Textul de mai jos, pânã la secțiunea informativã, este scris de Matei T., consumator ocazional de LSD în vârstã de 27 de ani. Serial realizat în colaborare cu organizația Romanian Harm Reduction Network. Vã avertizãm cã acest material conține informații explicite privind consumul de droguri. Nu promovãm consumul de droguri, ci vã oferim aceste informații pentru o cât mai bunã înțelegere a fenomenului și a efectelor sale. Dacã, de exemplu, primul joint se consumã adesea conjunctural, mai mult sau mai puþin întâmplãtor, prima întâlnire cu LSD-ul e un pas asupra cãruia ar trebui reflectat. Nefãcând parte din categoria „lubrifiantelor” sociale, ci mai degrabã a declanºatoarelor de experienþe spirituale intense, e recomandat ca primul trip sã fie tratat ca atare ºi ca settingul sã fie bine ales, pentru cã distanþa de la un trip pozitiv la un bad trip se poate dovedi foarte micã. Un loc liniºtit în naturã, departe de furia dezlãnþuitã a mulþimii, aproape cã garanteazã un efect pozitiv, spre deosebire de spaþiile aglomerate, poluante, închise. LSD nu este un drog pentru petreceri; e mai degrabã un trigger pentru introspecþie ºi reflecþie filosoficã, derulatã la un nivel somatic. Deºi cãlãtoria în care te trimite acidul lisergic dietilamid e una individualã, pe parcursul cãreia ajungi sã accesezi zone pânã atunci virgine ale mentalului, un „ghid” ar fi binevenit. Ca orice iniþiere, presupune o relaþie cu substanþa mediatã de un deja cunoscãtor: iniþiatul însã poate fi orice persoanã de încredere, care a parcurs deja, pe cont propriu, traseul acidului ºi care te poate ajuta în eventualitatea unei experienþe copleºitoare. Înainte sã iau pentru prima datã LSD, am lãsat casa în ordine ºi am rezolvat toate lucrurile presante, neºtiind, în ciuda tuturor documentarilor ºi mãrturiilor, la ce sã mã aºtept. Deºi e indicat sã ai în preajmã un mic „ºaman”, am decis sã consum primul timbru împreunã cu un prieten, la rândul lui neofit. Însã eu am preferat sã mã confrunt neasistat cu limitele mai mult sau mai puþin vizibile, iar siguranþa de sine a funcþionat perfect drept „cãlãuzã”. Prin urmare, am împãrþit cu amicul meu bucãþica de carton imprimatã cu simbolul ying-yang, primitã cadou de la un prieten olandez, cu o emoþie de o intensitate fãrã precedent. Am pus sub limbã cei câþiva milimetri de hârtie îmbibatã cu acid, al cãrui gust uºor amar a fost prima formã de cunoaºtere directã, fizicã, a substanþei care hrãnise creierele multora dintre eroii mei, de la scriitori, la muzicieni, artiºti ºi filosofi. Aºteptam amândoi cuminþi, pe canapea, ca miraculosul brainchild al lui Albert Hoffmann sã-ºi facã efectul imediat. Spre deosebire de THC ºi de familia amfetaminelor însã, care acþioneazã aproape instantaneu, LSD-ul a început sã-ºi facã simþitã prezenþa peste vreo 40 de minute de la ingerare, când, dintr-odatã, modelele covorului persan au început sã deseneze valuri în toatã camera, fiecare pattern trimiþându-ºi fractalii la treabã prin toatã camera. Halucinaþiile, care porneau de la elemente date, pe care mai degrabã le transformau, n-aveau nimic în comun cu proiecþiile pe care mi le construisem citind ºi uitându-mã la documentare. Capturã Youtube Senzaþia de bucurie instantã pe care am avut-o în primele momente, de punere în acord cu absolut toate obiectele înconjurãtoare, devenite dintr-o datã niºte entitãþi cu viaþã proprie, a fost una cât se poate de lucidã. De altfel, una dintre stãrile de conºtiinþã pe care le asociez LSD-ului este un soi de luciditate absolutã, de parcã cele câteva micropuncte picurate pe timbru ar fi dat la o parte rânduri de vãluri din calea percepþiei. Cum, aproape instinctiv, am simþit amândoi nevoia sã ieºim undeva în naturã, ca niºte animãluþe activate de nevoile primordiale – aer curat, soare, vegetaþie –, am ieºit pe strãzile pe atunci pustii ale Bucureºtiului, plimbându-ne