Cugetari despre Post

Arhimandrit Ilarion Argatu ≈Postul nu este plãcut omului bogat, dar este plãcut celui sãrac. ≈Postul nu este plãcut omului leneº, dar este plãcut celui  muncitor. ≈Postul nu este plãcut oaspeþilor, dar este plãcut  drumeþilor. ≈Postul este lungime de viaþã. ≈Postul este înviorare a trupului ºi înãlþare a  sufletului spre taine nepãtrunse. ≈Postul este fericire a trupului ºi strãlucire a sufletului. ≈Postul este armonie între trup ºi suflet, cu sãnãtate îndelungatã. ≈Prin post cunoºti pe om. Prin post cunoºti natura. ≈Prin post dai întâietate celui cu întâietate. ≈Prin post cunoºti taina lumii, prin post cunoºti pe satana, prin post cunoºti pe Dumnezeu ºi pe tine însuþi. ≈Prin post descãtuºezi trupul de lãcomie, de lene, de furt, de minciunã, de pizmã, de rãutate, de sudalmã, de batjocurã, de fumat, de beþie, de indiferentism. ≈Prin post sufletul se înalþã la slavã, pãºind pe culmile cele mai îndrãzneþe faþã de muritori, capabil de fapte mari faþã de tot omul ce este în suferinþã, capabil sã înfrunte pe blasfemitorii de om ºi de Dumnezeu, capabil sã schimbe mersul de la rãu spre bine, capabil sã facã minuni pe pãmânt, precum s-a ºi fãcut întotdeauna ºi se fac ºi acum de cei ce-l respectã. ≈Postul nu este o schingiuire a trupului ci o adevãratã hranã plinã de viaþã. ≈Postul nu este pentru cei proºti, ci pentru tot omul ºi mai ales pentru cel înþelept, cã înþeleptul îºi iubeºte viaþa ºi ca atare trebuie sã iubeascã postul. ≈Postul este o scânteie pe pãmânt ºi cine o vede îºi va aprinde lumânarea la ea, ca prin lumina ei sã poatã pãºi în viaþã ºi sã treacã din fericire în fericire. ≈Cine urãºte postul, se urãºte pe sine! ≈Postul singur nu este de ajuns niciodatã, pentru ca omul sã poatã fi socotit ca stãpân pe sine ºi a fi ºi pe calea mântuirii. Luat singur, nu poate fi socotit decât ca acel om ce a desprins din funia puternicã o fâºie ºi a legat dobitocul, socotind a fi de ajuns, iar restul de funie a pus-o în cui. Dar dobitocul a rupt fâºia ºi a intrat în grãdinã, i-a fãcut mare stricãciune pe când omul dormea, ca apoi ducându-se în lucernã a mâncat pânã a crãpat. Dacã ar fi fost legat cu întreaga funie în fâºiile ei nedesprinse, nu s-ar fi întâmplat nici paguba ºi nici moartea dobitocului. Astfel este ºi trupul ce este legat numai cu postul ºi nu cu întregimea faptelor legate de fâºia postului. De fâºia postului ºtim cã se învecineazã ºi chiar sorã este cu fâºia – milostenia. Cu aceste fâºii, postul ºi milostenia se învecineazã ºi sunt surori chiar cu dreptatea ºi adevãrul, iar cu acestea se învecineazã lumina ºi iubirea ºi pe deasupra tuturor pe care le îmbrãþiºeazã este dragostea de Dumnezeu cu toate poruncile Evangheliei. Aceste 7 viþe formeazã pentru creºtin cea mai bunã frânghie pentru a lega trupul de a nu cãdea în vicii, la stricãciune ºi moarte, iar sufletul se va putea înãlþa pe culmile cele mai înaripate pânã la lumina cea mai apropiatã a Dumnezeirii. ≈Cine zice cã le face pe toate celelalte ºi numai postul nu-l poate face, nu are adevãr în gura sa iar faptele îi sunt murdare. Cãci precum o fâºie din funie i se simte lipsa ei, când e luatã, iar funia nu-ºi mai are tãria ºi nici frumuseþea chiar, tot aºa ºi cel ce spune astfel de lucru. Cãci una pe alta se strigã, una pe alta se cheamã ºi auzul celui ce le face nu va putea sã rãmânã surd la strigarea lor ºi o va face ºi pe ea. Iar, de zice cã n-o poate face, nu va face nici pe una ºi nici pe alta, ºi-n gura lui este minciunã. A vãzut cineva vreo slugã care sã nu facã ceea ce face stãpânul, ºi ceea ce-i spune sã facã ºi dacã nu face sã-l mai þie pe lângã sine? Eu cred cã nu! ªi dacã nu? Atunci creºtinul, care este o slugã a lui Iisus dupã fiinþã, credinþã ºi nume, de ce face altfel de cum face stãpânul sãu? ≈Iisus a postit ºi postul l-a împletit cu toate celelalte: mila, adevãrul, dreptatea, iubirea, lumina ºi dragostea de lege ºi de Dumnezeu, cu care a legat pe satan. Creºtinul de ce ia numai o fâºie sau douã din funie ºi cu care crede cã este de ajuns pentru a lega rãul ce-i voieºte moartea sufletului? Iatã cã, ºi fâºiile se rup ºi se pierd, ºi calea lui spre mântuire la fel, devenind un sclav al tuturor viciilor, un cuib al satanei unde împãrãþeºte nestingherit. Ori se crede creºtinul a fi mai presus de Stãpânul lui, Iisus? A gãsit el o cale, un mijloc mai bun, de luptat mai uºor ºi de învins pe satana? Dacã este aºa, atunci Iisus nu-i mai poate fi stãpân, el e Domn. Astfel de domn au voit mai înainte sã fie ºi satan, dar satan a cãzut, iar creºtinul ce crede? Nimeni nu ºi-a luat fiinþa de la sine, în afarã de Dumnezeu, ci de la altul ºi acel altul nu poate fi pentru om, cum ºi pentru tot ce este în lume, decât Dumnezeu. ªi atunci cine eºti tu creºtine de zici ºi faci altfel decât Stãpânul tãu? Sursa: Blogul DeVeghePatriei