Omul de Neanderthal a dispãrut pentru cã era prea deºtept ºi a devenit victima propriei capacitãþi de adaptare la situaþiile dificile, potrivit unui studiu realizat de cercetãtorii de la Arizona State University (SUA), informeazã dailymail.co.uk.

Savanþii au considerat mult timp cã superioritatea capacitãþii cerebrale a omului modern a fost factorul care a cauzat dispariþia omului de Neanderthal. Însã, potrivit unui studiu recent, adevãratul motiv care a condus la dispariþia omului de Neanderthal a fost faptul cã aceºtia erau prea deºtepþi pentru propriul lor bine. Cercetãtorii americani susþin cã oamenii de Neanderhtal nu au dispãrut din cauza superioritãþii intelectuale a oamenilor moderni, întrucât erau la fel de sofisticaþi ca aceºtia. Inteligenþa ºi “ºarmul” lor i-au fãcut sã fie consideraþi drept buni parteneri de împerechere pentru oamenii moderni, care, datoritã faptului cã erau mai numeroºi, au devenit în scurt timp majoritari. Cercetãtorii de la Arizona State University au enunþat aceastã teorie, dupã ce au simulat viaþa oamenilor din Europa ºi Asia din timpul ultimei ere glaciare, cu ajutorul unui program pe computer, anunþã mediafax.ro. Omul de Neanderthal ºi omul modern au trãit în aceleaºi zone timp de mii de ani în acea epocã, înainte ca oamenii de Neanderthal sã disparã definitiv, în urmã cu 30.000 de ani. Autorii studiului sugereazã cã, pe mãsurã ce cele douã subspecii au cãlãtorit împreunã în cãutarea resurselor de hranã, oamenii de Neanderthal au fost absorbiþi, treptat, de oamenii moderni, care erau mult mai numeroºi, pânã când au încetat sã mai formeze o populaþie distinctã. Faptul cã s-au împerecheat a condus la dispariþia propriei lor specii, a explicat profesorul Julien Riel-Salvatore de la University of Colorado . “În multe privinþe, ei au fost pur ºi simplu victimele propriului lor succes”, a adãugat savantul american. Profesorul Michael Barton de la Arizona State University, coordonatorul studiului, a precizat: “Am construit designul teoretic ºi metodologic al mediului care a încorporat elemente de feedback cu ajutorul a trei sisteme evoluþioniste: biologic, cultural ºi de mediu. Unul dintre rezultatele interesante ale acestui studiu, care a analizat modificãrile culturale ºi cele induse de mediu în comportamentul locuitorilor, ne-a arãtat faptul cã omul de Neanderthal nu a putut sã disparã pentru cã ar fi fost mai puþin adaptat decât ceilalþi hominizi care trãiau în timpul ultimei glaciaþiuni, ci deoarece erau la fel de sofisticaþi comportamental ca oamenii moderni“. Noul studiu, publicat în revista ºtiinþificã Human Ecology, se potriveºte foarte bine cu rezultatele unor cercetãri recente, în urma cãrora oamenii de ºtiinþã au descoperit faptul cã, prin acele încruciºãri, aproximativ 4% din genomul omului modern este moºtenit de la cel al omului de Neanderthal. Sursa: ZiuaVeche.ro   comentariu rapcea.ro: concluzia de mai sus nu este nouã, printre primii care au tras semnalul de alarmã pentru Rasa Albã, creatoare de valori, a fost senatorul american David Duke, în cartea sa “Rasã și Realitate” (apãrutã în limba românã la Editura Antet XX Press – acu vre-o 10 ani). Citez: “Încã de când eram mic, am auzit mijloacele de informare declarând cã cea mai cumplitã faptã din secolul al XX-lea a fost, din câte se spunea, ten­tativa de distrugere a poporului evreu, în Al Doilea Rãzboi Mondial încer­carea de a extermina o rasã nu poate fi decât o crimã execrabilã, dupã opinia oricui. De fapt, comentatorii spuneau cã atrocitãþile împotriva evreilor erau atât de monstruoase nu pe baza numãrului de victime in sine, cãci in Rusia ºi China avuseserã loc masacre mult mai extinse, ci prin faptul cã se sãvârºise, chipurile, o