comentariu rapcea.ro: Apostolul Pavel ne îndeamnã “Cercetați totul și luați ceea ce este bun”. În același spirit, preiau și eu partea bunã a informațiilor de pe site-ul MISA, cãci pericolul mondializãrii sub tirania Noii Ordini Mondiale este la fel pentru toatã lumea.
Manifestaþiile de protest ale crescãtorilor de animale din Franþa sunt trecute sub tãcere de mass-media aservitã ocultei mondiale
Începând cu anul 2006, mulþi crescãtori de animale din Franþa ºi-au exprimat îngrijorarea cu privire la instituirea obligativitãþii de a introduce cipuri la animale, mãsurã care la vremea respectivã se prefigura a fi introdusã de cãtre statul francez. Anul urmãtor, în mod explicit, Parlamentul european a susþinut utilitatea ºi eficacitatea cipãrii animalelor, aspect consemnat în raportul consultativ din 13 decembrie 2007: „deputaþii solicitã Comisiei europene sã prezinte cel mai târziu la finele anului 2009 un raport referitor la trasabilitatea electronicã individualã din domeniul agroindustrial din perspectiva combaterii maladiilor.“
Trasabilitatea, noul termen introdus pentru inducerea ideii de securitate ºi calitate în domeniul creºterii animalelor se referã însã mai degrabã la posibilitatea identificãrii ºi urmãririi animalelor pe tot parcursul vieþii lor, prin ataºarea unor sisteme de urmãrire. Aºa cum afirmã Christine Foissac, membrã a organizaþiei franceze Sã nu cipãm (Faut pas pucer), „tehnologia pune accentul pe ideea inviolabilitãþii pentru a oferi garanþii asupra trasabilitãþii, o noþiune totalmente artificialã ºi care în realitate se substituie calitãþii. Trasabilitatea, despre care se afirmã cã ar fi indispensabilã agroindustriei, oferã însã o siguranþã iluzorie, deoarece însãºi aceastã industrie este deseori la originea crizelor sanitare (de exemplu: boala vacii nebune).“
Dupã trei ani, la 1 iulie 2010, crescãtorilor francezi de oi ºi capre li s-a impus ataºarea „cerceilor“ electronici la urechile animalelor pe care le cresc. Aceºti „cercei“ conþin un cip RFID – în mod semnificativ, cuvântul francez pentru „cip“ este „pouce“ care mai înseamnã ºi „purice“. Reglementãrile franceze oficiale prevãd ca pânã în anul 2013 toate animalele aflate sub îngrijirea crescãtorilor particulari sã aibã obligatoriu astfel de cipuri, ceea ce echivaleazã cu implementarea unui control total al producþiei de carne ºi lapte. Aceasta se va produce sub paravanul oficial al necesitãþii de supraveghere sanitarã, pretinzându-se totodatã cã existã ºi unele avantaje ºi facilitãþi convenabile pentru crescãtorii de vite.
Trasabilitatea, o super-cireaºã pe tortul controlului global
Trasabilitatea (de la verbul to trace, „a urmãri“ din limba englezã) este un nou concept din domeniul securitãþii, nãscut odatã cu crizele sanitare ºi asociat ideii de siguranþã a consumatorilor ºi a populaþiei în general, în contextul unor posibile epidemii de origine animalã. Acesta este argumentul fluturat cu generozitate pentru a justifica toate mãsurile de identificare în creºterea animalelor: tatuaj, însemnare cu „cercei“, dublã însemnare cu „cercei“ ºi acum… cipare. Trasabilitatea administrativã, sub toate formele ei, este de fapt o pãcãlealã: oferã o securitate iluzorie, dar în schimb îi deposedeazã pe crescãtorii de animale de propriile mecanisme de control.