fãrã oprire, cu setea unor copii care atunci descopereau pentru prima datã lumea. Feþele oamenilor pe lângã care treceam ºi pe care în alte condiþii le-am fi ignorat deveniserã mult mai expresive, ca ºi cum li se întipãrise în trãsãturi întreaga lor esenþã. Deºi trecusem de nenumãrate ori prin aceleaºi puncte ale oraºului, am avut impresia cã nu le vãzusem cu adevãrat pânã atunci: casele, asemenea oamenilor, îºi spuneau printr-o simplã privire propria istorie, câinii maidanezi, ademeniþi de cine ºtie ce frecvenþe, ne urmau prietenoºi, iar semnele lãsate prin tot þesutul oraºului, de la graffitiuri, la anunþuri ºi afiºe, începeau sã se lege într-o istorie cât se poate de coerentã. Dincolo de relaþia imediatã cu împrejurãrile, a cãrei intensitate ne-a trimis în cãutarea unui loc retras ºi liniºtit, prima întâlnire cu acidul a fost o experienþã fondatoare. „Simt cã mi-a crescut un organ de simþ nou”, i-am spus prietenului meu, încercând sã gãsesc cea mai potrivitã metaforã explicativã. Dilemele ºi întrebãrile pe care încercasem sã le rezolv raþional de atâtea ori, dar fãrã prea mare succes, se limpezeau de la sine, prin accesarea unor straturi ale percepþiei de existenþa cãrora nu avusesem pânã atunci habar. Deºi, dupã consumarea tripului – al cãrui efect imediat se poate întinde pânã la 8-10 ore – nu am reuºit sã internalizez tot fluxul de informaþie nouã, senzaþia de uniune cu toatã reþeaua care ne înconjoarã a rãmas o constantã. Ziua petrecutã, cu pupilele dilatate cât casa, pe strãzile Bucureºtiului, a fost ca un burete de energie; niciodatã, pânã atunci, creierul meu nu mai funcþionase cu o asemenea capacitate. Primul trip, a fost, fãrã îndoialã, la nivel cognitiv ºi senzorial, una dintre experienþele mele fondatoare. Existã încã câteva coordonate care trebuie neapãrat luate în calcul înainte sã te pui faþã în faþã cu sinele, printr-o astfel de „scurtãturã” chimicã. În primul rând, acidul destabilizeazã toate relaþiile semantice pe care, în mod normal, le folosim automat, ca pe reflexe: banii sau limbajul scris, de pildã, îºi trãdeazã mai evident ca niciodatã „natura” convenþionalã. Încercând sã cumpãr o sticlã de apã – deshidratarea este, de altfel, un posibil pericol, dat fiind cã poþi uita pur ºi simplu sã bei apã în intervaluri lungi –, am constatat amuzatã cât de strãine îmi erau bucãþile alea de hârtie inscripþionate cu cifre, pentru obþinerea cãrora muncesc în fiecare zi. Am dat vânzãtoarei cea mai mare bancontã pe care o aveam, aºteptând restul – cea mai sigurã cale de a cãdea într-o ruºinoasã dilemã de aritmeticã elementarã. Încercând sã citesc câteva rânduri dintr-o carte pentru copii, mi-am dat seama cã literele nu se mai legau necondiþionat în faþa ochilor, creând automat sensuri, ci simple simboluri abstracte. De asemenea, acidul dizolvã ideea de pericol: poþi sã vrei sã treci strada ignorând semaforul sau poþi sãri de la etajul 1, crezând cã poþi sã zbori. Cum acidul acþioneazã exact asupra configuraþiei pe care o gãseºte în fiecare dintre consumatorii lui, experienþa este cât se poate de personalã, iar tripul poate fi considerat o sesiune de autoterapie. Dacã te prinde însã pe picior greºit, într-un context angoasant, în prezenþa unor persoane pe care nu le-ai vrea neapãrat în preajmã, sau cu garda psihicã foarte jos, terapia se poate transforma mai mult sau mai puþin în reversul ei, punându-te faþã în faþã cu anxietãþile ºi fricile pe care, de regulã, le ascundem sub preº. Chiar ºi atunci efectele sunt reversibile, prin încercarea de a analiza cauzele „defecþiunii” ºi prin comunicarea cu cei apropiaþi, care te pot ajuta sã te reorientezi. Unul dintre lucrurile care nu trebuie uitate dupã ce ai luat LSD este sã nu uiþi cã ai luat LSD. Ca mai toate invenþiile care se respectã, acidul a fost folosit atât ca leac, cât ºi ca armã de torturã: dacã în multe clinici psihiatrice a mediat cu succes nenumãrate cazuri, în altele a fost folosit ca metodã de spãlare a creierului în numele progresului ºtiinþei.   ***   Ce este LSD-ul?   LSD-ul (acidul lisergic dietilamid) este una dintre cele mai utilizate substanțe psihedelice sau halucinogene. Ea se gãsește în naturã în cornul secarei – o formațiune tare, negricioasã, care apare în spicul de secarã în urma infestãrii cu o ciupercã parazitã și din care au fost izolați, pe cale chimicã, un grup de alcaloizi cu un nucleu comun: acidul lisergic și derivații sãi, din care se extrag, exclusiv prin sintetizare în laborator, dozele cu efect psihotrop de LSD. LSD-ul se prezintã sub forma unei pudre albe, însã în varianta pentru consum larg apare sub formã de lichid – fie propriu-zis, fie impregnat în pãtrãțele de hârtie decupate asemenea unor timbre care sunt ilustrate, de regulã, cu un desen. Acidul, cum i se mai spune în cultura popularã, mai poate fi picurat pe cuburi de zahãr sau transformat în tablete ori capsule mici. Producerea LSD-ului necesitã expertiza unui specialist în chimie organicã și un laborator bine dotat. Timbrele sunt cel mai des folosite pentru cã sunt mai ușor de produs și de ascuns și pentru cã nu permit folosirea prea multor aditivi chimici. De regulã, este nevoie de consumul unei cantitãți mici pentru instalarea efectelor, iar tãria substanței poate varia semnificativ. În ultimii 20 de ani, o dozã standard s-a situat între 0,05 și 0,15 miligrame. Un singur timbru conține de obicei o cantitate încadratã între aceste limite, însã ea poate varia în funcție de sursa de proveniențã. Timbrul se administreazã pe cale oralã și/sau prin absorbție la nivelul pielii. Efecte, riscuri și dependențã LSD-ul acþioneazã la nivelul transmiþãtorilor ºi receptorilor de serotoninã din creier. Serotonina este un neurotransmiþãtor prezent în sistemul nervos central și considerat responsabil pentru reglarea unor funcþii motorii ºi hormonale, procese mentale ºi afective, presiune arterialã, termoreglare sau inducerea somnului. Din punct de vedere chimic, LSD-ul este similar cu serotonina, însã uneori inhibã, alteori stimuleazã producþia de serotoninã, motiv pentru care are un efect senzorial complex. LSD-ul se face simþit, în medie, la 30-60 minute de la ingerare ºi dureazã între 4 ºi 8 ore (climaxul) ºi aproximativ 12 ore pânã dispare (încet) cu totul. Efectele variazã semnificativ de la o persoanã la alta sau de la o experiențã la alta în funcție de dozaj, de dispoziția consumatorului, de situația în care se aflã acesta, de chimia organismului, de vârstã, gen, sãnãtate fizicã, cantitate, marfã etc. Efecte pozitive * stimulare fizicã și mentalã (energie crescutã) * creºterea capacitãþii de asociere a ideilor ºi a creativitãþii * schimbãri de dispoziþie * sporirea vigilenței ºi perceperea diferitã a muzicii * creºterea sensibilitãþii gustative, tactile, olfactive, auditive, vizuale * viziuni cu ochii deschiºi sau închiºi * schimbãri spirituale profunde, experienþe cu potenþial revelatoriu * senzația de comuniune cu universul; estomparea granițelor dintre sine și ceilalți Efecte neutre   * schimbarea generalã a stãrii de conºtiinþã * dilatarea pupilelor * dificultãþi de concentrare * hiperexcitarea glandelor salivare, secreþie de mucus, posibilã tuse (în unele cazuri) * senzaþii neobiºnuite (frig, piele de gãinã, roșu în obraji etc.) * gânduri ºi cuvinte neobiºnuite * distorsionarea percepþiei asupra formei, dimensiunii ºi stabilitãþii diverselor obiecte și alterarea percepþiei asupra timpului și a spaþiului * instabilitate emoþionalã (alternanțã de bucurie, fricã, ameþealã, anxietate, furie, fericire, iritare) * creºteri minore ale temperaturii corpului * creºteri minore ale ritmului cardiac Flickr/Cpt<HUN> Efecte negative * anxietate, paranoia, fricã și panicã * tensiune, contractarea maxilarului, transpiraþie abundentã * greaþã, ameþealã, confuzie, insomnie * megalomanie * hiperluciditate * hipersensibilitate la muzicã ºi zgomot; hipersensibilitate la mediul înconjurãtor * sentimente nedorite ºi covârºitoare; experiențe spirituale nedorite * flashback-uri Efectele de mai sus (în afarã de cele vãdit negative) pot fi considerate pozitive sau negative în funcție de consumator. Utilizatorii mai pot suferi și alterãri ale imaginii proprii – se pot percepe mai înalți sau mai „uºori” sau, dimpotrivã, li se poate accentua percepþia asupra unor defecte fizice sau psihice reale sau imaginare. Unii consumatori descriu experienþa ca pe o revelaþie spiritualã, misticã sau chiar religioasã, asociind consumul de LSD cu o potenþare a sentimentului de bine, de comuniune cu oamenii, natura ºi divinitatea. Alții trãiesc experiențe neplãcute, cum ar fi stãrile de panicã sau episoadele psihotice (așa-numitele bad trips), mai ales dacã sunt deja anxioși (în legãturã cu ce se va întâmpla, de exemplu), deprimați ori dacã s-au confruntat cu diverse probleme înainte de a consuma. Totodatã, un consumator se poate panica și deveni paranoic mai ales în medii haotice sau necunoscute. Faptul cã nu existã cale de întoarcere pânã la risipirea efectului poate face ca o experiențã negativã sã fie foarte tulburãtoare. O persoanã poate avea experiențe pozitive sau negative de la o situație la alta sau chiar în cadrul aceluiași trip. În general, se recomandã ca cei care nu au mai încercat niciodatã LSD sã nu consume o dozã întreagã sau, dacã o fac, sã se asigure cã au pe cineva treaz alãturi, o persoanã de încredere care îi poate ajuta ºi calma în cazul unui bad trip, și sã se pregãteascã mental pentru consum prin activitãți relaxante. Totodatã, consumatorilor li se recomandã sã se afle într-un mediu sigur pentru ei ºi sã nu încerce sã opereze vehicule sau utilaje. La fel, oamenii cu probleme emoționale ori psihologice sau cu o istorie de afecțiuni mintale sunt sfãtuiți sã nu se apropie de LSD, ceea ce e indicat și femeilor însãrcinate, care pot suferi contracții uterine. Nu existã dovezi cum cã acidul ar provoca dependențã fizicã sau moarte prin supradozã și se pare cã substanța instaleazã cu greu dependeța psihicã. Toleranþa apare extrem de rapid (dupã douã doze ingerate consecutiv, fãrã pauzã de mãcar câteva zile între ele). Cu toatea acestea, au existat cazuri de rãnire sau moarți accidentale din cauza efectelor psihotrope ale substanþei sau lipsei de concentrare pe care o provoacã. Se cunosc și cazuri de persoane care au ingerat un numãr mare de doze deodatã, ceea ce a condus la pierderea temporarã a cunoºtinþei, spitalizare ºi, pe termen lung, la episoade psihotice, pierderi de memorie ºi stãri depresive. Majoritatea utilizatorilor nu consumã zilnic LSD, din moment ce un consum repetat se poate dovedi ineficient fãrã o pauzã de câteva zile, dupã cum ați aflat mai sus. Unele persoane folosesc însã substanța atât de des, încât ajung sã piardã contactul cu lumea realã. Cu toate acestea, un studiu realizat sub conducerea lui David Nutt, fost consilier al guvernului britanic, a susținut cã acidul lisergic dietilamid este mai puțin dãunãtor decât alcoolul și tutunul, clasându-l pe locul 14 din 20 de substanțe din punctul de vedere al periculozitãții. Wikipedia Istoric și legislație Substanþa a fost sintetizatã pentru prima oarã de chimistul Albert Hofmann în 1938, în timp ce acesta cãuta modalitãți de a produce medicamente noi. Efectul sãu psihotrop a fost descoperit întâmplãtor, în 1943, când Hofmann a înghiþit din greºealã o cantitate micã de LSD: „Vinerea trecutã, 16 aprilie 1943, am fost nevoit sã-mi întrerup munca de laborator în mijlocul dupã-amiezii și sã plec acasã, fiind afectat de o agitație uluitoare, combinatã cu o amețealã ușoarã. Ajuns acasã, m-am întins și m-am cufundat într-o stare de