tentativã de a eradica poporul evreu. ªi totuºi, de ce n-ar fi distrugerea finalã a genotipuhii nostru european, genocidul rasei noas­tre, mai puþin cumplitã decât ceea ce se spunea cã se încercase asupra evrei­lor ? Rezultatul final e acelaºi. Devenind conºtient de criza geneticã cu care ne confruntam, am în­ceput sã mã inspir ºi cu privire la posibilitãþile deschise pentru poporul nos­tru. Dacã ameliorarea geneticã a rasei albe, determinatã de erele glaciare, a produs realizãri atât de mari, atunci cultivarea calitãþilor noastre genetice oferã mari speranþe de viitor. Ambientaliºtii, indiferent dacã sunt capitaliºti sau comuniºti, democraþi sau totalitariºti, spun cã drumul spre progresul mondial constã în îmbunã­tãþirea mecanismelor societãþii. De fapt, întreaga istorie a omenirii se ba­zeazã pe progresul omului cu ajutorul uneltelor pe care le-a creat Creuze­tul glaciaþiunilor a dat naºtere unei seminþii superioare genetic care, înce­pând fãrã nici un limbaj scris, fãrã ºcoli, fãrã animale domesticite, fãrã o arhitecturã complexã, a ajuns în cele din urmã sã le creeze pe toate acestea clin nimic, folosindu-ºi numai inteligenþa ºi capacitãþile înnãscute. Dacã am­bientaliºtii comportamentaliºti ar avea dreptate, ar însemna cã omul preis­toric n-a putut pune bazele civilizaþiei, pentru cã trãia într-un mediu mult prea primitiv ºi needucat pentru a fi avut asemenea posibilitãþi. Moºteni­rea noastrã a creat civilizaþia, în ultimã instanþã, din nimic altceva decât din nepreþuita configuraþie geneticã pe care fiecare dintre noi o poartã în esenþa personalitãþii sale biologice. Realizãrile popoarelor europene pot fi compa­rate cu secolele de incapacitate a rasei africane de a copia, mãcar, cu suc­ces toate izbânzile de origine europeanã. Marea comoarã pe care a avut-o dintotdeauna rasa noastrã nu a constat în aur sau artifacte, ci în gene. Marele Paradox Pe vremea când încã mai eram în liceu, am citit opera clasicã a lui Elmer Pendell Sex Versus Civilization. Pendell a fost un expert demograf care a scris multe cãrþi despre pericolele suprapopulãrii. El a atras atenþia cã nu putem rezolva adecvat problema cantitãþilor omeneºti, fãrã a aborda ºi as­pectul calitãþii umane. De asemenea, Pendell a prezentat clar strania inter­acþiune dintre evoluþia umanã ºi civilizaþie, pe care eu o numesc Marele Pa­radox. A spus cã erele glaciare au produs magnificele capacitãþi intelectu­ale ale celui pe care îl numim „omul de Cro-Magnon”, sau omul modern, prototipul europeanului contemporan. Pe mãsurã ce glaciaþiunile au regre­sat ºi clima a devenit mai blândã, aceste facultãþi acumulate genetic au în­florit în primele mari civilizaþii ale lumii. În timp, intelectul s-a combinat cu învãþãtura acumulatã, ducând la cele mai înalte realizãri culturale ºi teh­nologice. Printr-o ironie a destinului, în acelaºi timp în care înregistra pro­grese, civilizaþia determinã o selecþie disgenicã opusã, din multe puncte de vedere, efectului eugenie din perioada preistoricã. Acelaºi spirit de comunitate ºi justiþie socialã care a ajutat micile triburi vânãtoreºti de calitate superioarã sã supravieþuiascã, aplicat fãrã discernã­mânt într-o societate mai extinsã, duce la degenerare. Indivizii mai puþin in­teligenþi ºi apþi se reproduc mai repede decât cei superiori. Elementele pro­blematice din societate se reproduc mai rapid decât cei care rezolvã proble­mele. Membrii mai inteligenþi ai societãþii îºi gãsesc satisfacþia în activitã­þile de afaceri, religioase sau guvernamentale, precum ºi în arte sau diverse îndeletniciri plãcute care se pot cumpãra cu bani, în acelaºi timp ei având familii mai puþin numeroase. Cei mai puþin inteligenþi continuã