La o sãptãmânã dupã Paºti, în ziua de luni care urmeazã dupã Duminica Sfântului Toma, în estul ºi sudul Europei se sãrbãtoreºte Paºtele Blajinilor, un amestec între mituri strãvechi ºi datini creºtine. Aceastã zi se mai numeºte ºi Lunea Morþilor, Paºtele Morþilor, Paºtele Mic, Paºtele Rohmanilor. Blajinii, cãrora li se mai spune ºi Rohmani, Urici sau Oameni Roºii, sunt fiinþe mitice, reprezentãri ale oamenilor primordiali sau ale strãmoºilor. Se spune cã ei au luat parte la facerea lumii ºi cã, de atunci, susþin stâlpii de sprijin ai Pãmântului. Consideraþi urmaºii lui Set (al treilea fiu al lui Adam ºi al Evei), Blajinii trãiesc la hotarul dintre lumea vãzutã ºi lumea nevãzutã sau chiar sub pãmânt, pe Tãrîmul Celãlalt, dincolo de Apa Sâmbetei (râu imaginar, care izvorãºte de sub rãdãcinile Bradului Lumii, înconjoarã Pãmântul de trei, ºapte sau nouã ori ºi se varsã în lumea cealaltã prin Sorbul Pãmântului; acesta mãrgineºte lumea vãzutã de lumea nevãzutã). Lumea subteranã a celuilalt tãrâm este evocatã adeseori de tradiþiile populare ºi de poveºtile româneºti. Mitologia românã aratã cã sub pãmântul nostru se mai aflã o lume. Acolo sunt tãrâmurile celelalte, unde nu au ajuns decât eroii populari, precum Fãt-Frumos, ce ajunge în Þara tinereþii fãrã bãtrâneþe si a vieþii fãrã de moarte. Pe tãrâmurile acelea, numite ºi Ostroavele Blajinilor sau Ostroavele Albe, locuiesc aceºti oameni sfinþi. Asemãnarea cu mitul lumii tainice a Shambalei este semnificativã. Cele mai multe legende îi prezintã ca pe niºte fiinþe pline de compasiune, devotate lui Dumnezeu, ca pe niºte oameni de demult, cu o credinþã mai curatã decât a actualilor pãmânteni, ºi care, la sfârºitul lumii, se vor întoarce pe pãmânt. Numele de Rohmani le vine din limba tracã, fiind atestat într-un epitet al Cavalerului Trac, Zeind-Roymenos, cu sensul de “Sfântul Luminos”. Blajinii sunt fiinþe paºnice, incapabile de a face rãu. Se crede cã sunt asemãnãtori cu oamenii, blonzi, însã mai mici ca staturã ºi cã au calitãþi morale deosebite, precum bunãtatea, blândeþea ºi simplitatea, care-i fac adevãrate modele pentru oameni. Ei sunt foarte buni la suflet, credincioºi, blînzi ºi înþelepþi. Ducând o viaþã austerã, cu posturi severe, Blajinii se roagã permanent pentru lumea noastrã, fãrã a cere nimic pentru ei. Legãtura dintre pãmânteni ºi Blajini se face, conform tradiþiei, la Paºtele Rohmanilor, prin cojile de ouã pe care oamenii, recunoscãtori pentru rugãciunile ºi faptele bune ale Blajinilor, le aruncã în ape curgãtoare în Vinerea Mare sau în Sâmbãta Paºtilor. Plutind pe ape, ele vor ajunge pe Apa Sâmbetei, în lumea unde locuiesc aceste fãpturi minunate, vestindu-i astfel cã a sosit timpul sã serbeze Paºtele. Pânã în Tarâmul Celãlalt cojile de ouã ajung într-o sãptãmânã, dupã care, printr-un miracol, ele redevin ouã întregi, cu care se hrãnesc Blajinii, despre care se spune cã mãnâncã foarte puþin, un ou ajungând pentru 12 dintre ei. Datina cere ca aceste coji de ouã roºii sã fie aruncate în ape curgãtoare numai de fete neajunse la pubertate sau de femei bãtrâne. Dupã ospãþ, Blajinii se cãsãtoresc cu femeile lor, rãmânând împreunã cu ele între 6 ºi 30 de zile, pentru cã în restul anului postesc ºi duc o viaþã castã. Femeile lor sunt mult mai credincioase ºi mai frumoase decât pãmântencele; în Bucovina i se mai spune ºi în prezent unei fete foarte frumoase cã este o Rohmaniþã. Femeile Blajinilor trãiesc separat de bãrbaþi ºi se întâlnesc cu ei doar o datã pe an, la Paºtele lor, când se pot cãsãtori. Bãieþii sunt crescuþi de mame pânã merg în picioare ºi pot sã se hrãneascã, dupã care trãiesc în izolare, împreunã cu bãrbaþii. Sãrbãtoarea este ºi un prilej de comemorare a morþilor. În aceastã zi se depun ofrande pe morminte, se împart pomeni, se întind mese în cimitir, lîngã bisericã sau în câmp, la iarbã verde, resturile fiind lãsate acolo pentru a se hrãni cu ele sufletele morþilor, în special ale celor care n-au avut parte de o înmormântare creºtineascã. Se crede cã de Paºtele Blajinilor sufletele morþilor sunt libere ºi pot gusta din mâncãrurile pregãtite special pentru ei ºi date pomanã. Se crede cã Blajinii se bucurã foarte mult de aceastã sãrbãtoare ºi de legãtura dintre ei ºi oameni care se menþine prin intermediul acesteia. dacoromanica.wordpress.com/studii-clasice/23]]>