Rupe tacerea - marturii despre trauma avortului

A aparut in Romania Libera un articol inspirat de statistica Pro-vita Bucuresti privind numarul intreruperilor de sarcina in Romania. Il reproducem mai jos, cu doua observatii. Unu, preocuparea pentru subiect este salutara, chiar daca spre deosebire de activitatea Provita, care pretuieste viata umana in sine si neconditionat, astfel de luari de pozitie sunt motivate mai degraba de grava criza demografica pe care o traverseaza Romania si care usor-usor incepe sa fie constientizata. Chiar in aceasta cheie usor meschina (“mie cine-mi va plati pensia?”) e bine ca se discuta si se scrie despre avort. Mai prost este ca problema nu se pune antagonizand avortul cu nasterea de copii, ci cu contraceptia, o alta problema majora care este in fapt legata indisolubil de avort si nu contrara acestuia. Doi, cifrele au rolul de a ajuta la spulberarea unui mit: acela ca avortul era interzis pe vremea lui Ceausescu, opinie rasfranta in sofismul ca cei care sunt pentru protejarea copilului nenascut au orientare comunista si totalitara si ca democratia inseamna avort fara restrictii. In realitate, prima tara din lume unde avortul a fost legalizat a fost URSS  in 1920. Dintre toate tarile din blocul socialist, Romania a fost singura care a impus o perioada atat de lunga de restrictie (1966-1989). Mai mult, dupa cum se poate vedea, pe timpul “interdictiei” se faceau cate 200.000 – 300.000 de avorturi anual… ___________________________________________________________________
Cum a ajuns România sã aibã 22 milioane de avorturi
de DAN GHEORGHE
Romania Libera, 21 Februarie 2011 Numãrul întreruperilor de sarcinã care au avut loc între 1958 ºi 2008 este mai mare decât populaþia actualã a României. Aceastã statisticã înfiorãtoare demonstreazã politicile demografice dezastruoase pe care le-a avut România în perioade diferite ale istoriei sale recente. “Ar fi trebuit sã mai am azi încã ºase fraþi, mai mari decât mine. Dar în viaþã nu suntem decât eu ºi un frate de-al meu. Ceilalþi sunt în Cer. I-a avortat mama”. Aceste cuvinte, ce aparþin unei femei de 40 de ani, definesc 50 de ani de politicã demograficã haoticã a acestei þãri. Cifrele vorbesc de la sine – 22.178.906 avorturi, fãcute în intervalul cuprins între 1958 ºi 2008. Datele aparþin Centrului de Calcul, Statisticã Sanitarã ºi Documentare din Ministerul Sãnãtãþii. ªi mai interesant este faptul cã la sfârºitul acestui interval, adicã în 2008, populaþia României, conform datelor oficiale, era de 21.504.442 de locuitori. Deci numãrul avorturilor din 50 de ani este mai mare decât populaþia actualã a þãrii. Trei avorturi, în medie, de femeie “Nu ºtiu sã se mai fi petrecut un asemenea fenomen, într-o altã þarã europeanã. Poate doar în Rusia numãrul avorturilor sã fie mai mare”, ne-a spus Vasile Gheþãu, profesor de Demografie la Facultatea de Sociologie ºi Asistenþã Socialã a Universitãþii din Bucureºti ºi director al Centrului de Cercetãri Demografice “Vladimir Trebici”, din cadrul Institutului Naþional de Cercetãri Economice al Academiei Române. La care Borbala Koo, director executiv al Societãþii de Educaþie Contraceptivã ºi Sexualã, adaugã diverse statistici, la nivel european, pe o perioadã istoricã îndelungatã, care aratã cã media întreruperilor de sarcinã din România o depãºeºte pe cea din Vest. La noi revin, în medie, trei avorturi în viaþa unei femei, pe când în Occident o femeie a fãcut, tot în medie, cel mult un avort. 