Instructorul constãnþean de Takeda Ryu ºi Katori Shinto Ryu ºi antrenorul poliþiºtilor din trupele D.I.A.S., Paul Dicu, care, între 3 ºi 9 aprilie, a participat la cel mai greu maraton din lume, alergând 250 km prin deºertul Sahara, a ajuns, asearã, acasã. El a învins pentru a doua oarã temutul þinut arid: prima datã, anul trecut, la Sahara Maraton, iar anul acesta, a ales provocarea cea mai mare, „regina maratoanelor”, cea de-a 26-a ediþie a „Marathon des Sables”! Sportivul a fost întâmpinat la garã de numeroºi prieteni ºi elevi de la clubul de arte marþiale Axxum pe care îl conduce, care l-au felicitat pentru performanþa obþinutã. „Sincer, deja mi-e dor de deºert. Este o experienþã care m-a dezghiocat, m-a dezmembrat ºi m-a refãcut la loc. A fost cumplit, consider cã poate fi numitã o probã iniþiaticã în viaþa unui bãrbat.: te face sã vezi tot ce ai mai rãu sau mai bun în tine”, ne-a declarat constãnþeanul. „Etapa cea mai dificilã a fost, desigur, cea de 82 kilometri: a fost un fel de “vale a plângerii”. Dar prima zi a fost cea mai cumplitã, pentru cã nu-mi gãseam ritmul, nu ºtiam sã “cãlãresc” dunele, era sã cedez. Am pornit puþin cam tare de la start, impulsionat de atmosferã ºi adrenalinã, iar dupã primii 14 kilometri, când au început dunele, “mi-a stat ceasul”… nu mai aveam suflu, cãpãtasem cârcei la picioare, plãmânii nu mã mai ajutau, nu ºtiam sã urc dunele, nu-mi gãseam ritmul de a le traversa. M-am aºezat în fund, am stat vreo jumãtate de orã ºi m-am întrebat ce caut acolo, dacã mã gândesc la abandon din prima zi ºi mi-a trecut. Dupã care, toate lucrurile au fost OK. Ca sã reuºeºti sã duci la capãt o astfel de probã este important sã nu pleci de la start cu aroganþã. Am dormit în cort cu sportivi care, acum doi ani, erau campioni, iar în acest an, au abandonat”, a adãugat Paul Dicu.