sã-ºi gãseascã plãcerile maxime în actele sexuale, care duc ºi la sporirea lor numericã. Organizarea civilizaþiei a însemnat ºi o schimbare în desfãºurarea rãz­boaielor, în societãþile mai primitive, rãzboaiele puteau eradica întregul fond genetic, înlocuindu-l cu grupuri mai inteligente ºi mai eficiente. Rãzboaiele civilizaþiei au tins sã-i lase la vatrã pe cei deficienþi fizic ºi mintal, sacrificându-i pe cei mai sãnãtoºi ºi evoluaþi, care adeseori, datoritã vârstei lor tinere, încã nu avuseserã copii. Pe parcursul unei întregi succesiuni de rãzboaie, tradiþia a fãcut ca indivizii cei mai buni ºi mai curajoºi sã lupte în fruntea tru­pelor, suferind cele mai multe victime. Pe mãsurã ce puterea civilizaþiilor a crescut, iar cuceririle lor s-au ex­tins cu mult dincolo de frontierele iniþiale ale populaþiilor care le construi­serã, uneori armatele aduceau acasã sclavi din rândul popoarelor cucerite, ca în cazul egiptenilor, care i-au adus pe nubieni în centrul Egiptului. De multe ori, genele acestor populaþii necivilizate erau absorbite încet în fondul genetic al învingãtorilor.  Astfel, generaþii de-a rândul, uneori chiar pe par­cursul secolelor, acumularea de bogãþii ºi cunoºtinþe a dus la progrese ale civilizaþiei. Dar, prin disgenie, temeliile genetice ale civilizaþiei au fost subminate, pânã când, în cele din urmã, de obicei mai repede decât se înãlþase, civilizaþia se prãbuºea, iar societãþile sale erau cucerite de popoare mai vi­guroase. Supuºii slãbiþi genetic erau destinaþi sã trãiascã printre ruinele iz­bânzilor lor trecute. Astfel, Marele Paradox al omului este acela cã, prin asprimile Naturii de-a lungul anilor, el ºi-a dezvoltat capacitatea geneticã pentru civilizaþie. Apoi, instituþiile ºi procesele civilizaþiei create de el inverseazã procesul de evoluþie, slãbesc genetic omul ºi, în cele din urmã, îl împing înapoi spre barbarie. La început, descoperirea acestui destin ciclic al civilizaþiei poate fi foarte descurajatoare, dar când înþelegem complet procesul care s-a pro­dus în mod repetat, gãsim ºi posibilitãþi de a trage învãþãminte. Mi-am dat seama cã rãspunsurile la marile provocãri ale omenirii nu se aflã în uneltele sau creaþiile rasei noastre, ci în însãºi calitatea rasei. Dacã ai noºtri continuã sã urce pe scara evoluþiei, vom deveni mai deºtepþi, mai sãnãtoºi, ºi vom depãºi praguri genetice care într-o bunã zi vor face ca mer­sul pe Lunã sã parã la fel de simplu ca trecerea unui copil prin camerã. În loc de a ne concentra asupra ameliorãrii realizãrilor omului, când ne con­centrãm spre îmbunãtãþirea omenirii însãºi, proxima galaxie ni se va pãrea cândva la fel de apropiatã ca oraºul vecin. Puterea descãtuºatã a genelor va reuºi la un moment dat sã strãpungã orice obstacol, chiar și aparent insur­montabila velocitate a luminii, cãci dacã suntem îndeajuns de avansaþi pu­tem rezolva toate problemele. Cred cã universul este astfel construit încât totul sã fie posibil. Gânditi-vã la marile realizãri înregistrate de omenire, în contextul actualei sale game de I.Q.: a trimis sonde spaþiale spre stele ºi a fixat gene instabile. Nici nu putem concepe ce ar fi în stare sã facã oamenii în viitorul îndepãrtat, când vor avea un I.Q. echivalent cu cel actual ridicat la cub. Principiul rasei înseamnã pentru mine mai mult decât chiar ºi supravie­þuirea propriei mele moºteniri ºi a tuturor lucrurilor din civilizaþia noastrã care-mi sunt dragi; a devenit cheia spre stele. Înþeleg acum cã conservarea propriei mele rase ºi a civilizaþiei sale nu este decât o cpndiþie prealabilã pentru continuarea evoluþiei spre un nivel superior. Dupã cum atât de eloc­vent a predicat Nietzsche, omul trebuie sã ajungã „dincolo de om”. “]]>