1957- legalizarea avorturilor Specialiºtii de la Centrul de Statisticã al Ministerului Sãnãtãþii ne-au spus despre contabilizarea avorturilor din România cã operaþiunea a început în 1958. Nu existã date mai vechi. An de an se consemna numãrul lor – fie cã erau la cerere, fie din cauze medicale. Fãcute în spitalele sau maternitãþile de stat. Anul 1958 are o semnificaþie anume. Pentru cã în 1957 s-a emis Decretul 463, prin care a fost legalizat avortul la cerere. Propaganda din anii ’50, pentru avort, desfãºuratã în România dupã tipare sovietice, ne-a fost confirmatã de profesorul Gheþãu. Rusia sovieticã militase, încã de pe vremea lui Lenin, pentru aceastã idee. “Era un ciudat mod de a vedea emanciparea femeii”, remarcã Bogdan Stanciu, preºedintele Asociaþiei “Pro-Vita pentru nãscuþi ºi nenãscuþi” – filiala Bucureºti. Dupã al doilea rãzboi mondial, când România a intrat în sfera de influenþã sovieticã, pe lângã multe alte “binefaceri” bãgate de Moscova pe gâtul românilor, a fost ºi politica în favoarea avortului. Urbanizarea ºi industrializarea forþatã au distrus practic familia tradiþionalã româneascã, plinã de copii. Noile principii socialiste o scoteau pe femeia românã din gospodãria ei ºi o expediau direct pe ºantiere ºi în fabrici. 1965 – record absolut la întreruperi de sarcinã E la noi o legendã, nefondatã, cum cã anul de vârf al avorturilor din România a fost 1990, primul an de dupã cãderea comunismului românesc. Atunci s-au fãcut 992.265 de întreruperi de sarcinã. Dar recordul este în cu totul altã perioadã, tocmai în plin comunism. Mai precis în 1965, când s-au fãcut 1.115.000 de avorturi. Legale. Acela a fost anul cu cele mai multe avorturi din România, din totalul statisticii realizate la noi, între 1958 ºi 2008. Fuseserã încã douã “vârfuri”, mai mici, în 1964 – 1.100.000 de avorturi, ºi în 1963 – 1.037.000 de cazuri. Decretul 463 a “produs” 7.521.100 de avorturi, în numai nouã ani, din 1958 pânã în 1966. Sunt cei mai “prolifici” nouã ani, din acest punct de vedere, ai României! 15.000 de femei ucise de pruncii lor A urmat o perioadã confuzã ºi în acelaºi timp tragicã pentru românce. Anul 1966 aduce Decretul 770, de care mulþi îºi amintesc ca fiind momentul interzicerii avorturilor. Mai nimerit ar fi sã spunem cã s-a redus numãrul lor. O femeie era obligatã sã dea naºtere copilului, dacã a rãmas însãrcinatã înainte de 40 de ani. Putea sã avorteze numai dacã avea deja patru copii sau din motive strict medicale. Numãrul avorturilor a scãzut semnificativ, dupã 1966. Dacã urmãrim statistica oficialã din intervalul 1967 – 1989, vedem cã numãrul lor a fost, în fiecare an, de cel puþin 200.000, dar nu mai mare de 430.000 de cazuri. O mare necunoscutã este legatã de avorturile clandestine. Din datele strânse de Societatea de Educaþie Contraceptivã ºi Sexualã rezultã cã cel puþin 15.000 de femei si-au pierdut viaþa, pânã în 1989, din aceastã cauzã. Unele foloseau tije, andrele, sonde urinare, altele apelau la “babe”, pentru “tratamente” din plante. Orice cale, numai sã scape de sarcinã. Multe femei s-au ales, în schimb, cu infecþii grave. Doar cele cu adevãrat norocoase au scãpat cu viaþã. Piaþa neagrã a contraceptivelor Cat despre mijloacele contraceptive, acestea au apãrut la noi abia în anii ’70, dar se dãdeau numai pe reþetã. Au dispãrut însã dupã 1980, când s-a strâns “ºurubul” în politica pro-natalitate. Nu mai gãseai marfa asta decât pe piaþa neagrã, mai ales în localitãþile din vestul þãrii, unde se fãcea aprovizionarea din Ungaria ºi Serbia. Regimul de atunci mergea pe ideea de a creºte populaþia României. Femeile erau þinute sub strictã observaþie, prin controale ginecologice periodice, obligatorii la locul de muncã. Cele