Tot felul de pseudo-specialiºti îºi dau cu pãrerea în mass-media – dupã cum le dicteazã interesul de partid, despre povestea cu abuzul în serviciu. ªi pentru cã m-au enervat imbecilitãþile citite pe diferite site-uri, am decis sã dau ºi eu o explicaþie cu cartea în faþã, schematicã, simplã ºi pe cât se poate pe înþelesul tuturor.

Deci:

Definiþie pe vechiul Cod Penal: Art. 246 Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor

“Fapta funcþionarului public, care, în exerciþiul atribuþiilor sale de serviciu, cu ºtiinþã, nu îndeplineºte un act ori îl îndeplineºte în mod defectuos ºi prin aceasta cauzeazã o vãtãmare intereselor legale ale unei persoane se pedepseºte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.”

Definiþie pe noul Cod Penal: Art. 297 Abuzul în serviciu

“(1) Fapta funcþionarului public care, în exercitarea atribuþiilor de serviciu, nu îndeplineºte un act sau îl îndeplineºte în mod defectuos ºi prin aceasta cauzeazã o pagubã ori o vãtãmare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseºte cu închisoarea de la 2 la 7 ani ºi interzicerea exercitãrii dreptului de a ocupa o funcþie publicã.”

Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curþii Constituþionale dispune: “Admite excepþia de neconstituþionalitate… ºi constatã cã dispoziþiile art.246 alin.(1) din Codul penal din 1969 ºi ale art.297 alin.(1) din Codul penal sunt constituþionale în mãsura în care prin sintagma „îndeplineºte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înþelege „îndeplineºte prin încãlcarea legii”.”

Poate pãrea ciudatã soluþia Curþii, de a ADMITE excepþia, constatând cã prevederile respective SUNT CONSTITUÞIONALE… CU EXCEPÞIA. Este aºa, ca o contradicþie în termeni. În realitate, curtea analizeazã excepþia printr-o logicã negativã, arãtând CARE SUNT SITUAÞIILE în care ea apreciazã cã articolul respectiv de lege ar fi neconstituþional – respectiv când actul (fapta) funcþionarului public este fãcut prin încãlcarea legii.

Celor care afirmã cã potrivit Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale “… singurele decizii pe care aceasta le poate pronunta in cazul invocarii unor exceptii de neconstitutionalitate sunt de admitere sau de respingere a exceptiilor si nu de interpretare.”(decizia penalã nr. 20/A/2017 a Curþii de Apel Alba Iulia – Secþia Penalã în dosarul nr. 4754/97/2016) le opun prevederile art. 11 pct. 1 pct. A lit. d) din Legea 47/1992 ce prevede cã “Curtea Constitutionala pronunta decizii… (prin care) …hotaraste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial, precum si a celor ridicate direct de Avocatul Poporului; ” deci nicãieri nu se vorbeºte în lege despre faptul cã CCR-ul ar trebui sã dea doar decizii de admitere sau de respingere !

Mai mult, la art. 3 pct. 2 ºi 3 din lege se prevede în mod expres cã: „In exercitarea atributiilor care ii revin Curtea Constitutionala este singura in drept sa hotarasca asupra competentei sale.  Competenta Curtii Constitutionale, stabilita potrivit alin. (2), nu poate fi contestata de nicio autoritate publica. ”

Cu alte cuvinte, Curtea Constituþionalã este singura în mãsurã sã decidã întinderea competenþelor sale (inclusiv asupra soluþiilor date în hotãrârile sale !), iar aceasta nu poate fi contestatã de nicio autoritate publicã – adicã nici de cãtre instanþele de judecatã !

Cu alte cuvinte, “interpretarea” datã de judecãtorii CCR cu privire la limitele în care articolul de lege privind abuzul în serviciu este constituþional, ºi când acesta nu mai poate fi considerat ne-constituþional – þine de maniera în care Curtea înþelege sã îºi motiveze deciziile – iar aceastã manierã de interpretare a constituþionalitãþii nu poate fi contestatã.

Totuºi Curtea Constituþionalã nu a lãsat la latitudinea judecãtorilor aprecierea întinderii “încãlcãrii legii” la care se referã în decizie. Astfel, la pct. 60 din decizie “Curtea statueazã cã neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasã a unui act trebuie analizatã numai prin raportare la atribuþii de serviciu reglementate expres prin legislaþia primarã – legi ºi ordonanþe ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundarã care vin sã detalieze legislaþia primarã se realizeazã doar în limitele ºi potrivit normelor care le ordonã.”

Exemplu: funcþionarul public Gigel de la Primãria X zice cã n-are timp sã elibereze cetãþeanului Y duplicatul pentru certificatul de naºtere în termenul prevãzut de lege din diverse motive, ºi acesta pierde oportunitãþi de muncã în strãinãtate pentru cã nu îºi poate lua copilul cu el. Deci suferã o pagubã.

În realitate, funcþionarul Gigel i-a dat de înþeles lui Y cã aºteaptã o “atenþie”, cã doar n-o sã-ºi facã treaba cum trebuie ºi la timp doar pe un salariu de mizerie. Dar Y nu poate dovedi cã Gigel i-ar fi cerut ceva, aºa cã face plângere doar pe abuz în serviciu. Însã abuzul lui Gigel nu s-a fãcut prin ne-respectarea unei legi sau Ordonanþe a Guvernului, ci probabil prin nerespectarea unui obscur regulament intern, sau cel mult a unei Hotãrâri de Guvern – care nu face parte din sfera “legilor ºi ordonanþelor”, deci Gigel scapã liniºtit din puºcãrie dacã a fost deja condamnat ºi încarcerat, sau scapã de dosar sau de proces dacã era cercetat sau judecat.

De ce este important abuzul în serviciu !? Pentru cã situaþia descrisã mai sus se aplicã la sute de mii de Gigei din România, care se miºcã greu ºi blocheazã aparatul birocratic. Deviza lor poate fi asintetizatã în cuvintele “nu se miºcã nimic fãrã ºpagã”.

Din cauza acestor Gigei nu poþi obþine aproape nici un aviz, nici o autorizaþie, nici un document de la o autoritate publicã, fãrã sã le dai “dreptul”. CU EI ÎNCEPE CORUPÞIA ÎN ROMÂNIA, la nivelul pe care o percepem noi, ca cetãþeni.

Ideea este cã infracþiunea de abuz în serviciu a fost practic golitã de conþinut datoritã judecãtorilor Curþii Constituþionale NUMIÞI POLITIC de cãtre partide, ponderea având-o PSD-ul.

Evident cã Guvernul Grindeanu a vrut sã îngroape definitiv acest articol de lege al abuzului în serviciu, propunând Parlamentului prin “Proiectul de Ordonanțã de urgențã pentru modificarea și completarea Codului Penal și a Codului de Procedurã Penalã ” urmãtoarea variantã a definiþiei art. 297 Abuzul în serviciu:

“Fapta funcþionarului public care, în exercitarea serviciului, nu îndeplineºte un act sau îndeplineºte un act contrar legii ºi prin aceasta cauzeazã o pagubã materialã mai mare de 200.000 lei unei persoane fizice sau unei persoane juridice se pedepseºte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.”

Deci în loc sã remedieze situaþia ºi sã schimbe sintagma “act contrar legii” cu cea de “act contrar obligaþiilor de serviciu” cum ar fi fost corect, Guvernul PSD þinteºte sã salveze marii potlogari din Sistem, care pot face obuz în serviciu CU ÎNCÃLCAREA LEGII, dar cu limitã de sumã – sub 200.000 lei.

Aceasta era miza întregii tevaturi: deschiderea posibilitãþii marilor funcþionari publici de a fura – fãrã sã fie pedepsiþi – sume sub 200.000 lei.

Cãci aici nu mai vorbim de prejudicii produse persoanelor fizice, ci în special de banul public. Exemplu, organizarea de licitaþii trucate (încãlcarea legii privind licitaþiile publice), cu prejudicii mari. Iar licitaþiile pot fi fãcute pe bucãþele astfel ca obiectul sã nu depãºeascã 200.000 lei, deci sã nu o dea în penal.

Ideea cu limita de sumã de la care fapta devine infracþiune, nu e de la Guvernarea Grindeanu încoace, ci e o temã mai veche, pe care o regãsim inclusiv  în motivarea deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curþii Constituþionale, DEªI ACESTE ASPECTE NU FUSESERÃ INVOCATE DE CÃTRE PETENÞI !

Astfel, la pct. 69 din decizie “Curtea reþine cã din perspectiva principiului „ultima ratio” în materie penalã, nu este suficient sã se constate cã faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci aceastã atingere trebuie sã prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate, care sã justifice sancþiunea penalã.”

La pct. 75 din decizie “…Curtea reþine cã infracþiunea de abuz în serviciu este o infracþiune de rezultat, urmarea imediatã a sãvârºirii acestei fapte fiind cauzarea unei pagube ori a unei vãtãmãri a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice. Curtea constatã cã legiuitorul nu a reglementat un prag valoric al pagubei ºi nici o anumitã intensitate a vãtãmãrii, ceea ce determinã instanþa de contencios constituþional sã concluzioneze cã, indiferent de valoarea pagubei sau intensitatea vãtãmãrii rezultate din comiterea faptei, aceasta din urmã, dacã sunt îndeplinite ºi celelalte elemente constitutive, poate fi o infracþiune de abuz în serviciu.”

Iar la pct. 76 “Curtea constatã cã, în prezent, orice acþiune sau inacþiune a persoanei care se circumscrie calitãþilor cerute subiectului activ, indiferent de gravitatea faptei sãvârºite, poate intra în sfera normei de incriminare. Aceastã constatare determinã Curtea sã aibã rezerve în a aprecia cã aceasta a fost voinþa legiuitorului când a incriminat fapta de abuz în serviciu.”

Practic, cu ajutorul aceste motivãri PSD-ul vrea sã justifice ºi sã dea o aparenþã de constituþionalitate ºi legalitate iniþiativei de modificare a textului de lege al abuzului în serviciu.

Deci planul a fost gândit de multã vreme ºi este bine elaborat. Îi încurcã însã “proºtii” de români care s-au prins cum stã treaba cu legiferarea furãciunii.

V-am lãmurit !?

]]>