PLAGIATUL
Recent, am publicat un roman (nu ºtiu dacã l-aþi citit) intitulat „ªtiuca de aur”. Aria sa de investigaþie este largã, diversã (poate prea diversã, mi s-a reproºat), abordez acolo circa nouã teme majore ºi cincisprezece minore, am ºase personaje principale ºi douãzeci ºi cinci secundare, plus descrieri de peisaje, obiceiuri folclorice ºi matrimoniale din diferite locuri ale þãrii etc. I-am pus titlul acesta pentru cã personajul principal, mergînd în Deltã ºi nefiind pescar, prinde întîmplãtor o ºtiucã aurie, întîmplare care are în viaþa lui o semnificaþie anume. La numai o lunã de la publicarea cãrþii mã trezesc cu o citaþie prin care eram anunþat cã am fost dat în judecatã pentru plagiat de cãtre un autor cu numele V. D. Pîiniºoarã-Sascut. Citaþia era însoþitã de actul de acuzare, acesta însumînd 47 de pagini. Neavînd aici spaþiul necesar pentru a-1 reproduce în întregime, am sã fac un scurt rezumat al documentului respectiv, citind fragmentele importante. In primele douãzeci de pagini, V. D. Pîiniºoarã-Sascut informa organele de justiþie cã este autorul unei cãrþi fundamentale intitulatã „ªtiuca ca reginã a bãlþii”, consacratã exclusiv acestui peºte de elitã ºi cã respectiva carte a fost împiedicatã sistematic sã fie tipãritã de mine, în cîrdãºie cu mai mulþi editori. Citez : „Pentru a vã face o idee despre moravurile care existã în acest sector de activitate, vreau sã vã spun cã în ziua în care mi se respingea cartea la Editura „I. L. Caragiale” pa motiv cã este nulã din punct de vedere artistic, agramatã ºi stupidã, pe uºã a intrat autorul încriminat, cu manuscrisul romanului la subþioarã, s-a îmbrãþiºat cu directorul, s-au pupat, dupã care au bãut o cafea împreunã, veseli nevoie mare. Dar mîrºãvia lor n-a rãmas aici. La toate editurile la care mergeam apoi, cartea mea era respinsã, inclusiv la cea Enciclopedicã sau a Academiei. De ce ? Simplu. Cei doi anunþau celelalte edituri, telefonic sau telegrafic: vedeþi cã vine unul cu o carte aºa ºi-aºa, sabotaþi-l”. Moralitatea oribilã a autorului reiese, de altfel, în toatã goliciunea ei, mai ales dintr-un fragment foarte elocvent al romanului. Dupã ce prinde ºtiuca de aur, personajul o duce acasã, la Bucureºti, o face rasol, cu mujdei ºi maionezã, ºi cheamã mai mulþi prieteni la masã. Cine credeþi cã erau printre aceºtia ? Un editor ºi un critic literar, adicã unul care-i publicã cartea ºi altul care i-o laudã, ºi atunci noi, debutanþii, unde sã mai gãsim un locºor ? Nu mã refer numai la mine, care, fiind pensionat numai de doi ani ºi beneficiind de o sãnãtate excelentã, am posibilitatea sã mai aºtept, dar existã persoane al cãror debut nu mai poate fi amînat nici mãcar cu o zi din pricina gripelor care bîntuie trimestrial”. In urmãtoarele 27 de pagini ale actului de acuzare, D. Pîiniºoarã-Sascut venea cu numeroase argumente care sã demonstreze plagiatul meu. El susþinea cu neruºinare cã i-am furat întreaga carte, deºi lucrarea lui avea 400 de pagini, în timp ce capitolul meu despre prinderea ºtiucii se întindea doar pe cinci pagini. Dar ce plagiasem, de fapt ? S-o luãm pe puncte : 1. Faptul cã eu numeam ºtiuca „stãpînã a bãlþilor”, iar el „reginã a bãlþilor”, ceea ce era acelaºi lucru, dupã opinia sa. 2. În modestul meu fragment erau descrise cele douã modalitãþi de a prinde o ºtiucã: cu peºtiºor viu sau cu linguriþã de metal, linguriþa fiind, la rîndul ei, tot de douã feluri : rotativã sau „piºcot”. Acuzatorul susþinea cã aceste detalii le-am furat din lucrarea lui, deºi eu le aflasem de la un bãtrîn pescar dunãrean.. 3. Atît la mine, cît ºi la V. D. Pîiniºoarã-Sascut, se vorbea despre cele patru feluri în care poate fi mîncatã ºtiucã: prãjitã, rasol, umplutã sau chifteluþe. Mi se mai aduceau ºi alte acuze, dar mai importante erau cele expuse mai sus. În final, el cerea ca instanþa judecãtoreascã sã mã oblige sã-mi cer public scuze pentru fapta mea ignobilã sau sã-i cedez toate drepturile de autor pe care le încasasem de pe urma respectivei cãrþi. Aveam de ales. M-am dus la tribunal, unde am stat de vorbã cu preºedintele, o persoanã amabilã ºi cumsecade, care m-a înþeles întru totul, dar care mi-a mãrturisit cã nu mã poate ajuta cu nimic, singura soluþie fiind sã-mi angajez un avocat. Cunoºteam unul, tînãr, capabil ºi iubitor de literaturã. I-am telefonat. Acesta ºtia cazul. (îl ºtia, de altfel, tot Bucureºtiul). — Nu aveþi nici o ºansã, mi-a zis el, cu tristeþe. Acest Pîiniºoarã-Sascut ºi-a angajat cel mai mare avocat din þarã, un tip strãlucit ºi imbatabil. Va cîºtiga în mod sigur. — Bine, dar e stupid ! am strigat eu. — Pãi tocmai de-aia. Acest maestru e specialist în procese stupide. N-aveþi nici o ºansã sã scãpaþi. Cereþi-i scuze lui Pîiniºoarã-Sascut. — Asta nu ! Orice, dar asta nu ! Am ajuns acasã extrem de tulburat. Aceastã întîmplare întrecea, prin absurdul ei, orice închipuire. Eu, plagiator al lui V. D. Pîiniºoarã-Sascut, un veleitar idiot, probabil schizofrenic, obligat sã mã apãr la tribunal, umilindu-mã pentru toatã viaþa, precum Caragiale în faþa lui Caion! Cum e posibil aºa ceva ? Cum e posibil ? Din cauza indignãrii, am plîns în braþele soþiei. Aceasta m-a liniºtit cum numai ea ºtie s-o facã, dupã care am stat toatã noaptea de vorbã, întorcînd lucrurile pe toate feþele, cu calm ºi luciditate. N-are rost sã vã povestesc aici ce-am discutat, care au fost argumentele mele ºi, mai ales, ale ei. N-au nici o importanþã. în încheiere, vã rog sã-mi îngãduiþi sã folosesc acest prilej pentru a face urmãtoarea declaraþie : „ Stimate ºi preþuite V. D. Pîiniºoarã-Sascut ! Iartã-mã ! N-am sã mai fac !”.]]>Related Stories
December 1, 2022
În cele ce urmează voi prezenta cazul celor doi lideri ai organizației maghiare “Mişcarea de…
Post Views: 290
MR
Posted in: Cauze Naţionale
November 14, 2022
Anii copilăriei 27 ianuarie 1919, Comuna Dobrotești, județul Teleorman. Este ziua când se naște Ioan,…
Post Views: 121
MR
Posted in: Cauze Naţionale
November 5, 2022
Așa cum am anunțat într-o postare anterioară, sâmbătă 5 noiembrie 2022 a avut loc o…
Post Views: 106
MR
Posted in: Cauze Naţionale
November 2, 2022
Vă facem cunoscut că în ziua de sâmbătă, 5 Noiembrie 2022, între orele 12.30-14.30, în…
Post Views: 100
MR
Posted in: Cauze Naţionale
September 25, 2022
Zilele trecute mi-a fost șters cel de-a doilea cont de youtube. Primul, șters în timpul…
Post Views: 473
MR
Posted in: Cauze Naţionale, international
September 8, 2022
un articol de Larry Romanoff Adevăratele origini ale celor două războaie mondiale au fost șterse…
Post Views: 666
MR
Posted in: Cauze Naţionale, international
August 18, 2022
La data de 16 august 2022 a trecut în neființă ȘERBAN ALEXIANU, fiul lui GEORGE…
Post Views: 146
MR
Posted in: Cauze Naţionale
August 3, 2022
Astăzi, când premierul Ungariei Victor Orban dă dovadă de conștiință națională și europeană, ridicând steagul…
Post Views: 148
MR
Posted in: Cauze Naţionale, international
December 1, 2022
În cele ce urmează voi prezenta cazul celor doi lideri ai organizației maghiare “Mişcarea de…
Post Views: 290
MR
Posted in: Cauze Naţionale
November 14, 2022
Anii copilăriei 27 ianuarie 1919, Comuna Dobrotești, județul Teleorman. Este ziua când se naște Ioan,…
Post Views: 121
MR
Posted in: Cauze Naţionale
November 5, 2022
Așa cum am anunțat într-o postare anterioară, sâmbătă 5 noiembrie 2022 a avut loc o…
Post Views: 106
MR
Posted in: Cauze Naţionale
November 2, 2022
Vă facem cunoscut că în ziua de sâmbătă, 5 Noiembrie 2022, între orele 12.30-14.30, în…
Post Views: 100
MR
Posted in: Cauze Naţionale
September 25, 2022
Zilele trecute mi-a fost șters cel de-a doilea cont de youtube. Primul, șters în timpul…
Post Views: 473
MR
Posted in: Cauze Naţionale, international
September 8, 2022
un articol de Larry Romanoff Adevăratele origini ale celor două războaie mondiale au fost șterse…
Post Views: 666
MR
Posted in: Cauze Naţionale, international
August 18, 2022
La data de 16 august 2022 a trecut în neființă ȘERBAN ALEXIANU, fiul lui GEORGE…
Post Views: 146
MR
Posted in: Cauze Naţionale
August 3, 2022
Astăzi, când premierul Ungariei Victor Orban dă dovadă de conștiință națională și europeană, ridicând steagul…
Post Views: 148
MR
Posted in: Cauze Naţionale, international