Da, îi acuz de ipocrizie pe aceºti aºa-ziºi teologi de amvon de genul Danion Vasile sau Claudiu Rãducu pentru cã ei au furnizat o soluþie disperatã, de moment pentru Ortodoxie, rãpindu-i ºansa de a-ºi lãrgi orizontulrile. Cãci acest tip de teologi autohtoni, “convertiþi” de la yoga sau alte învãþãturi esoterice la Ortodoxie, nu se mãrginesc doar sã arate motivele pentru care alegerea lor a fost cea mai bunã pentru ei. NU ! Ei vor sã arate prin exemplul lor cã aceea este SINGURA alegere corectã, iar restul sunt mizerii fãrã legãturã cu Dumnezeu, care vin de la Satana. Ai simþit ceva la yoga !? E de la Satana. Te-ai dedublat !? Satana a fost. Ai vãzut lumini în meditaþie !? Tot înºelãtorul drac. Ai gânduri ? Nu ai gânduri ? Tot dracul e de vinã. Ce este deranjant e faptul cum astfel de oameni îºi povestesc experienþele ºi realizãrile spirituale excepþionale trãite în yoga cea pãgânã, cât de înzestraþi erau ei pentru calea respectivã, ce realizãri facile au avut, pentru ca apoi sã concluzioneze cã toate acestea  erau doar capcane demonice. Aºa sã fie oare ? Cu urechile cãlite în sute ºi mii de discursuri ºi pledoarii auzite în numele Adevãrului ºi Dreptãþii, prin sãlile de judecatã, sunt deprins sã decelez imediat construcþia manipulativã de oratoria spontanã, sincerã. Reþeta de succes a acestor ºarlatani ipocriþi e simplã, probabil cã o învaþã în Facultatea de Teologie, la orele de Comunicare ºi Pastoraþie: încep pe o un ton de sinceritate dezarmantã sã îºi povesteascã începuturile; nu se sfiesc sã îºi arate micile erori sau greºeli (datorate evident ignoranþei lor de la acel moment) trecând sub tãcere marile metehne de caracter (care existã cam la noi toþi conform principiului cã pentru a co-exista cu ceilalþi oameni, suma calitãþilor ºi defectelor indivizilor trebuie sã rãmânã aproximativ egalã). Apoi, intrã în detaliile “rãtãcirii” lor fãcând pe experþii, dar totuºi cu grijã sã nu ofere prea multe informaþii sau detalii care i-ar putea provoca ºi pe alþii sã le experimenteze, având grijã sã întrerupã mereu povestea pentru a aminti cã “toate acelea erau de la diavolul”, pentru a puncta clar ºi fãrã dubiu interdicþia de apropiere de învãþãtura interzisã. Apoi, se ajunge la momentul Adevãratei-Revelaþii-Ortodoxe. Moment emoþionant, poate singurul sincer din toatã povestea, falsificar rapid ulterior de antiteza grãbitã pe care simt nevoia sã o facã între vechea ºi falsa învãþãturã – abandonatã în favoarea celei noi ºi adevãrate. La final, pentru consolidarea lecþiei, se reitereazã faptul cã TOATE rezultatele obþinute pe orice altã cale decât prin Biserica Ortodoxã sunt CU SIGURANÞÃ, FÃRà NICI UN DUBIU, înºelãri, rãtãciri de la Diavolul. Întreaga poveste este invariabil jalonatã de mici momente miraculoase, premonitorii, provenite desigur doar din surse autorizate de Bisericã (gen cãlugãri prea-cuvioºi, sfinþi-pãrinþi, etc.) ce prevestesc destinul de mãreþi-viitori-teologi ai respectivilor, au rolul de a consolida în faþa ascultãtorilor imaginea de autoritãþi-în-materie-de-ortodoxie a respectivilor, pentru a întãri ºi mai mult afirmaþia lor cã Ortodoxia trebuia sã fie în final