depistate ca fiind gravide erau imediat luate la ochi de autoritãþi, sã nu cumva sã avorteze. Datele oficiale raportau, cu mândrie patrioticã, la 1 iulie 1989, cã þara noastrã atinsese cota de 23.151.564 de locuitori. Mai multe avorturi decât naºteri, în anii ’80 E ciudat totuºi un lucru, dupã cum ne atrage atenþia statistica Ministerului Sãnãtãþii. Din toatã perioada 1967 – 1989, anii 1981 ºi 1983 s-au remarcat cu cele mai multe avorturi. În 1981 au fost 427.081 întreruperi de sarcinã. Oficiale! Ne uitãm apoi la numãrul de nãscuþi vii din acelaºi an – 381.101 copilaºi. Se vede clar ca lumina zilei cã în 1981 au fost mai multe avorturi, decât naºteri. Aceeaºi situaþie ºi în 1983. Atunci au fost 421.306 avorturi ºi numai 321.498 de nãscuþi vii. E clar cã propaganda anti-avort ºi “þãrii cât mai mulþi copii” nu dãdea roadele scontate. Oricum, statistica e cât se poate de clarã : în perioada 1967 – 1989, deci pe parcursul a 23 de ani, în România s-au fãcut 7.398.210 avorturi. Liberalizarea de dupã 1990 O altã etapã în istoria avorturilor a început în 1990, cu Decretul din 26 decembrie 1989, al noii puteri revoluþionare. A patra hotãrâre luatã de noul regim, dupã cãderea lui Ceauºescu, s-a referit la liberalizarea avorturilor. Aproape un milion de întreruperi de sarcinã au fost înregistrate în 1990, în clinicile de stat. Numãrul lor a început sã scadã, pe parcursul timpului, ajungând la mai puþin de 500.000 – în 1996, sub 200.000 – din 2004, pentru ca în 2008 sã fie înregistrate 127.907 cazuri. Cifra totalã a întreruperilor de sarcinã, din perioada 1990 – 2008, aºadar în 19 ani, se ridicã la 7.259.596. Femeia care a avortat de 35 de ori “Moda” avorturilor persistã ºi azi în România, în ciuda statisticilor care aratã scãderea acestei practici. Doctorul Cãlin Soporean de Spitalul Universitar spune cã majoritatea pacientelor sale vin din medii sãrace, cu un nivel de culturã limitat. “Mai întâi trec pe la mine, sã discutãm. Sunt de toate vârstele. Eu încerc sã le fac sã-ºi schimbe opþiunea. Unele spun cã n-au bani sã-ºi creascã copiii, dacã i-ar face. Decizia de-a avorta e de nezdruncinat”, zice medicul. Dupã aceastã discuþie, femeile se programeazã la sala pentru întreruperi de sarcinã. Aici vin zilnic ºapte-opt “cliente”. “Vin la noi frecvent femei care au deja la activ câte opt-zece avorturi. Le ºtiu deja din vedere. Apar la noi o datã la câteva luni. Când le vãd în spital ºtiu pentru ce au venit”, ne dezvãluie medicul. Am descoperit o femeie care se “laudã” cu nu mai puþin de 35 de avorturi. Acum s-a oprit, dupã ce viaþa ei sexualã a ieºit la pensie. “N-am avut nimic. Mã duceam ºi lepãdam. Parcã bãrbatul ºtie cum e? El te trimite la spital ºi gata. Am fãcut ºi înainte de ’89, ºi dupã ’89. ªi la spital, ºi la babe. Am avut noroc, cã nu s-a lipit nicio boalã de mine”, ofteazã doamna. Consolându-se totuºi cu cei patru copii ai ei pe care i-a nãscut. Unul din cele mai dure canoane bisericeºti, în privinþa avortului, spune cã femeia care îºi leapãdã pruncul cu ierburi otrãvitoare nu mai are voie sã vinã la Sfânta Împãrtãºanie timp de 20 de ani. ªtiaþi de asta? “M-o ierta Dumnnezeu”, sperã cucoana, ºi-ºi drege baticul negru pe cap. De parcã ar purta doliu… Operaþia oarbã Femeile de peste 35 de ani sunt sfãtuite de doctori sã-ºi punã sterilet, pentru a evita “operaþia oarbã”, cum este cunoscut avortul. “Operaþia are un anumit grad de risc, cu precãdere la femeile cu avorturi multiple, la care colul uterin devine flasc, dupã întreruperile de sarcinã precedente. Riscul de perforare a colului este mare, în asemenea cazuri”, ne explicã specialistul. Categoriile sãrace preferã avortul, din câte am observat. Dar operaþiunea nu-i nici pe departe ieftinã. Un avort costã, oficial, 300 de lei. E taxa de la Spitalul Universitar din Capitalã. Mai plãteºti încã 40 de lei pentru consultaþie. Contraceptia, în schimb, e mult mai convenabilã, financiar vorbind, ne-a explicat acelaºi medic – cel puþin 20 de lei pentru cel mai ieftin sterilet ºi tot atât pentru o folie cu pilule. “Sunt fete tinere care cred cã pilulele îngraºã ºi atunci nu le iau. Iar femeilor mature le e teama sã foloseascã steriletul, de teama unor boli”, explicã doctorul Soporean, plusând cu informatii pe care le ºtie de la colegi de-ai sãi din mediul rural – mai sunt ºi azi femei, la þarã, care ajung pe patul de spital cu infecþii grave, dupã ce au încercat, singure sau ajutate de cine ºtie ce “experþi” locali, sã-ºi lepede fãtul, prin metode primitive. Record la adolescente însãrcinate Mentalitatea pro-avort pare sã se transmitã de la o generaþie la alta. România e la ora actualã una din þãrile “de top” ale Europei, în privinþa adolescentelor care rãmân însãrcinate, aratã un studiu din 2009 al Societãþii de Educaþie Contraceptivã ºi Sexualã. Numãrul cazurilor ajunge la 47.000, în fiecare an. Aproape jumãtate din ele avorteazã. Aceeaºi organizaþie aratã cã, pe de-o parte, aproape toate româncele cunosc cel puþin un mijloc de contracepþie, dar, pe de altã parte, numai 40% dintre ele folosesc o astfel de metodã, pentru a evita o sarcinã nedoritã. “Avortul s-a banalizat, ca emoþie. E o lipsã de atitudine faþã de propriul corp, o desconsiderare faþã de propria ta fiinþã. Sunt femei care, mergând azi sã avorteze, reproduc de fapt comportamentul mamei, care, la rândul ei, a fost pe vremuri la chiuretaj”, ne explicã profesor universitar doctor psiholog Aurora Liiceanu. Nu se mai dau contraceptive gratuite Doctorul Cãlin Soporean, de la Spitalul Universitar, se ocupã de cabinetul de planificare familialã din aceastã unitate sanitarã. El spune cã de anul trecut, din luna octombrie, nu s-au mai primit contraceptive gratuite. Astfel de materiale sunt distribuite categoriilor defavorizate – ºomere, studente, eleve. De peste zece ani existã aceastã prevedere legalã. “Sper sã se rezolve cât mai curând problema, pentru cã, de când nu se mai dau, a scãzut adresabilitatea la cabinet”, zice medicul. O ºtire similarã, din martie anul trecut, de la Maternitatea “Bega” din Timiºoara, referitoare la lipsa contraceptivelor gratuite, demonstreazã cã ceea ce se întâmplã acum la Spitalul Universitar din Bucureºti nu e un fapt izolat. De la Ministerul Sãnãtãþii nu ne-a venit o clarificare în privinþa acestei situaþii, deºi am solicitat-o. “Aoleo, aºa multe avorturi?” – exclamã politicienii Ce am învãþat, ca popor, dupã cei 50 de ani în care a existat în þara asta o adevaratã “industrie” a întreruperilor de sarcinã? Primul rãspuns a venit de la Bogdan Stanciu, preºedintele Asociaþiei Pro-Vita Bucureºti. El s-a dus cu statistica asta la Parlament, pe la diverse comisii sociale ºi economice. “Toþi exclamau – aoleo, aºa de mulþi?”, povesteºte Bogdan reacþia politicienilor noºtri, când au aflat de cele peste 22 de milioane de avorturi fãcute în România. ªi s-a luat vreo mãsurã? “Nimic. Se discutã, se fac comisii”, conchide ºeful asociaþiei, care solicitã autoritãþilor o schimbare de atitudine în privinþa susþinerii familiilor cu copii. “N-am învãþat nimic, dupã 50 de ani” La întrebarea noastrã a rãspuns ºi Borbala Koo, director executiv al Societãþii de Educaþie Contraceptivã ºi Sexualã. “Ce s-a învãþat, de la revoluþie încoace? Nimic! În ºcoalã nu se face educaþie sanitarã. Sloganurile legate de educaþia sanitarã, sexualã, sunt în continuare sterile. Cât timp au fost bani din UE ºi din SUA pentru campanii în favoarea contracepþiei, pentru evitarea avortului, s-au organizat acþiuni la nivel naþional pentru informarea populaþiei, s-au înfiinþat cabinete de planificare familialã. Dar ºi acestea au fost reduse, ca numãr, în ultimii ani. De la 400 au mai rãmas 160, toate la oraº, iar cele existente sunt din ce în ce mai puþin vizibile, în cadrul clinicilor”, mi se spune. Cifre ascunse de clinicile private Statistica oficialã, de dupã 1990, este pusã totuºi între “paranteze” de o asociaþie care militeazã împotriva avorturilor. Avem datele întreruperilor de sarcinã din unitãþile sanitare de stat. Nu existã, în schimb, rapoarte similare din clinicile private. Specialiºtii de la Centrul de Statisticã al Ministerului Sãnãtãþii ne-au confirmat problema. Ei solicitã clinicilor private statistica anualã. Dar informaþiile nu ajung la autoritãþi. Legile actuale nu prevãd o constrângere pentru cei care refuzã acest lucru. De situatia asta ne-a vorbit ºi Bogdan Stanciu, preºedintele Asociaþiei Pro-Vita Bucureºti. Organizaþia sa a început, cu trei ani în urmã, sã strângã informaþii despre numãrul întreruperilor de sarcinã care se fac anual în România, în spitalele de stat ºi în clinicile particulare. Concluzia e cã cifrele Ministerului Sãnãtãþii sunt subraportate, la nivelul întregii þãri. “Situaþia este cauzatã de lipsa de comunicare sau de comunicarea incompletã a datelor de cãtre mediul sanitar privat, cu o pondere în creºtere, în ultimii ani, dar ºi de tendinþa de ocultare permanentã, observatã de noi în timpul documentãrii. Metodele sunt felurite, de la îngreunarea accesului, pânã la rãspunsul în bãtaie de joc, la întrebãri adresate în baza liberului acces la informaþiile de interes public”, susþine interlocutorul nostru. “Nu mai vãd nicio ieºire” Previziunile fãcute de Banca Europeanã pentru Reconstrucþie ºi Dezvoltare aratã cã populaþia României ar putea ajunge, în anul 2050, la vreo 14 milioane de locuitori. La rândul ei, Organizaþia Naþiunilor Unite pare ceva mai optimistã – 15, 9 milioane. În 2007, profesorul Vasile Gheþãu, directorul Centrului de Cercetãri Demografice al Academiei Române, a publicat un studiu care trateazã aceastã problemã dureroasã – “Declinul demografic ºi viitorul populaþiei României”. Expertul a recomandat atunci autoritãþilor o serie de mãsuri, pentru a se evita un viitor sumbru. “România are nevoie de o politicã familialã elaboratã cu multã grijã ºi responsabilitate, clarã, stabilã, orientatã spre perspectivã, care sã nu urmareascã efecte imediate ºi care sã aibã consensul clasei politice, al societãþii civile, al opiniei publice ºi al specialiºtilor. Alocaþia de stat pentru copii, diferenþiatã ca nivel ºi orientatã prioritar spre familia cu doi ºi trei copii, ca ºi alte forme de stimulare financiarã, ar trebui sã constituie componente ale unei astfel de politici “, arãta expertul în lucrarea sa. La patru ani de când a scris aceste rânduri, profesorul Gheþãu ne-a spus acum cã “dupã toate amputãrile ajutoarelor pentru mame ºi pentru copii, din ultima vreme, nu mai vãd nicio ieºire din situaþia dezastruoasã în care ne aflãm”. Practic, pe mãsurã ce trece timpul, lucrurile vor fi tot mai greu de schimbat. În 2010 s-au nãscut 209.000 copii, cel mai mic numãr din 1955. sursa: culturavietii.ro
]]>

CategoryCauze Naţionale
Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Share via
Copy link
Powered by Social Snap