| 1. |
Iar fãcându-se dimineaþã, toþi arhiereii ºi bãtrânii poporului au þinut sfat împotriva lui Iisus, ca sã-L omoare. |
| 2. |
ªi, legându-L, L-au dus ºi L-au predat dregãtorului Ponþiu Pilat. |
| 3. |
Atunci Iuda, cel ce L-a vândut, vãzând cã a fost osândit, s-a cãit ºi a adus înapoi arhiereilor ºi bãtrânilor cei treizeci de arginþi, |
| 4. |
Zicând: Am greºit vânzând sânge nevinovat. Ei i-au zis: Ce ne priveºte pe noi? Tu vei vedea. |
| 5. |
ªi el, aruncând arginþii în templu, a plecat ºi, ducându-se, s-a spânzurat. |
| 6. |
Iar arhiereii, luând banii, au zis: Nu se cuvine sã-i punem în vistieria templului, deoarece sunt preþ de sânge. |
| 7. |
ªi þinând ei sfat, au cumpãrat cu ei Þarina Olarului, pentru îngroparea strãinilor. |
| 8. |
Pentru aceea s-a numit þarina aceea Þarina Sângelui, pânã în ziua de astãzi. |
| 9. |
Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia proorocul, care zice: “ªi au luat cei treizeci de arginþi, preþul celui preþuit, pe care l-au preþuit fiii lui Israel, |
| 10. |
ªi i-au dat pe Þarina Olarului dupã cum mi-a spus mie Domnul”. |
| 11. |
Iar Iisus stãtea înaintea dregãtorului. ªi L-a întrebat dregãtorul, zicând: Tu eºti regele iudeilor? Iar Iisus i-a rãspuns: Tu zici. |
| 12. |
ªi la învinuirile aduse Lui de cãtre arhierei ºi bãtrâni, nu rãspundea nimic. |
| 13. |
Atunci I-a zis Pilat: Nu auzi câte mãrturisesc ei împotriva Ta? |
| 14. |
ªi nu i-a rãspuns lui nici un cuvânt, încât dregãtorul se mira foarte. |
| 15. |
La sãrbãtoarea Paºtilor, dregãtorul avea obiceiul sã elibereze mulþimii un întemniþat pe care-l voiau. |
| 16. |
ªi aveau atunci un vinovat vestit, care se numea Baraba. |
| 17. |
Deci adunaþi fiind ei, Pilat le-a zis: Pe cine voiþi sã vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care se zice Hristos? |
| 18. |
Cã ºtia cã din invidie L-au dat în mâna lui. |
| 19. |
ªi pe când stãtea Pilat în scaunul de judecatã, femeia lui i-a trimis acest cuvânt: Nimic sã nu-I faci Dreptului aceluia, cã mult am suferit azi, în vis, pentru El. |
| 20. |
Însã arhiereii ºi bãtrânii au aþâþat mulþimile ca sã cearã pe Baraba, iar pe Iisus sã-L piardã. |
| 21. |
Iar dregãtorul, rãspunzând, le-a zis: Pe cine din cei doi voiþi sã vã eliberez? Iar ei au rãspuns: Pe Baraba. |
| 22. |
ªi Pilat le-a zis: Dar ce voi face cu Iisus, ce se cheamã Hristos? Toþi au rãspuns: Sã fie rãstignit! |
| 23. |
A zis iarãºi Pilat: Dar ce rãu a fãcut? Ei însã mai tare strigau ºi ziceau: Sã fie rãstignit! |
| 24. |
ªi vãzând Pilat cã nimic nu foloseºte, ci mai mare tulburare se face, luând apã ºi-a spãlat mâinile înaintea mulþimii, zicând: Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veþi vedea. |
| 25. |
Iar tot poporul a rãspuns ºi a zis: Sângele Lui asupra noastrã ºi asupra copiilor noºtri! |
| 26. |
Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit ºi L-a dat sã fie rãstignit. |
| 27. |
Atunci ostaºii dregãtorului, ducând ei pe Iisus în pretoriu, au adunat în jurul Lui toatã cohorta, |
| 28. |
ªi dezbrãcându-L de toate hainele Lui, I-au pus o hlamidã roºie. |
| 29. |
ªi împletind o cununã de spini, I-au pus-o pe cap ºi în mâna Lui cea dreaptã trestie; ºi, îngenunchind înaintea Lui îºi bãteau joc de El, zicând: Bucurã-Te, regele iudeilor! |
| 30. |
ªi scuipând asupra Lui, au luat trestia ºi-L bãteau peste cap. |
| 31. |
Iar dupã ce L-au batjocorit, L-au dezbrãcat de hlamidã, L-au îmbrãcat cu hainele Lui ºi L-au dus sã-L rãstigneascã. |
| 32. |
ªi ieºind, au gãsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit sã ducã crucea Lui. |
| 33. |
ªi venind la locul numit Golgota, care înseamnã: Locul Cãpãþânii, |
| 34. |