intoxicație care nu era neplãcutã (…) Aflat într-o stare de visare, cu ochii închiși, am început sã percep un șir neîntrerupt de imagini fantastice, de forme extraordinare, într-un joc intens, caleidoscopic de culori. Dupã circa douã ore, aceastã stare a început sã se estompeze”. Dupã ce a descoperit efectele substanþei, Hofmann a devenit un fervent promotor al ei. În 1938, chimistul elvețian lucra pentru producãtorul farmaceutic Sandoz, pentru care a ºi produs un medicament care conþinea LSD, utilizat în scopuri terapeutice dupã cel de-Al Doilea Rãzboi Mondial pentru tratarea alcoolismului ºi a unor probleme psihiatrice în SUA. Pe fondul revoluþiei culturale care a marcat perioada postbelicã, utilizarea acidului în scopuri recreative sau mistice a cãpãtat amploare. Scriitori precum Aldoux Huxley sau pop icon-uri de talia lui Timothy Leary au scris elogios despre substanþele psihedelice, iar cercetãtori de la prestigioase universitãþi americane au realizat experimente cu astfel de substanþe, experimente care au contribuit la expansiunea consumului în rândul tineretului nord-american. Perioada cuprinsã între anii’60-’70 a fost perioada de glorie a LSD-ului, care a devenit drogul favorit al comunitãþilor hippie, alãturi de marijuana. În 1967, substanþa a fost interzisã în SUA. Consumul de LSD a revenit la modã la începutul anilor ’90, odatã cu apariþia miºcãrilorrave, acid house ºi goa trance. Hofmann ºi-a dedicat viaþa ºi activitatea profesionalã experimentelor cu LSD ºi cu alte substanþe psihotrope, fiind în permanenþã un activist pentru legalizarea acidului, pe care îl considera „un medicament pentru suflet”, deºi a recunoscut cã substanța poate deveni periculoasã dacã este folositã abuziv, ca orice drog de altfel. Cercetãrile medicale și științifice privind efectele LSD-ului asupra oamenilor sunt permise și astãzi, iar substanța este folositã în cadrul terapiilor psihedelice. În România, LSD-ul este considerat un drog de mare risc. Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpãrarea, deþinerea ori alte operaþiuni privind circulaþia drogurilor de mare risc, fãrã drept, se pedepsesc cu închisoare de 2 la 5 ani. Serialul privind fenomenul drogurilor în România este realizat de TOTB în colaborare cu organizația Romanian Harm Reduction Network. RHRN  iniþiazã ºi faciliteazã schimbãri menite sã susþinã implementarea unor politici ºi programe sociale eficiente care  se adreseazã consumatorilor de droguri ºi altor grupuri marginalizate  social, cum ar fi dezincriminarea posesiei de droguri pentru consum  propriu, accesul la servicii medicale si sociale pentru consumatorii  problematici, integrarea socio-profesionalã și reducerea stigmei și  discriminãrii consumatorilor de droguri. In prezent reunește 11 organizații active în domeniul  reducerii riscurilor (harm reduction) și 15 profesioniști, persoane private și consumatori de droguri. Dacã vreți sã ne împãrtãșiți propriile experiențe, ne puteți scrie la adresa think@adevarulholding.ro. Surse: http://rhrn.ro/index.php?l=ro&t=12&primalitera=l http://www.erowid.org/chemicals/lsd/lsd_basics.shtml http://www.drugscope.org.uk/resources/drugsearch/drugsearchpages/lsd Foto main: Flickr/RTP (Really Terrible Photographer) Citiți și: Consumator de ecstasy: “E ca și cum mi-am reparat adolescența timidã” Fost consumator de ketaminã: “La cantitãți mari, nu-ți poți mișca deloc corpul și mintea ta halucineazã cumva” Fost consumator de cocainã: “Cu 100 de euro consumai liniștit douã zile heroinã. La cocainã îmi ajungeau 30 de minute” Heroina, “cel mai bun antidepresiv din lume” Consumator ocazional despre fumatul de marijuana: “Este micul meu joc elitist. Este intimitatea mea” SERIAL | Drogurile, marile plãceri vinovate ale vieții
sursa: totb.ro
]]>

Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Share via
Copy link
Powered by Social Snap