La Bucureºti ºi la Chiºinãu – douã capitale care, vor-nu vor, au destinul sã meargã împreunã – a trecut aproape neobservat un eveniment semniticativ din Ucraina. Pe 24 ianuarie, adicã exact de ziua Unirii lui Alexandru Ioan Cuza, la Liov  (Livov în rusã, Lviv în ucraineanã, Lemberg în germanã), a avut loc un mare miting dedicat zilei de… 22 ianuarie 1919. La 21 ianuarie 1999, preºedintele ucrainean Leonid Kucima a dat decretul nr. 42, prin care, în ziua de 22 ianuarie, se marcheazã “Sobornosti”, ziua unitãþii naþionale a poporului ucrainean. Chiar dacã nici Gogol nu i-a recunoscut ca pe-o naþiune, ucrainenii au tot încercat sã se detaºeze fãrã succes de ruºi. În ianuarie 1918, a fost creatã Republica Popularã Ucraineanã, iar pe teritoriile fostului Imperiu Austro-Ungar, s-a format Republica Popularã Ucraineanã de Vest. În decembrie 1918, conducãtorii celor douã state au semnat la Fastov un acord de unificare. La 22 ianuarie 1919, tratatul, numit de ucraineni Velika Zluka, a fost prezentat în Piaþa Sofia din Kiev ca document al unirii. ªi cam aici se terminã tentativele cele mai importante de a crea un stat autentic. Românii din toatã Bucovina ºi din Basarabia deja se uniserã cu România. Chiar dacã ucrainenii ridicaserã steagul Ucrainei pe palatul Sfatului Þãrii de la Chiºinãu. Polonia a ocupat Galiþia de est, iar Cehoslovacia a luat Transcarpatia. La 22 ianuarie 1990, ucrainenii au fãcut un lanþ viu prin Ucraina Sovieticã, de la Kiev la Liov, revenind astfel la Ziua Unitãþii, pretinzând ºi teritorii care nu le-au aparþinut niciodatã. Unele moºtenite de la Uniunea Sovieticã, altele aflându-se pe teritoriile unor state suverane. Prin urmare, nu existã nicio legãturã cu 24 ianuarie, ziua Unirii lui Cuza din 1859, când sudul Basarabiei era în componenþa Principatelor Române Unite. Mii de extremiºti ucraineni purtau fãclii aprinse ºi strigau pe strãzi: “Vine Bandera! Moarte duºmanilor!”. Evident, pentru ei, duºmanii ar fi românii, ruºii ºi polonezii. Dacã ar fi fost acolo numai niºte zãnatici, nu le-aº fi acordat atenþie. Grav este cã asemenea manifestãri ºovine au loc dupã vestita declaraþie a preºedintelui Viktor Ianukovici: “România ºi R. Moldova trebuie de-acum sã perceapã Ucraina ca pe o þarã mare, puternicã, înfloritoare, cu care este preferabil sã te împrieteneºti!” Ameninþarea este strãvezie printre aceste cuvinte. Amintim, de asemenea, cã tot pe 24 ianuarie, la mitingul de la Liov, deputatul Rostislav Novojeneþ, reprezentantul Blocului Iulia Timoºenko, a declarat cã “în 1919, teritoriul Ucrainei era cu 60% mai mare decât astãzi. Noi am pierdut Lemkovºcina, Nadsianie, Holmºcina, Podliaºie – care au trecut la Polonia; Beresteiºcina, Gomelºcina – care au trecut la Belarus; Starodubºcina, Slobojanºcina de Est, în sfârºit, Kuban, care la 28 mai 1918 s-a unit cu Ucraina… Am pierdut Transnistria, Maramureºul, Sudul Bucovinei, care acum se aflã în România. De aceea, noi astãzi nu avem integritate teritorialã, dar trebuie sã tindem spre acest lucru”, a declarat el. Cu alte cuvinte, nu e suficient cã s-au fãcut stãpâni la Cernãuþi, la Hotin ºi la Cetatea Albã. Mai vor ºi Suceava! Ucrainenii ºtiu foarte bine cã Putna este Mecca românilor ºi tocmai acolo ar pofti sã stãpâneascã. Dacã unii domnitori moldoveni au folosit mercenari zaporojeni, Kievul viseazã sã ajungã la Carpaþi. Diplomaþii noºtri ar trebui sã-i informeze mai detaliat pe cei de la Bruxelles, sã priceapã ºi ei cam ce vecin avem. Novojeneþ este o persoanã publicã, nu oricine. Face parte dintr-un partid care pretinde cã susþine orientarea Ucrainei spre Europa. Opinia reprezentantului de la Blocul Iulia Timoºenko a fost susþinutã ºi de Iuri ªuhevici, liderul partidului Ucraina Noastrã – Autoapãrarea Popularã, care este fiul generalului Roman