SINGURA alegere corectã ºi definitivã ! Manipulare ordinarã, dupã manual, pe spinarea ignoranþilor ce aleg sã se lase manipulaþi prin frica de Diavol, frica de a nu greºi în alegeri. De ce spun cã sunt ordinari aceºti oameni ? Pentru cã primii teologi creºtini învãþau în Duh ºi Adevãr. Învãþau despre Iubire ºi Dumnezeu. Dacã veþi citi Evangheliile ºi toate celelalte scrieri ale Noului Testament, veþi vedea cât de puþin loc, ce minimã importanþã i se acordã Diavolului în activitatea misionarã. Cu zdrobitoare pondere, în Biblie, acolo unde se vorbeºte despre demoni sau diavoli, e vorba de exorcizarea lor prin puterea Dumnezeiascã, pe când la aceºti indivizi dubioºi ce se vor teologi, diavolul nu mai este alungat prin prezenþa lui Hristos, cãci ei pun pe umerii mireanului sarcina de a scãpa de diavoli singuri, ALEGÂND Dreapta Credinþã. O analizã de bun simþ ne face sã remarcãm imediat cã prima metodã – a alungãrii demonilor prin invocarea numelui lui Hristos, era mai… mãrturisitoare ºi mai rodnicã (ca sã folosesc limbajul lor) decât  provocarea fricii de drac, folositã abil prin mijloace oratorice. Eu nu ºtiu sã fi fost vreodatã în istoria Umanitãþii frica – motor al evoluþiei. Dacã primilor oameni le-ar fi fost fricã, n-ar fi ieºit din adãposturi, n-ar fi explorat, nu s-ar fi avântat în necunoscut, n-ar fi experimentat ºi descoperit chestii. Dacã analizãm la scarã istoricã de câte ori ºi mai ales peste CE a aplicat Biserica (Ortodoxã ºi Catolicã în egalã mãsurã) ºablonul nivelator al Fricii, vom observa douã chestii interesante:

• au fost stigmatizate ca fiind diavoleºti descoperirile de tot felul, mai ales cele care nu puteau fi explicate ºi încadrate în sistemul cosmologic biblic. Aºa au pierit arºi pe rug oameni de ºtiinþã, aºa au fost arse în pieþele publice scrierile anticilor.
• Dorinþa de cunoaºtere a fost mereu mai puternicã decât frica, ºi în consecinþã, Cunoaºterea a învins Frica mereu, pe toate planurile. Aºa am ajuns unde suntem astãzi, ca ºi culturã ºi civilizaþie. O fi bine, o fi rãu ? Am decãzut sau am evoluat ? Era mai bine sã trãim în Eden goi ºi fericiþi, vorbind cu Dumnezeu, sau astãzi în confort ºi bunãstare, cu smartphoneuri ?!

Ideea este cã de fiecare datã când a pierdut lupta, Biserica a cedat un pic de teren, în funcþie de conjuncturã. A acceptat Astronomia ca ºtiinþã (ce contravine teoriei geo-centrismului biblic), acceptã Tehnologia ºi o foloseºte cu nonºalanþã, acceptând odatã cu asta ºi Legile Naturii, Electricitatea, Chimia, Fizica, pe ai cãror pãrinþi antici îi condamnase la dispariþie prin distrugerea operelor lor. Dacã un Mercedes-Benz, un televizor, radio sau telefon mobil ar cãlãtori înapoi în timp doar 300 de ani, ar fi ars de preoþi ca fiind lucrarea diavolului. Astãzi însã, mai-marii Bisericii se folosesc din plin de ele. De aici concluzia cã poate peste 300 de ani, noii teologi ai Bisericii Ortodoxe vor zâmbi încurcaþi, foindu-se în poziþia lotusului, când se va pune problema cã în anii 2000 yoga sau orice altã religie erau vãzute ca fiind înºelãri diavoleºti. Însã cei ce plãtesc preþul acestui retard istoric, al acestei încetineli la