Conform Wikipedia, ”Rusaliile (din latinã rosalia), cunoscute și drept Pogorârea (coborârea) Sfântului Duh (Sfântului Spirit), sunt o sãrbãtoare creștinã importantã, prãznuitã întoteauna duminica, la 50 de zile dupã Paști. De Rusalii este comemoratã coborârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Isus din Nazaret. Potrivit scrierilor Noului Testament (Faptele Apostolilor 2, 1-11) acest eveniment a avut loc în ziua rusaliilor evreiești (Șavuot), la 50 de zile de la învierea lui Isus din Nazaret. De aceea sãrbãtoarea creștinã mai poartã denumirea de Cinzecime (în latinã Pentecostes, în francezã Pentecôte, în germanãPfingsten, în maghiarã Pünkösd etc.). În Vechiul Testament, Rusaliile sunt, la început, o sãrbãtoare agricolã de bucurie, în care se oferã pârgã din roadele pãmântului (Ex 23, 16; Num 28, 26; Lv 23, 16), numitã și “Sãrbãtoarea sãptãmânilor” (Ex 34, 22; Lv 23, 15). Mai târziu, ajunge o aniversare a Legãmântului, care fusese încheiat la 50 de zile de la ieșirea din Egipt (Ex 19, 1-16). Și Rusaliile creștine au legãturã cu Legãmântul, fiind o sãrbãtoare a încheierii lãuntrice a Noului Legãmânt al harului și iubirii, prin coborârea Sfântului Duh. Rusaliile reprezintã și consacrarea solemnã a Bisericii întemeiate de Isus Hristos. Duhul Sfânt nu este dãruit numai Bisericii în ansamblu, ci și fiecãrui creștin în parte, cu darurile sale (cf. Gal 5, 22). Minunea Rusaliilor de la Ierusalim se continuã în Bisericã, aducând rod în taina Sfântului Mir. De aceea, Rusaliile sunt și o sãrbãtoare de mulțumire pentru harul Mirului. Semnificația Rusaliilor creștine mai poate cuprinde urmãtoarele aspecte:

• revãrsarea eshatologicã a Duhului Sfânt (cf. Ioel 3, 1-5, citat de Petru în cuvântarea sa din Fapte 2)
• încununarea Paștelui lui Hristos, prin revãrsarea Duhului asupra apostolilor
• adunarea comunitãții mesianice, potrivit profețiilor
• deschiderea Bisericii cãtre toate popoarele
• începutul misiunii

Cuvântul românesc “rusalii” derivã, probabil, indirect, din lat. Rosalia, prin termenul din gr. medie ρουσάλια și sl. rusalija^[1]. “Cincizecime” este un calc dupã gr. πεντηκοστή, “(ziua) a cincizecea”, denumire care aratã cã sãrbãtoarea are loc la 50 de zile dupã Paști. Deja Apostolul Pavel acorda importanțã acestei sãrbãtori (cf. Fapte 20, 16). Pentru comunitãțile creștine care aveau vii înaintea ochilor roadele și mãrturiile acestei zile de întemeiere a Bisericii, împreunã cu minunile Duhului Sfânt, sãrbãtorirea anualã a coborârii Duhului Sfânt era de la sine înțeles. Potrivit informațiilor din Peregrinatio Etheriae, spre sfârșitul secolului al IV-lea, la Ierusalim, sãrbãtoarea începea cu o celebrare nocturnã. Dimineața, prima slujbã se ținea pe Golgota, iar a doua pe Sion, locul coborârii Duhului Sfânt. Dupã-amiaza, pe Muntele Mãslinilor se ținea o celebrare în amintirea Înãlțãrii Mântuitorului. La Roma, Rusaliile au devenit, pe lângã Paști, a doua sãrbãtoare rezervatã botezurilor. De aceea, vigilia și sãptãmâna Rusaliilor au fost rânduite asemãnãtor vigiliei și sãptãmânii Paștelui. Deja în vremea Papei Leon cel Mare (440-461), în sãptãmâna dupã Rusalii urmau trei zile de post din ciclul Quattuor tempora. În secolul al XI-lea, s-a introdus, în Biserica Romei, octava Rusaliilor; în 1969, prin revizuirea anului liturgic, s-a înlãturat octava, pentru a se reveni la structura în care Rusaliile încheie ciclul pascal.

