Pe 25 ianuarie, de ziua internaționalã a comemorãrii victimelor holocaustului, Papa Benedict XVI a simțit și el nevoia – împins din urmã de trendul planetar al vaietelor jidãnești – sã se lanseze și el într-un mesaj lacrimogen de culpabilizare a creștinilor de pe întregul mapamond – pentru suferințele hiperbolizate ale evreilor uciși în cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Nu insist asupra discursului “correct politic” al Papei, traducerea acestuia o puteți citi subtitratã în acest video:   Ceea ce s-a petrecut însã dupã acest discurs, meritã comentat, cãci mesajul Proniei Cerești – a fost la vedere, pentru toți cei care “au avut ochi sã vadã” și înțelepciune sã înțeleagã.  Ce s-a petrecut în fapt: dupã discurs, Papa a lansat de la fereastrã mai mulți porumbei, ca simbol al pãcii. Ultimul dintre porumbei a fost atacat de cãtre un pescãruș, și a scãpat cu viațã doar pentru cã s-a refugiat printre pilonii de la baza clãdirii pontificale. Cei pentru care viața este supusã hazardului, nefiind decât un șir de întâmplãri neprevãzute și fãrã nici o legãturã unele cu altele, vor spune cã totul a fost o întâmplare amuzantã, comicã chiar – mai puțin veselã însã pentru bietul porumbel, și cu asta se vor ridica (dupã ce s-au împiedicat de Adevãr) și vor merge netulburați, mai departe. Pentru Credincios însã, care vede în manifestarea fenomenalã a vieții și a universului, pretutindeni și clipã de clipã, manifestarea Voinței Atotputernice a lui Dumnezeu – evenimentul respectiv nu este întâmplãtor, ci este în conformitate cu cuvintele profetice ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos (cãci Iisus a spus: Matei 10:29-31: Nu se vând oare douã vrãbii la un ban? Totuși nici una dintre ele nu cade pe pãmânt fãrã voia Tatãlui vostru. )  Tâlcuind semnificația evenimentului (eliberarea porumbelului fiind consideratã drept “simbolicã” chiar de cãtre Papã !!!), putem spune cã aceastã comemorare internaționalã anualã a Holocaustului evreiesc are rolul și scopul unei culpabilizãri colective a creștinilor și a creștinãtãții. Ea trebuie sã ne inoculeze insidios, sentimentul de vinovãție pentru suferințele evreilor – chiar fãrã legãturã cu tristele evenimente istorice (cãci în cel de-al doilea rãzboi mondial au suferit și alte popoare, nu doar evreii).  Cu alte cuvinte, scopul comemorãrilor Holocaustului este acela de a ne “încãleca” psihologic pe noi, creștinii – fapt ce nu constituie decât un prilej de inversare a paradigmei imagologice a “poporului ales” care – așa cum l-a arãtat și numele (vezi capitolul biblic Lupta lui Iacov cu Îngerul) este “cel care luptã împotriva lui Dumnezeu” – tâlcuirea cuvântului Israel (Facerea 32: 24-28).  Din punct de vedere istoric, evreii poartã vinovãția colectivã a vãrsãrii sângelui Sfânt al Mântuitorului Iisus Hristos (cãi tot poporul iudeu a rãspuns si a zis: “Sangele Lui asupra noastra si asupra copiilor nostri!” Atunci le-a eliberat pe Varava, iar pe Iisus L-a biciuit si L-a dat sa fie rastignit (Mt. 27, 17-26).) însã recent, ei au reușit sã rãstoarne aceastã percepție, incriminând creștinãtatea și culpabilizând-o – pentru a-și face uitatã în fața Istoriei propria vinovãție – care nu se limiteazã la crucificarea Mântuitorului – ci a continuat de-a lungul istoriei cu multe alte agresiuni (dovezi ale urii istorice evreiești la adresa creștinismului și a creștinilor) dintre care le enumãr pe cele mai recente: paternitatea comunismului și susținerea mascatã a islamizãrii Europei – ca factor de distrugere al civilizației creștine.  Din aceastã perspectivã, se cuvine sã analizãm mesajul Papal prilejuit de vãicãrelile holocaustologilor, ca pe un mesaj direct anti-creștin, ce vine sã culpabilizeze întreaga creștinãtate – îngenunchind-o în fața poporului lui Israel.  Aceastã agresiune la adresa creștinãtãții – vizibilã pentru cei atenți – a fost revelatã tuturor prin scena agresãrii porumbelului creștinãtãții de cãtre pescãruș.  De ce un pescãruș, ne putem întreba ? Nu mai existã ulii, acvile și alte rãpitoare la Roma ? Pronia Cereascã a vrut astfel sã dezvãluie oamenilor cã nu oricine, ci pescãrușul este cel ce atacã porumbelul, simbolul modern al pãcii. Atacul pescãrușului asupra unui porumbel poate pãrea ciudat pentru unii. Pescãrușul este o pasãre acvaticã, ce se hrãnește îndeosebi cu pește. Însã, nu trebuie uitat cã peștele a fost simbolul hristic folosit de primii creștini, ulterior locul sãu fiind luat de porumbel, ca simbol al Duhului Sfânt (vezi scena Botezului Domnului), dar și al nevinovãției, puritãții și pãcii. Faptul cã pescãrușul ce era dușmanul neâmpãcat al peștelui (simbolul lui Hristos) atacã astãzi porumbelul – dezvãluie o cutremurãtoare continuitate a urii neâmpãcate pe care jidãnimea satanicã o are la adresa creștinilor, urmãrind distrugerea acestora.  Trebuie spus totuși cã porumbelul a scãpat de atacul furibund al pescãrușului, “pentru cã s-a refugiat printre pilonii de la baza clãdirii pontificale”. Acesta este un alt mesaj al Divinitãții, și anume nu existã scãpare pentru creștini IAR MESAJUL ESTE ADRESAT ÎN SPECIAL CATOLICILOR ! – în fața atacurilor și rãutãților diavolești – decât prin întoarcerea la temelia Bisericii lui Hristos – care nu este și nu poate fi decât Ortodoxia. Mihai Rapcea]]>

Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Share via
Copy link
Powered by Social Snap