S-a dovedit științific: EXISTĂ VIAȚĂ DUPĂ MISA !

  Pentru cei care nu înțeleg despre ce e vorba, o sã explicãm un pic cronologia fenomenului: Încã de la momentul la care cursantul de anul întâi intrã pe porțile acestei școli de yoga, odatã cu informațiile despre tehnicile yoghine (cursurile propriuzise) vine și un adaos cu iz de superioritate spiritualã. În primul rând, încã de la conferința de deschidere a cursului, ți se spune cã ”suntem cea mai mare și mai valoroasã școalã de yoga din România și chiar din Europa, cu zeci de filiale în toatã lumea”. Dupã care, afli din ce în ce mai uimit cã unele tehnici spirituale ”au fost revelate pentru prima datã pe acest Pamânt, în premierã mondialã, în cadrul MISA”, ceea ce deja îți umflã pieptul de mândrie și te umple de bucurie cã ți-a pus Dumnezeu mâna în cap și ai avut puhoi de karmã bunã sã dai de asemenea raritãți. Apoi, odatã cu ”revelațiile” plagiate din cãrți apãrute în strãinãtate (pe care desigur, un novice ca tine nu are de unde sã le cunoascã), vine și ideea patronajului spiritual excepțional și al misiunii spirituale a școlii și a maestrului ei. Nu zic cã nu o fi așa. Timpul o va lãmuri și pe asta. Dar pânã una alta, chestia asta te marcheazã. În toatã degringolada din societatea modernã, simți cã ai și tu o direcție, un scop în viațã. Ți-ai gãsit locul. Și ești mulțumit de asta, pentru cã TU faci parte din cei puțini, dintre cei ALEȘI sã salveze lumea. Ai o misiune spiritualã, ești un înger pe Pãmânt, un spirit superior menit sã trezeascã lumea din ignoranțã, sã poarte pretutindeni mesajul Maestrului, sã lase sã se manifeste liber prin el energia și inspirația divinã. Frumos, nu !? Mortal de seducãtor aș spune eu. Cine ar putea rezista tentației ”asumãrii” unui astfel de destin de excepție !? Desigur, bunul simț al unui om matur spiritual l-ar face sã se întrebe pe bunã dreptate: n-ar fi mai bine sã fim o școalã de oameni normali, unii chiar josnici și extrem de pãcãtoși (ca Milarepa) la intrarea pe porțile școlii, ce devin excepționali prin practica yoga, adevãrați sfinți în viațã, obținând efectele spirituale transformatoare ale acestor practici, devenind modele și exemple vii pentru ceilalți, veritabile încarnãri ale umilinței, bunului simț, dãruirii, iubirii, compasiunii, etc ?! Toate astea vin însoțite de ”stãri spirituale model”, în fapt o stare de ”grație” specificã abordãrii oricãrui domeniu nou, amorsatã de entuziasmul începutului, toate pe fondul faptului cã practica yoga chiar funcționeazã și se obțin unele efecte psiho-somatice. Care este corolarul acestor lingușeli persuasive turnate în urechile cursanților ?! Pãi, dacã pleci din ashram sau din școala de yoga (abandonezi cursul de yoga), pierzi ”câmpul spiritual excepțional”, și riști sã ”decazi” la nivelul ”ființelor umane obișnuite”, unde mai pui și frãmântarea cã îți ”ratezi misiunea spiritualã” !? Și ți se vânturã pe la ureche tot felul de bau-bauri cu foști cursanți care acum o duc rãu, sau care s-au îmbolnãvit dupã ce s-au lãsat de curs, sau mai rãu, au înnebunit, etc., de ajungi sã te întrebi serios îngrijorat: OARE MAI EXISTÃ VIAȚÃ DUPÃ MISA ?! Ei bine, emisiunea din seara aceasta a dovedit cã existã viațã și dupã ce se iese din MISA. Mai bunã sau mai rea, nu știu, întrebați-i pe cei care au fãcut pasul. Dar fetele care au apãrut în seara asta în emisiune mi-au pãrut mult mai normale la cap, inteligente, cu bun simț, calme, fericite, împlinite, sãnãtoase – și cum mai vreți voi, decât mulți colegi (sau colege) de la curs. Evident, observația mea este subiectivã și poate fi contrazisã. Fiecare are dreptul la opinie. Iatã însã cã Cecilia Tiz nu a înnebunit dacã a ieșit din MISA – cum i-a ”profețit” Grieg în mesajul lui de adio, ba chiar se încãpãțâneazã sã rãmânã sãnãtoasã tun, spre necazul celor care așteaptã sã vadã pedeapsa divinã cãzând asupra ei. La fel și cu fetele care au rupt omerta (legea tãcerii din Mafia italianã), încãlcând jurãmintele pe ”viața, sãnãtatea și evoluția lor spiritualã” și dezvãluind modul penibil – conspirativ în care au fost plimbate prin Paris cu ochelari de cal pentru întâlnirea cu Grieg. Acu, stau și mã gândesc: dacã Dumnezeu a ajuns sã fie fãcut cu forța pãrtaș la șantajul ordinar asupra unor femei – fãcut prin intermediul unor jurãminte – cu nimic mai cumplite decât cele din masoneria atât de blamatã la MISA, toate cu unicul scop de a obliga la TÃCERE, de ce nu mã mir cã pedeapsa divinã întârzie sã vinã asupra acestor persoane ? Oare Dumnezeu doarme ? Probabil cu un ochi râde cu lacrimi de prostia celor ce se lasã intimidați de caracterul sacru al jurãmântului, iar cu celãlalt plânge de mila celor ce își adunã pedeapsa prin folosirea unor astfel de tactici manipulatorii abjecte.  ]]>