Sa ne facem cruce fara rusine

Trecem zilnic în drumul nostru mãcar pe lângã o bisericã. Dacã suntem grãbiþi ºi nu putem intra sã ne închinãm, ori dacã ne aflãm într-un mijloc de transport, ne facem doar semnul crucii ºi trecem mai departe. Privirile sau chiar cuvintele unora din jurul nostru ne pot face sã ne simþim inconfortabil în aceastã situaþie. Nu trebuie sã uitãm însã cã, fãcând semnul crucii, ne mãrturisim credinþa ºi suntem mai aproape de Dumnezeu. Toate rânduielile liturgice ºi toate rugãciunile încep ºi se terminã în biserica ortodoxã cu semnul crucii. Despre acest gest, Sfântul Chiril din Ierusalim spunea: “Sã nu ne ruºinãm a mãrturisi pe cel rãstignit“. Când ducem degetele mâinii drepte la frunte, trebuie sã ºtim cã, prin aceasta, noi îl rugãm pe Dumnezeu sã lumineze mintea ºi cugetarea noastrã, fãgãduindu-ne sã cugetãm pururea la El. Când de la frunte pogorâm mâna la piept, prin aceasta arãtãm cã suntem gata sã iubim pe Dumnezeu din toatã inima noastrã. Iar când atingem umerii, închinãm lui Dumnezeu toate puterile noastre sufleteºti ºi trupeºti ºi-L rugãm sã ne dea putere ºi dorinþã de a-L sluji ºi a-I plãcea Lui. Semnul Sfintei Cruci ne aduce aminte de tot ceea ce Dumnezeu a fãcut pentru noi ºi, totodatã, de tot ceea ce noi înºine trebuie sã facem pentru El. Când intervine, însã, o stare de nelãmurire sau de jenã, este bine sã ascultãm de cuvintele Sfântului Ioan Gurã de Aur: el spunea cã a nu face semnul Sfintei Cruci corect ºi cum se cuvine este “ostenealã în deºert, cãci numai dracii se bucurã de îngâmfarea aceea”. Astfel, potrivit celor lãsate de la Sfinþii Pãrinþi, ºi nu numai, sunt trei situaþii clare în care nu trebuie sã folosim semnul crucii: pentru a convinge de adevãrul unei afirmaþii neimportante; pentru a câºtiga binecuvântarea lui Dumnezeu pentru un lucru rãu; pentru a întãri rugãciunea sau pentru lucruri de nimic, care nu aduc un folos duhovnicesc, ci numai câºtig lumesc, cum ar fi jocurile de noroc. Sau, cum spunea fostul mitropolit al Ardealului, Antonie Plãmãdealã: “Un ortodox îºi afirmã identitatea fãcându-ºi semnul crucii“. Când este bine sã ne facem cruce Credinciosul este sfãtuit sã recurgã la acest gest atunci când trece prin faþa unei biserici, când aude clopotele, când trece pe lângã un cortegiu funerar, când tunã ºi fulgerã, când plouã cu grindinã, când îl prinde bezna undeva ºi e gata sã se rãtãceascã, când îi spune cineva o veste care îl zguduie, când i se vorbeºte de nenorocirea cuiva, când se aºazã la masã, când se scoalã de la masã, când începe lucrul, când pleacã într-o cãlãtorie. De ce ar face toate astea? Foarte simplu. Când trece pe lângã o bisericã, credinciosul se închinã ca sã dea mãrturie de credinþã. κi afirmã credinþa. Deºi acest lucru nu e scris în vreo rânduialã, omul cu credinþã face asta deoarece e normal sã îþi faci cruce atunci când treci pe lângã locul în care ºtii cã “locuieºte” Dumnezeu. Însemnarea cu semnul crucii este, de altfel, o deprindere creºtineascã foarte veche, chiar din timpul Sfinþilor Apostoli. “La fiecare pas ºi la fiecare faptã ne însemnãm cu semnul Sfintei Cruci“ (Tertulian, De corona, c. 3, Migne, P.L., II, col. 99). De asemenea, crucea nu lipseºte niciodatã de pe vârful turlelor bisericilor ºi al clopotniþelor, iar în cimitire, cei rãposaþi aºteaptã învierea morþilor sub ocrotirea sfintei cruci. Vasele ºi odãjdiile sfinþite ale bisericilor sunt