M-am dus încrezãtor la alegerile pentrtu Baroul Bucureºti de duminicã. Încrezãtor în maturitatea confraþilor avocaþi, în capacitatea intelectualã a exponenþilor unei profesii care a dat cei mai mulþi oameni de seamã ai României.

Încrederea mi s-a topit rapid dupã ce am intrat în sala unde trebuia sã se þinã adunarea generalã. Doar 3000 de avocaþi, cu 1800 mai puþini decât ne trebuiau pentru cvorum.

Sã nu mã înþelegeþi greºit: sunt obiºnuit cu adunãrile din 4 în 4 ani. Am fost ºi la cele de acum 4, 8 ºi 12 ani în urmã. Însã anul acesta, masa de avocaþi prezenþi mi-a lãsat sentimentul unei gloate… înfricoºate, sãrãcite, disperate.

avocati

În vreme ce pe holuri candidaþii îºi etalau ostentativ candidaturile în goana dupã voturi, în salã atmosfera era cu totul alta.  Acolo aveam sentimentul cã asist la spectacolul funebru al unei specii pe cale de dispariþie, cu ultimele exemplare adunate laolaltã, vociferând, þipând, aruncând injurii ºi reproºuri cãtre liderii turmei.

Hainele bune ale bãrbaþilor, chipurile fardate ale femeilor nu puteau sã ascundã pauperizarea majoritãþii celor prezenþi. Se simþea în aer un soi de urã mocnitã, de disperare, de oameni rãmaºi fãrã opþiuni.

in sala

Discuþiile se învârteau – nu în jurul persoanelor ce candidau – cum ar fi fost normal, ci în jurul problemelor pe care membrii speciei avocãþeºti le au în a supravieþui efectiv.

Pensionari revoltaþi cã Casa de Asigurãri a Avocaþilor – care se laudã cu un excedent de 100 de milioane de euro, nu e în stare sã le plãteascã pensiile la valoarea contribuþiilor cu care au cotizat; civiliºti disperaþi cã în ultimii 4 ani, volumul dosarelor a scãzut de 4 ori; stagiari înrobiþi de corporaþiile de avocaturã pe salarii de nimic, revoltaþi de dificultatea examenelor de definitivat pe care cu siguranþã, dacã ar fi testaþi, nu le-ar trece nici unul dintre decanii – membrii ai Consiliului UNBR – în frunte cu ilustrul sã preºedinte Florea  – ºi câte ºi mai câte.

Ascultându-i, ai fi putut spune cã liderii profesiei de avocat s-au decis în secret sã reducã populaþia de avocaþi din România prin limitarea accesului în profesie, pauperizare, ºi pierderea prerogativelor profesiei – la fel ca Oculta Mondialã – acuzatã cã doreºte reducerea populaþiei Pãmântului – pentru un control total.

În 15 ani de profesie nu am vãzut niciodatã o masã de avocaþi atât de disperatã, de furioasã la adresa conducerii. Tineri ºi bãtrâni laolaltã, lãsaserã deoparte orice fel de politeþe la adresa decanului. Strigau direct la el, din salã, îl interpelau, îl acuzau. Toate manevrele evazive ale decanului în funcþie au eºuat lamentabil, mulþimea nu l-a slãbit. Oamenii veniserã hotãrâþi pentru schimbare. Se înjura la scenã deschisã, plutea în aer miros de praf de puºcã, de revoluþie, la fel ca în mitingul gigantic de pe strãzile Capitalei, din noaptea în care Ponta ºi ai lui au pierdut alegerile.

În aceste condiþii, lipsa de cvorum a salvat candidaþii ce deþin funcþii în prezent – de o înfrângere zdrobitoare. Cu toatã maºinãria de vot a corporatiºtilor, cu toate eforturile agenþilor electorali rãspândiþi pe coridoare, lumea refuza sã mai voteze foºti consilieri, foºti decani sau prodecani. În faþa ameninþãrii cu dispariþia profesiei, oamenii s-au unit împotriva celor care au dus de râpã profesia de avocat.

Sunt convins cã alegerile de dumincã 17.05.2015 au fost doar o repetiþie, o micã întârziere inevitabilã în revoluþia ce se va produce în avocaturã.

Rãmâne de vãzut cum vor încerca sã se apere de votul popular cei ce mai deþin încã, provizoriu, puterea.

]]>

Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer