În România nici un politician sau primar nu a demisionat din motive de conștiințã sau onoare. Adicã la cererea societãții civile, a românilor. La noi rarele demisii ale politicienilor au fost doar din interes personal: fie pentru a amâna deznodãmântul într-un dosar penal (cum e cazul lui Dan Voiculescu care a demisionat pentru a schimba competența instanțelor din dosarul sãu penal), fie pentru a sãri în alt post, mai bine poziționat pe linia puterii sau a șpãgii (cum e cazul lui Ilie Sârbu, socrul lui Ponta – care a deminisonat din Senat pentru a deveni președintele Curții de Conturi).
De ce nu avem demisii de onoare ? Pentru cã politicienii noștrii nu dau doi bani pe opinia alegãtorilor. Sunt doar niște infractori care și-au cumpãrat locul pe listã, în vârful eligibil al haitei lor politice și nu sunt dispuși sã cedeze locul plãtit cu bani grei, doar pentru niște principii fãrã nici o valoare pentru ei.
Acești oameni, indiferent de cât ar fi de vinovați de dezastrul din țarã, nu vor putea fi niciodatã dați la o parte doar prin presiunea strãzii. Au investit prea mult pentru a ajunge aici, câștigã prea mult din șpãgile pe care le încaseazã din poziția lor și, nu în ultimul rând, nu pot exista în afara jocului, nu au la ce sã se întoarcã.
Dacã își dã demisia, ce va face Piedone ? Se va întorce la un simpu birou de funcționar public în serviciul de inspecție al unei primãrii ?! Pãi nici nu-i mai încape cu curul ãla mare în orice alt scaun decât în ãla tip executive, de primar. Ponta, îl mai vede cineva procuror ? Cu doctorat plagiat și nota patru la capitolul onestitate și adevãr, ce Parchet și-ar mai permite sã îl primeascã ? Nu mai vorbesc despre avocaturã, unde a reușit deja sã devinã primul sau client în propriul sãu dosar penal ! Oprea ce știe sã facã înafarã de absolvenți de apãrare naționalã pe bandã, cu șpagã ?! La ce sã se întoarcã dacã îi iei stelele de general și coloana oficialã ? Bodyguard la Miron Cosma ? Nu mai vorbesc de faptul cã dacã lui Oprea îi iei coloana oficialã, se transformã în meduzã, se aglutineazã în propria flegmã și osânzã. Pentru Oprea coloana oficialã ține loc de coloanã vertebralã, fãrã ea nu se poate semeți. Nu am crezut cã poate exista aroganțã superioarã celei manifestate de Adrian Nãstase. M-am înșelat. Oprea l-a bãtut la aroganțã pe Nãstase. Sunt convins cã și când va reveni la civilie când se va pensiona, din pensia de 300 de milioane de lei lunar (cât are și penalul general Dan Voinea), la amantã va merge tot cu escortã, formatã din taxiuri cãci pe plaiurile mioritice fala și aroganța sunt boli vechi. Caragiale poveste cu umor deplasãrile marilor oameni politici ai vremii lui la cârciumã, ceva gen venirea zmeului acasã – cãci buzduganul ajungea înaintea lui. Asa și cu politicienii lui Caragiale: în prima trãsurã merge înainte bastonul, în a doua jobenul, în a treia venea el iar în a patra lãutarii, cãci asta era mãsura maximei aroganțe a vremii, trãsura.
ÃSTORA LE CEREM NOI DEMISIA ?!
A le cere acestor golani demisia este ca și cum ai striga la un mãr sã își dea drumul din copac. Dacã vrei sã dai jos acel mãr, trebuie sã pui mâna și sã îl scuturi. Viguros. Strigãtele, protestele sunt inutile. Revolta, scandãrile, oamenii în stradã fie ei cu sutele de mii, nu conteazã. Politicienii își vãd în continuare de afacerile lor în clãdirile bine pãzite ale Guvernului și Parlamentului, de șpãgile lor, apãrați de cordoane de scutieri și jandarmi.
Dacã vrem sã îi dãm jos, nu existã decât douã cãi: o nouã revoluție sau alegeri libere.
Revoluția este cea mai directã și rapidã cale de a rupe țesãtura de relații și interese care ține pe poziții clasa politicã actualã. Resetarea sistemului prin forțã necesitã luptã, rãsturnarea puterii și preluarea controlului punctelor de comandã ale Statului, invalidarea legitimitãții întregii conduceri și ordini de drept. Revoluția se face în mod violent, prin forța dezlãnțuitã a mulțimilor ce mãturã orice urmã de opoziție a autoritãților. Sper sã mai prind mãcar o datã în viațã o revoluție. Una adevãratã, a românilor, pentru români – de aceastã datã.
Alegerile libere presupun tot o formã de rãsturnare a actualei puteri. Conștienți de faptul cã jocul politic actual și regulile lui sunt scrise de actuala clasã politicã, românii realizeazã cã nu pot concura într-un joc în care regulile sunt trucate în favoarea eternilor guvernanți. Și atunci fac un gen de jumãtate de revoluție. Dãrâmã jandarmii, ocupã Parlamentul și forțeazã politicienii sã schimbe legile pe loc. Povestea nu e nouã, așa s-a fãcut mica Unire, așa a fost ales Alexandru Ioan Cuza.
Schimbarea a început deja și nimeni nu o poate opri. Paharul s-a umplut iar EI știu asta. O vedem în frica jandarmilor care însoțesc mitingurile; în bâlbâielile lui Piedone și Oprea; în manipulãrile de la televiziunile controlate de Putere.
Au fãcut tot ce au putut sã limiteze numãrul de manifestanți de la mitingul din seara asta. Spre exemplu, dinspre Pipera nu se putea veni spe București. Poliția coborâse bariera de cale feratã doar pe sensul spre București, cãci dinspre București se putea circula liber, semn cã domnul Oprea simte cã i se cam clatinã scaunul.
În oraș, la miting, jandarmii nu mai știau ce stratageme sã foloseascã pentru a dispersa sau disipa forța manifestanților. Prin “civili” cu portavoci încercau sã rupã grupuri de oameni care sã meargã aiurea în diverse locuri, numai sã nu rãmânã o forțã unitarã, compactã.
[video width="576" height="320" mp4="http://www.rapcea.ro/wp-content/uploads/2015/11/video-1446578546.mp4.mp4"][/video] [video width="320" height="576" mp4="http://www.rapcea.ro/wp-content/uploads/2015/11/video-1446578574.mp4.mp4"][/video]Dacã protestele se extind și în țarã, sãptãmâna aceasta avem șanse mari sã dãm jos Guvernul și sã forțãm Parlamentul sã demisioneze în masã, nu înainte de a schimba legea alegerilor publice cu acordarea totatlã a libertãții cetãțenilor de a participa la viața politicã. Fãrã bani, fãrã campanii electorale costisitoare, fãrã algoritme alambicate, fãrã liste de partid. Doar oameni, dupã numãr de voturi cumulate, cum a fost la începuturile democrației.
Am încredere în faptul cã România are suficiente resurse de rezistențã moralã la șpagã pentru a propune oameni onești, bine pregãtiți, care sã lucreze cu adevãrat în favoarea cetãțenilor.
]]>