împodobite cu cruci, multe biserici sunt zidite în chipul crucii, iar cãrþile bisericeºti sunt pline de cântãri în cinstea Sfintei Cruci. Ce ne învaþã Sfinþii Pãrinþi despre semnul crucii Crucea ocroteºte de relele trupeºti. Semnul crucii a cruþat de nimicire pe cei întâi nãscuþi ai Israelului, fiindcã semnul fãcut pe stâlpii ºi pe pragurile uºilor, pe lângã care îngerul morþii a trecut fãrã sã batã, închipuia semnul crucii. Acesta era semnul care vindeca pe cei muºcaþi de ºerpi, fiindcã ºarpele de aramã ridicat în pustie de Moise, care salva pe oameni numai uitându-se la el, preînchipuia semnul Sfintei Cruci. Crucea alungã diavolii. Precum câinele fuge de bãþul cu care a fost lovit, tot aºa ºi dracul fuge de crucea care îi aminteºte cã prin ea a fost biruit. “Crucea, zice Sfântul Ioan Damaschin, este pavãza, arma ºi semnul de biruinþã împotriva diavolului“, iar Biserica noastrã cântã: “Doamne, armã asupra diavolului crucea Ta ai dat-o nouã, cã se îngrozeºte ºi se cutremurã, necutezând a cãuta spre puterea ei“. Semnul Sfintei Cruci ocroteºte de uneltirile necuratului. În anul 312, împãratul Constantin cel Mare a vãzut pe cer o cruce luminoasã, pe care era scris: “În acest semn vei învinge!“. Atunci el, punând acest semn pe steagurile ºi armatele castei sale, a ieºit biruitor din lupta cu Maxenþiu. “Nici un duh necurat nu va îndrãzni sã se apropie de voi, vãzând pe faþa voastrã armele care l-au doborât, aceastã sabie sclipitoare a cãrei loviturã de moarte au primit-o“ (Sf. Ioan Gurã de Aur). Mulþi sfinþi obiºnuiau sã alunge gândurile rele din cugetul lor fãcând numaidecât semnul crucii. Proprietãþile semnului crucii, studiate ºtiinþific Oamenii de ºtiinþã ruºi au dovedit experimental proprietãþile miraculoase ale semnului crucii ºi al rugãciunii. “Am stabilit cã obiceiul facerii semnului crucii deasupra mâncãrii ºi bãuturii, înainte de masã, are un profund sens mistic. În spatele lui este un folos practic: mâncarea este purificatã efectiv instantaneu. Este un mare miracol, ce se întâmplã fizic în fiecare zi”, a declarat fizicianul Angelina Malakhovskaya, citat de Agenþia Interfax. Malakhovskaya a studiat puterea semnului crucii timp de 10 ani. Ea a descoperit, în special, proprietãþile bactericide unice ale apei dupã ce este binecuvântatã cu o rugãciune ortodoxã ºi cu semnul crucii. Oamenii de ºtiinþã au studiat impactul rugãciunii “Tatãl nostru” ºi al semnului crucii asupra bacteriilor patogene. Mostre de apã din diferite surse – fântâni, râuri, lacuri – au fost folosite în cercetare. Toate mostrele conþineau anumite bacterii. S-a observat cã dacã se rosteºte rugãciunea domneascã ºi se face semnul curcii asupra apei, numãrul de bacterii dãunãtoare scade de ºapte, zece, sute chiar mii de ori. Experimentele au fost fãcute astfel încât sã se excludã posibilul impact al sugestiei mentale. Rugãciunea a fost spusã atât de credincioºi, cât ºi de necredincioºi, iar numãrul bacteriilor, indiferent de mediu, a scãzut. Oamenii de ºtiinþã au mai dovedit efectul benefic al rugãciunii ºi al semnului crucii asupra oamenilor. S-a stabilit cã presiunea sângelui tuturor celor supuºi la teste s-a îmbunãtãþit. S-a mai observat cã dacã semnul crucii este fãcut neîngrijit, ºi fãrã sã atingã punctele corespunzãtoare – centrul frunþii, centrul plexului solar ºi umerii – rezultatele pozitive ale testelor sunt mai slabe sau chiar absente. http://logos.md]]>