I-au dat sã bea vin amestecat cu fiere; ºi, gustând, nu a voit sã bea. |
| 35. |
Iar dupã ce L-au rãstignit, au împãrþit hainele Lui, aruncând sorþi, ca sã se împlineascã ceea ce s-a zis de proorocul: “Împãrþit-au hainele Mele între ei, iar pentru cãmaºa Mea au aruncat sorþi”. |
| 36. |
ªi ostaºii, ºezând, Îl pãzeau acolo. |
| 37. |
ªi deasupra capului au pus vina Lui scrisã: Acesta este Iisus, regele iudeilor. |
| 38. |
Atunci au fost rãstigniþi împreunã cu El doi tâlhari, unul de-a dreapta ºi altul de-a stânga. |
| 39. |
Iar trecãtorii Îl huleau, clãtinându-ºi capetele, |
| 40. |
ªi zicând: Tu, Cel ce dãrâmi templul ºi în trei zile îl zideºti, mântuieºte-Te pe Tine Însuþi! Dacã eºti Fiul lui Dumnezeu, coboarã-Te de pe cruce! |
| 41. |
Asemenea ºi arhiereii, bãtându-ºi joc de El, cu cãrturarii ºi cu bãtrânii, ziceau: |
| 42. |
Pe alþii i-a mântuit, iar pe Sine nu poate sã Se mântuiascã! Dacã este regele lui Israel, sã Se coboare acum de pe cruce, ºi vom crede în El. |
| 43. |
S-a încrezut în Dumnezeu: Sã-L scape acum, dacã-L vrea pe El! Cãci a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu. |
| 44. |
În acelaºi chip Îl ocãrau ºi tâlharii cei împreunã-rãstigniþi cu El. |
| 45. |
Iar de la ceasul al ºaselea, s-a fãcut întuneric peste tot pãmântul, pânã la ceasul al nouãlea. |
| 46. |
Iar în ceasul al nouãlea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? adicã: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai pãrãsit? |
| 47. |
Iar unii dintre cei ce stãteau acolo, auzind ziceau: Pe Ilie îl strigã Acesta. |
| 48. |
ªi unul dintre ei, alergând îndatã ºi luând un burete, ºi umplându-l de oþet ºi punându-l într-o trestie, Îi da sã bea. |
| 49. |
Iar ceilalþi ziceau: Lasã, sã vedem dacã vine Ilie sã-L mântuiascã. |
| 50. |
Iar Iisus, strigând iarãºi cu glas mare, ªi-a dat duhul. |
| 51. |
ªi iatã, catapeteasma templului s-a sfâºiat în douã de sus pânã jos, ºi pãmântul s-a cutremurat ºi pietrele s-au despicat; |
| 52. |
Mormintele s-au deschis ºi multe trupuri ale sfinþilor adormiþi s-au sculat. |
| 53. |
ªi ieºind din morminte, dupã învierea Lui, au intrat în cetatea sfântã ºi s-au arãtat multora. |
| 54. |
Iar sutaºul ºi cei ce împreunã cu el pãzeau pe Iisus, vãzând cutremurul ºi cele întâmplate, s-au înfricoºat foarte, zicând: Cu adevãrat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta! |
| 55. |
ªi erau acolo multe femei, privind de departe, care urmaserã din Galileea pe Iisus, slujindu-I, |
| 56. |
Între care era Maria Magdalena ºi Maria, mama lui Iacov ºi a lui Iosi, ºi mama fiilor lui Zevedeu. |
| 57. |
Iar fãcându-se searã, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care ºi el era un ucenic al lui Iisus. |
| 58. |
Acesta, ducându-se la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit sã i se dea. |
| 59. |
ªi Iosif, luând trupul, l-a înfãºurat în giulgiu curat de in, |
| 60. |
ªi l-a pus în mormântul nou al sãu, pe care-l sãpase în stâncã, ºi, prãvãlind o piatrã mare la uºa mormântului, s-a dus. |
| 61. |
Iar acolo era Maria Magdalena ºi cealaltã Marie, ºezând în faþa mormântului. |
| 62. |
Iar a doua zi, care este dupã vineri, s-au adunat arhiereii ºi fariseii la Pilat, |
| 63. |
Zicând: Doamne, ne-am adus aminte cã amãgitorul Acela a spus, fiind încã în viaþã: Dupã trei zile Mã voi scula. |
| 64. |
Deci, porunceºte ca mormântul sã fie pãzit pânã a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui sã vinã ºi sã-L fure ºi sã spunã poporului: S-a sculat din morþi. ªi va fi rãtãcirea de pe urmã mai rea decât cea dintâi. |
| 65. |
Pilat le-a zis: Aveþi strajã; mergeþi ºi întãriþi cum ºtiþi. |
| 66. |
Iar ei, ducându-se, au întãrit mormântul cu strajã, pecetluind piatra. |