ªuhevici (comandantul Armatei Insurecþionale Ucrainene (UPA), aripa înarmatã a Organizaþiei Naþionaliºtilor Ucraineni. Ucraina, ca stat independent a apãrut în 1991, dacã nu luãm în considerare o serie de republici de o zi, care au apãrut pe teritoriul ei în timpul rãzboiului civil din Rusia (1918-1920). Transnistria a intrat în componenþa Imperiului Rus ca urmare a victoriei contra Turciei în rãzboiul din perioada 1787-1792, care s-a încheiat prin Tratatul de pace de la Iaºi, dintre Rusia ºi Turcia. Abia atunci au ajuns ruºii cu stãpânirea la Bug. Repet: incursiunile rãzboinice nu se confundã cu statalitatea, fie ea ºi de sorgine imperialã. Ce ar însemna dacã tãtarii din Hoarda de Aur sau hunii ar revendica astãzi toate pãmânturile invadate? Le reamintim “strategilor” ruºi sau ucraineni, care acceptã doar istoria sovieticã impusã de Stalin, cã Transnistria a fost vechi teritoriu locuit de daci-valahi-moldoveni-români, pânã la expansiunea rusã în regiune. Însãºi denumirea oraºului Tiraspol vine de la cetatea Tyras, capitala Tyrageþiei. denumire menþionatã de Herodot. Rusia Kieveanã a avut doar incursiuni militare în regiune. ªtefan cel Mare le-a dat tãtarilor terenuri în arendã pentru a-ºi paºte hergheliile de cai ºi nu putea oferi ceea ce nu-i aparþinea. În timpul domnitorului Vasile Lupu, în Transnstria erau moºiile marilor boieri moldoveni. El i-a dãruit domniþei Ruxandra moºii în Transnistria, la nunta fetei cu feciorul hatmanului Hmelniþki. Cum putea Lupu sã dãruiascã niºlte moºii care aparþineau ucrainenilor sau ruºilor? Chiar sã fie aºa de greu de priceput o datã pentru totdeauna? Apoi, mult mai târziu, au venit ºi ruºii în drum spre Bosfor ºi Dardanele. În ciuda masacrelor ºi deportãrilor masive, adeznaþionalizãrii brutale, majoritatea relativã a locuitorilor din Transnistria o formeazã ºi astãzi tot românii-moldoveni. Ucraina suferã însã de sindromul moºtenitorului ilegitim: a primit teritorii care aparþin altor naþiuni, e obsedatã permanent cã va veni ziua adevãratei succesiuni ºi, pentru orice eventualitate, atacã, pluseazã: vrea ºi Putna! Desigur, o asemenea mentalitate este strãinã de spiritul european. Dar nici românii de la Bucureºti, Iaºi, Suceava, Cernãuþi ºi Chiºinãu nu trebuie sã se culce pe-o ureche. Departe de mine gândul cã trebuia sã punem mâna pe sãbii ºi buzdugane, sã sãrim pe cai ºi sã alergãm pânã la Liov. Vãzând însã ce au fãcut ucrainenii pe 24 ianuarie la Liov, cu atât mai puþin putem admite comportamentul mulþimii sãlbatice de la Iaºi, care l-a huiduit pe Traian Bãsescu. Indiferent cine ar fi preºedinte, indiferent de motiv, este dezolant sã vezi colonei ºi generali cu ochii holbaþi ºi ieºiþi din orbite, urlând în timp ce se intoneazã imnul naþional. Am înþeles atunci cã nu-ºi meritã pensiile. Este un caz de “lezmajestate” la adresa României, nu doar la preºedintele ales. Ce pretenþii sã mai avem la niºte civili amãrâþi? Când aud imnul naþional, americanii înþepenesc cu mâna pe inimã… De ce trebuie tãiate pensiile inginerilor, iar ale coloneilor – nu? De ce sã suporte calvarul crizei doar muncitorii, profesorii, medicii, iar de veniturile judecãtorilor ºi ale procurorilor – care ne-au fãcut celebri la CEDO! – sã nu ne atingem? Dacã aleºii noºtri þin aºa de mult – cum pretind ei – la educaþia acestei naþiuni, sã facã bine ºi sã adopte o lege care sã pedepseascã aspru, cu amendã zdravãnã, orice agitaþie de partid, orice manifestare huliganicã din zilele de 1 Decembrie ºi de 24 Ianuarie sau în timp ce se intoneazã imnul naþional. Indiferent de prilej. Au vreme ºi dreptul sã huiduie pe oricine, 350 de zile pe an! Altfel, nu ne deosebim prea mult de ucraineni… Viorel Patrichi ARENA.md]]>

CategoryCauze Naţionale
Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer