Casa de ”ajutor reciproc” a Domnului !?

Pidalionul, can. Sf. Apostoli, 31-60 (CANON 44) Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, camãtã cerând de la cei ce se îndatoresc de la el, ori înceteze, ori cateriseascã-se. [Sobor 1: 17; Sobor 6: 10; Laodic: 4; Cartag: 5, 6; Vasilie: 14] TÂLCUIRE De a împrumuta cineva argintul sãu cu dobândã, este oprit ºi de legea cea veche. Cã zice Dumnezeu în a doua lege (Cap 23) nu vei cãmãtãri fratelui tãu argintul cu camãtã, ºi camãtã de pe mâncãri, ºi camãtã de pe tot lucrul. ªi David lãudând pe cel drept, pe lângã celelalte ale lui fapte bune, ºi pe aceasta o adaugã, zicând: «Argintul sãu nu l-a dat în camãtã.» [Psalm 14: 6] ºi dacã aceasta a fost opritã la Iudei, cu mult mai vârtos este acum opritã la noi creºtinii. Cã zice: «Cã mai mare decât Biserica este aici.» [Matei 12: 6] Cã dacã de toþi creºtinii este oprit a se face acest lucru, cu mult mai vârtos despre cei Ierosiþi, ºi despre Clerici, care se cuvine a fi chip ºi pildã a tot binele? ªi mai ales nevoitorii, ºi postnicii, cei rãstigniþi lumii. Pustnic ºi cãmãtarnic, este lucru nepilduit întru adevãr, ºi neprimit la auzul omenesc. Pentru aceasta dar ºi apostolescul Canonul acesta rânduieºte, ca oricare Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, împrumutând banii sãi, cere de la datornicii sãi dobândã, sau sã înceteze de la acest rãu câºtig sau sã se cateriseascã, Asemenea de aici sã cuvine ºi Monahului sã-ºi primeascã potrivitele lor certãri, adicã afurisire, ºi ne împãrtãºire, cu statornicã fãgãduinþã, cã de acum înainte se vor depãrta de arãtata, ºi vrednica de osândire cãlcare de legea aceasta. Profetul, infatisand in acest psalm pe barbatul desavarsit care are sa se urce la viata cea netulburata, a enumerat printre faptele lui mari si pe aceea ca n-a dat cu camata argintul sau. In multe locuri din Scriptura este hulit pacatul acesta. Iezechiel pune intre cele mai mari pacate “camãta si adaosul” ¹, iar Legea le interzice in termeni precisi: “Sa nu iei camãta de la fratele tãu si de la aproapele tãu” ²; si iarasi zice: “Viclenie peste viclenie si camãtã peste camãtã” ³. Iar despre cetatea cea plina de pãcate, ce spune psalmistul? “N-a lipsit din pieþele ei camãta si vicleºug.” ⁴ Si acum, in psalmul acesta, profetul a adaugat acelasi lucru pentru a-l caracteriza pe omul desavarsit, zicand: “Argintul sau nu l-a dat cu camãta.” ⁵ Intr-adevar, este culmea neomeniei ca de la cel lipsit de cele necesare vietii, care-ti cere imprumut ca sa se ajute in viata, tu sa nu te multumesti cu capitalul, ci sa nascocesti venituri si sa aduni bogatii de pe urma nenorocirilor saracului. Domnul ne-a poruncit lamurit, zicand: “De la cel ce voieste sa se imprumute de la tine nu intoarce fata” ⁶. …………………………………………. Asadar, “sa nu-ti intorci fata de la cel care voieste sa se imprumute de la tine ” ¹⁹ si sa nu dai argintul tau cu camata, pentru ca, fiind invatat din Vechiul si Noul Testament cele ce-ti sunt de folos, sa pleci cu buna nadejde la Domnul, ca acolo sa primesti dobanzile faptelor tale bune, in Hristos Iisus, Domnul nostru, Caruia slava si puterea, in vecii vecilor. Amin. Sfantul Vasilie cel Mare]]>