Toate reglementãrile ºi obligaþiile instituite timp de 20 de ani în domeniul creºterii animalelor au avut drept consecinþã directã creºterea taliei animalelor, diminuarea numãrului ºi rãspândirii lor geografice. Aceastã ocupaþie a fost profund modificatã prin aceastã „evoluþie“ forþatã. Crescãtorii particulari au fost practic somaþi sã uite toate cunoºtinþele acumulate ºi transmise din generaþie în generaþie de mai bine de 1000 de ani, în favoarea unor metodologii aºa-zis „moderne“, prea puþin verificate prin experienþã. În prezent, mulþi crescãtori de animale francezi refuzã din principiu implementarea cipurilor ºi conceptul de trasabilitate, considerând cã o producþie strict localizatã la fermele ºi circuitele scurte de distribuþie proprie sunt mult mai adecvate pentru a conferi o siguranþã alimentarã certã pentru consumatori. Unii crescãtorii de animale sunt de pãrere cã prin introducerea cipurilor ºi mecanizarea pe care aceasta o induce, guvernul francez îi obligã sã renunþe la principalul motiv pentru care au ales aceastã meserie: acela de a avea o viaþã independentã, cât mai puþin constrânsã de reglementãri industriale.
Lobby-ul pentru cipare
Grupurile de oameni de ºtiinþã ºi firme care dezvoltã ºi comercializeazã aceste sisteme RFID sunt foarte active la nivel european ºi fac presiuni în toate domeniile: sãnãtate, securitate, comerþ de animale de companie, iar mai nou ºi creºterea animalelor, pentru a incita instanþele decizionale sã ia mãsuri ce impun ciparea.
Crescãtorii de animale francezi sunt convinºi cã dacã sunt uniþi ºi bine organizaþi vor putea fi ascultaþi de administraþie ºi Comisia Europeanã ºi, de asemenea, vor putea convinge ºi alte organizaþii profesionale sã spunã „NU“ cipãrii animalelor: „Sã creãm grupe de crescãtori, sã facem presiuni prin toate mijloacele (în departamentele noastre, mai sus), informându-i pe toþi asupra refuzului nostru categoric de a introduce cipuri animalelor. Sã ne organizãm pentru a-i susþine în faþa administraþiei pe toþi cei care vor refuza ciparea.“În 2012, la invitaþia colectivului Sã nu cipãm, la Tarn s-a þinut reuniunea naþionalã francezã pentru refuzul cipãrii animalelor care a avut ca scop crearea de legãturi cu alte miºcãri similare. Cu aceastã ocazie a fost lansatã o campanie împotriva cipãrii (în corelaþie cu revoltele împotriva cardurilor cu cipuri RFID utilizate în transporturile în comun sau împotriva nanotehnologiilor) ºi s-a stabilit o zi naþionalã a acestor acþiuni: 17 februarie 2012.
Aºadar, cei care îºi vor manifesta dezacordul în legãturã cu respectiva lege vor trebui sã se aºtepte atât la represalii financiare (reducerea primelor care constituie o parte importantã a veniturilor lor) cât ºi judiciare (diverse procese). Astfel, ei vor avea nevoie de susþinere materialã, politicã ºi moralã. Cel mai mare serviciu care li se poate face este de a solicita, oriunde este posibil, „dezbateri în legãturã cu ravagiile pe care informatizarea le face în societate, la muncã sau în viaþa personalã.“ Existã la ora actualã dezbateri cu privire la multiplele constrângeri birocratice ce se materializeazã prin dispozitive de „înaltã tehnologie“ (cum ar fi chipurile RFID sau bornele biometrice etc) ºi a cãror utilizare este ferm respinsã.
La toate acestea ar trebui sã declarãm încã de acum: „Nu dorim niciun fel de urmãrire ca remediu la patologiile unui sistem aberant. Respingem ferm ideea de producþie în masã, fie cã este vorba despre alimente sau de falsele nevoi pe care capitalismul industrial le-a creat. Dacã nu puteþi garanta cã mâncarea vândutã pe piaþa mondialã nu este otravã, atunci piaþa este cea care trebuie restructuratã, nu practicile agricole tradiþionale care nu sunt compatibile cu logica industrialã. Dacã pare imposibil sã ai încredere în ceea ce produc cei 900 000 de agricultori (ceva mai mult de 3% din populaþia activã din Franþa), nu considerãm cã trebuie sã fie controlaþi ºi mai strict aceºti 3%, ci mai degrabã ar trebui sã ne preocupe faptul cã o societate în care atât de puþini oameni se ocupã de producerea hranei se aflã într-o stare de dezechilibru profund. Iar acest fapt pune totul sub semnul întrebãrii.“
