Când vine vorba despre cum vom fi judecați, Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne înștiințeazã grav: “Vã spun cã pentru orice cuvânt deºert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socotealã în ziua judecãþii. Cãci din cuvintele tale vei fi gãsit drept, ºi din cuvintele tale vei fi osândit.” Mai mult decât atât, nu numai cã vom fi judecați de toate ale noastre, dar judecata universalã va fi publicã, în fața tuturor oamenilor: “nimic nu este acoperit care sã nu se descopere ºi nimic ascuns care sã nu se cunoascã. De aceea, câte aþi spus la întuneric se vor auzi la luminã; ºi ceea ce aþi vorbit la ureche, în odãi, se va vesti de pe acoperiºuri.” Pãrintele Arsenie Boca ne detaliazã cât de plenarã și profundã va fi judecata Domnului Hristos: “În ziua acelei înfricoºate cunoºtinþe cu Dumnezeu va fi o vedere minunatã: toate faptele fiecãruia, pe care le-a fãcut întru ascuns, acum sunt date pe faþã ºi le vede nu numai cel ce le-a fãcut, ci toþi oamenii, dimpreunã cu îngerii, vãd deodatã întreolaltã toate faptele lor ºi ale tuturora.” Cu toate cã ni s-a adus la cunoștințã scoaterea tuturor lucrurilor noastere  la lumina dreptãții, oricât de intime și neștiute ne-ar fi, noi am rãmas în obiceiul de a gândi rãul în tihna intimitãții noastre. Ne mâniem pe ascuns, bârfim și osândim pe la spate, înjurãm printre dinți, ne imaginãm toate mizeriile și nimicurile crezând cã universul nostru intim nu va fi judecat și tras la rãspundere. Ba tocmai cã micro-universul gândurilor este fundamentul și izvorul tuturor cuvintelor și faptelor din viața noastrã. Defapt gândurile și întențiile noastre sunt prima expresie a manifestãrilor noastre exterioare. Și tocmai de aceea judecata universalã va cuprinde toatã interiorizarea noastrã cãci nimic necurat nu va intra în împãrãția cerurilor. Din pãcate, gânduri rele cu care ne delectãm în intimitatea noastrã prind atât de mult prilejul de a se manifesta în noi deoarece nu avem conștiința faptului cã Dumnezeu este prezent în viața și intimitatea noastrã pâna la “despãrțitura sufletului de trup”. Avem adeseori o percepție îngustã despre prezența lui Dumnezeu în lume, gândind cã El stã undeva sus, la balconul ultimului etaj din împãrãția cerurilor, iar noi stãm liniștiți cu ale noastre la parterul creației Sale. Noi ne vedem de treaba noastrã, iar când mai dãm ne necaz facem o rugãciune ca sã-L “înștiințãm” pe Dumnezeu sã rãspundã promt la necesitãțile noastre. Avem percepția unui Dumnezeu prestator de servicii, nu a unui Dumnezeu personal care ne însoțește clipã de clipã, oriune am fi și orice am face. De aceea și facem rãutãți câte facem, cu bunã științã sau nu. Dar nu, sã nu ne înșelãm, Dumnezeu este mai prezent în lume decât simțim noi nevoia de a respira. Toate relele pe care le sãvârșesc oamenii pornesc de la gândurile rele cu care s-au învoit, cãci gândurile sunt prima formã de existențã a oricãrei trãiri emoționale, fapte sau vorbe. Fericitul stareț Tadei de la Vitovnița explicã pe scurt aceastã lege duhovniceascã universalã:“Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața”. Dacã am conștientiza în fiecare clipã cã la judecata finalã vom da socotealã pentru orice gând deșert, nu am mai ajunge sã spunem nici vorbe de rușine și nici nu am mai face fapte de osândã. Nu ne-am mai învoi cu gândurile care ucid dragostea de semeni ci le-am alunga pe toate ca pe niște gânduri ucigașe ale sufletului nostru. Toate gândurile rele despre semeni le-am vedea așa cum sunt: niște pietre aruncate pe la spate în semeni, care iatã cã la sfârșitul veacurilor le vom ține noi în spate. Dacã am avea o conștiințã vie, treazã și lucrãtoare în permanențã, atunci nu am mai gândi în sinea noastrã cã șeful e un ticãlos, cã profesorul de mate e un idiot,cã vecina e o partidã bunã de sex, cã șoferița din fața noastrã e o proastã, cã cerșetorul care se milogește este un puturos, cã amica prietenului nostru este o urâtã, și câte și mai câte. Ne-am rușina și ne-am îngrozi sã avem vreun gând strâmb fațã de oamenii din jurul nostru, bine știind cã odatã și-odatã ni se vor descoperi toate rãutãțile pe care le-am gândit despre ei. Deci am lupta la sânge cu toatã începãtura rãutãții care nu este alta decât gândul cel rãu cu care ne-am învoit. Și dacã am lupta cu gândurile noastre rele și nefolositoare, atunci nici n-am mai cunoaște stresul și toate bolile generate de stres, nu am mai cunoaște nici gustul depresiei și multe alte tulburãri psihologice. Pentru a scãpa de gândurile rele conștientizeazã cã Dumnezeu este mereu cu tine și adu-ți aminte cã mai târziu toți oamenii îți vor vedea toate gândurile pe care le-ai avut despre ei. Și atunci te vei rușina și nu vei mai gândi rãul. Gândește despre oameni așa cum ai vrea ca ei sã gândeascã despre tine. Fã rai din gândurile tale și rai va fi și în jurul tãu. La judecatã nimeni nu se va rușina de gândurile bune, dar toți ne vom scârbi și ne va pãrea rãu de gândurile rele. http://www.ortodoxiatinerilor.ro]]>