãcut asta! Marile scandaluri în care Goldman Sachs a fost implicatã: 1. Criza europeanã a datoriilor: Banca ar fi ajutat guvernul elen sã ascundã dimensiunea uriaºã a datoriilor acumulate 2. Obligaþiunile emise de California: Angajaþii bãncii ºi-ar fi sfãtuit o serie de clienþi sã recurgã la o serie de inginerii financiare ce aveau sã le sporeascã câºtigurile din vânzarea obligaþiunilor 3. Insider Trading: Rajat Gupta, Robert Freeman sau David Brown sunt doar câþiva din angajaþii bãncii, acuzaþi de insider trading. Aceºtia au câºtigat sume considerabile de pe urma tranzacþiilor bazate de informaþii privilegiate 4. Ajutorul acordat AIG: banca ar fi primit miliarde de dolari, în contextul sprijinului acordat colosului financiar american 5. Abacus: Banca a fost acuzatã oficial cã nu a declarat autoritãþii americane de supraveghere a pieþei de capital o serie de informaþii legate de obligațiuni garantate prin creanțe, ce au cauzat pierderi unora dintre clienþii bãncii.
]]>

CategoryCauze Naţionale
Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Share via
Copy link
Powered by Social Snap