adaptarea cu evoluþia Umanitãþii sunt cei ce se lasã îndoctrinaþi, ºi astfel privaþi de dreptul lor de a cunoaºte, ºi mai ales, de a alege. Problema este cã misionarii de duzinã gen Danion ºi Rãducu au impresia cã aduc imense servicii Bisericii: cã adunã turma risipitã în jurul pãstorilor, cã îi întãresc pe oameni în Dreapta Credinþã. Numai cã asta nu e întãrire. Întãrirea se face pe baze reale, corecte. Pe alegeri deliberate, în deplinã cunoºtinþã de cauzã: dai individului posibilitatea sã îºi formeze o opinie pe un subiect – dacã nu prin experienþã proprie, mãcar prin prezentarea echilibratã ºi corectã a opþiunilor. Însã asta contravine scopurilor acestor farsori. Ceea ce îi dã de gol este lenea, dorinþa de facil: e mai uºor sã sperii decât sã convingi cu argumente. Numai cã frica îi va pãstra în turmã doar pe cei slabi. Cei puternici ºi curajoºi for pleca sã afle pe pielea lor adevãrul. Care este Adevãrul ? Nu îmi permit sã vi-l spun pe al meu din respect pentru dreptul vostru de a vã afla propriul adevãr ºi de a-l urma. Preþiozitatea vieþii umane constã, în opinia mea, tocmai din ºansa de a alege calea pe care vrem sã o urmãm, iar cei ce ne rãpesc aceastã ºansã sunt în realitate cei mai mari duºmani ai omului. Ei îºi fac o meserie din mistificarea Adevãrului. Cãci e uºor sã speli pe creier omul slab, sã îl reprogramezi mental. Asta fac ei. Eu cred cã Iisus Hristos este suficient de puternic pentru a rãmâne opþiunea celor care simt cã vor sã Îl urmeze. Cei care Îl urmeazã din Fricã, nu Îl urmeazã în realitate pe El, ci de fapt fug de ceva. Ceea ce mã frustreazã cel mai mult în Biserica Ortodoxã sunt pretenþiile sectare de un dogmatism sufocant. Datoritã dogmelor de ev mediu întunecat, Dumnezeul iubirii de oameni a devenit un dumnezeu monstruos ºi crud, cu reguli lipsite de orice logicã ºi echitate. Dacã ar fi sã-i credem pe aceºti teologi dogmatici, Dumnezeu a creat  de-a lungul Istoriei Umanitãþii, milenii în ºir generaþii, popoare întregi de oameni care s-au dus direct în Iad doar pentru cã nu au avut ºansa sã devinã creºtini – înainte ºi dupã Hristos. Deºi toate popoarele au avut religiile ºi înþelepþii lor, valoarea lor este ZERO în ochii creºtinului dogmatic, cãci respectivii pot sã fie regi ai înþelepciunii ºi virtuþii ºi tot nu pot fi apreciaþi, cãci toate astea vin sigur de la Diavol, dacã nu au venit de la Hristos. Nu degeaba Biserica este cea care a inventat dictonul “Cine nu este cu noi, este împotriva noastrã”. Asta a ajuns Biserica Creºtinã – sã lupte cu Lumea, cu Omul, împotriva Omului, chipurile de dragul Mântuirii lui. ªi totuºi, o sã vã spun ce cred eu. Eu cred cã Dumnezeu, în mãrinimia Lui, a lãsat fiecãrui Neam legile ºi cãile potrivite pentru a-ºi cunoaºte Creatorul. Cred cã a lãsat omului liberul arbitru pentru a alege. A lãsat omului puterea de a cunoaºte pentru a-ºi forma discernãmântul ºi pentru a-l folosi atunci când alege. ªi mai cred cã dacã Hristos s-ar întoarce astãzi fãrã sã-ºi arate identitatea, ca un simplu anonim, ar fi respins de aceºti farisei, pentru cã nu se încadreazã în ideile lor aberante ºi dogmatice despre învãþãtura creºtinã. ]]>