Întemeierea Bisericii Creștine

„Binecuvântat ești Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce prea înțelepți pe pescari ai arãtat, trimițându-le lor Duhul Sfânt; și printr-înșii lumea ai vânat, iubitorule de oameni, mãrire Ție!”. Așa glãsuiește troparul acestui mare praznic al Bisericii noastre, de fapt ziua de naștere a Bisericii creștine, întrucât în aceastã zi a luat ființã în chip vãzut aceastã instituție divino-umanã, întemeiatã în chip nevãzut, o datã cu jertfa Mântuitorului pe cruce.

Apostolii au grãit în limbile neamurilor

Duminica de astãzi mai este numitã și „Duminica Cincizecimii”, întrucât pogorârea Duhului Sfânt peste Sfinții Apostoli, în Ierusalim, a avut loc în cea de-a cincizecea zi de la Înviere. Sfântul Evanghelist Luca, în „Faptele Apostolilor” (cap. 2), istorisește momentul în care Duhul Sfânt, sub chipul unor limbi de foc, a umplut de darurile sale pe Apostoli, pentru început aceștia cãpãtând marea putere de a grãi în limbi strãine, necunoscute de ei pânã atunci. Spre mirarea multor oameni aflați în Ierusalim, cei doisprezece au început sã facã cunoscutã învãțãtura Mântuitorului cãtre neamuri, în diferite limbi, deși acești ucenici erau știuți de mulți dintre cei prezenți ca fiind evrei simpli, în nici un caz preocupați de învãțarea limbilor strãine.

Începerea propovãduirii

Trimiterea Duhului Sfânt peste ucenicii sãi o vestise mai demult Mântuitorul: „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care Tatãl Îl va trimite întru numele Meu, Acela vã va învãța toate și vã va aduce aminte de toate cele ce v-am spus Eu” (Ioan 14.26). Într-adevãr, când Duhul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli, aceștia au devenit „preaînțelepți”, fiind umpluți „de lumina, râvna și toate harurile dumnezeiești” – așa cum prea frumos exprima Patriarhul Justinian. Abia dupã acest moment, ucenicii Domnului au ieșit în toatã lumea, sãvârșind minuni, întorcând pe pãgâni de la închinarea idolilor, aducând, de la oameni simpli la împãrați, pe mulți la dreapta credințã. Începutul are loc chiar în aceastã zi a Pogorârii Duhului Sfânt când, în urma predicii Sfântului Apostol Petru, „ca la trei mii de suflete” au crezut în Hristos, alcãtuind prima comunitate a celor care credeau în Hristos. Începând cu anul 2008, prima și a doua zi de Rusalii au fost declarate ca fiind zile libere. (cf. Legea nr. 202/2008 – MO 728 din 28.10.2008) Lunea Rusaliilor este zi nelucrãtoare în Belgia, Franța, Germania, Luxemburg, Țãrile de Jos, în unele cantoane elvețiene, în Norvegia, Danemarca, Islanda, Madagascar, în Grecia, Senegal, Togo,România. În Suedia nu mai este zi nelucrãtoare din 2006, an în care la 6 iunie (sãrbãtoare naționalã suedezã) a devenit zi nelucrãtoare. Nu este zi lucrãtoare în țãri cu tradiție catolicã: Italia, Brazilia, Irlanda, Spania, Canada, Portugalia, Polonia, Camerun și nici în Rusia, țarã cu tradiție ortodoxã.”]]>