Nobuo Fujita – samuraiul care a bombardat SUA

Bombardamentele americane asupra Japoniei din decursul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial au intrat în paginile de istorie universalã. S-au scris mii de analize, cãrþi, articole, s-au fãcut nenumãrate filme de gen care aduc în scenã loviturile aeriene americane în Þara Soarelui Rãsare. Cu toate acestea, nu se ºtie mai nimic despre singura loviturã aerianã a Japoniei asupra Statelor Unite. Misiunea pilotului imperial Nobuo Fujita se constituie, aºadar, într-unul dintre cele mai interesante episoade ale ultimului Rãzboi Mondial. Samuraiul care a devenit pilot Cel care avea sã fie singurul pilot militar din cadrul Axei care a avut o misiune de rãzboi în spaþiul aerian continental american s-a nãscut ºi a fost educat sub principiile dure ºi austere ale unei familii tradiþionale de samurai, cu o vechime verificabilã de peste 400 ani. Nobuo Fujita a vãzut lumina zilei în anul 1911. A primit o educaþie complexã, de tip tradiþional-modernist, cu iz militarist, în spiritul ºi atmosfera care domneau în acele vremuri în Imperiul Nipon. În anul 1932, Fujita a intrat în Marina Imperialã Japonezã, iar un an mai târziu îºi servea patria ca pilot în aviaþia de vânãtoare ºi bombardament. Apariþia sa în istorie s-a datorat urmãrilor devastatorului bombardament al bazei americane de la Pearl Harbor. Misiunea sa a fost într-atât de secretã, încât s-a dovedit a fi o surprizã totalã pentru serviciile militare de informaþii ale SUA. Strategia de atunci a Japoniei era aceea de a produce pagube îndeajuns de importante pe teritoriul american, astfel încât Washington-ul sã-ºi retragã flota din Pacificul de Vest, de aici rezultând o reducere a presiunii exercitate de aceasta asupra Marinei Imperiale. Dintre miile de piloþi niponi antrenaþi pentru un eventual ultim zbor, conducãtorii din Tokyo l-au selectat pe Nobuo Fujita. Pregãtirea sa, educaþia, spiritul ºi mai ales rezultatele obþinute în duelurile aeriene câºtigate l-au recomandat a fi cel mai potrivit om pentru o astfel de misiune neobiºnuitã. În timpul raidului aerian de la Pearl Harbor, Fujita era detaºat la bordul submarinului nipon I-25. În acele momente, submarinul I-25 era acompaniat de alte trei submarine ºi patrula în apele de adâncime situate la o distanþã de 193 kilometri nord de Insula Oahu din Arhipelagul Hawaii. Avionul pilotat de Fujita, un Yokosuka E14Y, poreclit “Glen” de piloþii americani, nu funcþiona bine ºi era în reparaþii. Acesta este motivul pentru care Fujita nu a participat la misiunile de recunoaºtere aerianã de dinaintea raidului din Pearl Harbor. Imediat dupã bombardament, submarinul ºi-a început patrulãrile în dreptul coastei de vest a SUA, fiind acompaniat în aceastã misiune de cãtre alte opt submarine militare. Cei nouã monºtri subacvatici din oþel au scufundat câteva vase comerciale americane, înainte de a-ºi termina misiunea ºi de a se întoarce la baza lor din Atolul Kwajelein, Insulele Marshall. Era data de 11 ianuarie 1942 ºi submarinele sosiserã aici pentru plinul de combustibil. Dupã o serie de câteva misiuni de recunoaºtere în apele teritoriale ale Australiei ºi Noiii Zeelande, în apropierea oraºelor Sidney, Melbourne, Hobart, Wellington ºi Auckland, avionul lui Fujita era gata sã reintre în luptã. Pe data de 17 februarie 1942, Nobuo Fujita s-a urcat în al sãu “Glen” pentru un zbor de recunoaºtere asupra bazei aeriene din Sidney. În aceeaºi zi, Fujita s-a întors cu hidroavionul sãu pe I-25, aparatul de zbor fiind demontat ºi depozitat în interiorul submarinului. Dupã o altã serie de zboruri în Pacificul de sud, Fujita a primit ordinul de a se întoarce la baza din Atolul Kwajelein, pentru a se pregãti de o nouã misiune. De data aceasta, Fujita a fost trimis în nordul Pacificului, în apropierea Insulei Kodiak, pentru un zbor de recunoaºtere în eventualitatea unei invazii nipone a Insulelor Aleutine. Bombardarea SUA Spirit vizionar, dotat cu o remarcabilã inteligenþã nativã, Fujita a sugerat superiorilor sãi ideea construirii unor submarine unice, care sã adãposteascã la bord cât mai multe hidroavioane specializate în misiuni de recunoaºtere ºi bombardament. Astfel, forþele militare nipone ar fi putut ataca strategicul canal Panama, precum ºi numeroase obiective civile ºi militare de pe teritoriul american. Oricât de nebuneascã ar pãrea viziunea lui Fujita, ea ar fi fost singura cu sorþi de izbândã, þinând cont cã orice portavion nipon care ar fi încercat sã de apropie de SUA ar fi fost identificat ºi scufundat cu mult timp înainte ca vreun avion nipon sã apuce sã decoleze. Pe data de 9 septembrie 1942, ora 06:00, submarinul I-25 se afla în apele teritoriale care scãldau graniþa statelor americane Oregon ºi California. În acel moment, de pe submarin se ridica avionul în care se afla pilotul Nobuo Fujita, asistat de colegul sãu Okuda Shoji. Avionul Yokosuka E14Y mai purta o greutate suplimentarã de 154 kilograme, care consta în douã bombe incendiare. Misiunea lui Fujita consta în lansarea celor douã bombe cu scopul provocãrii unui uriaº incendiu în pãdurile din zonã. Superiorii lui Fujita sperau ca focul sã cuprindã toate pãdurile ºi fabricile din regiune, provocând astfel panicã ºi disperare în rândul populaþiei civile americane. Fujita a aruncat una dintre bombe pe Muntele Emily, din statul Oregon. (Evenimentul a rãmas cunoscut sub denumirea de bombardamentul de la Wheeler Ridge, dupã numele unei mici localitãþi aflate în apropiere de Muntele Emily, dar în statul vecin, California.) Nu se ºtie nici în prezent unde a cãzut cea de-a doua bombã, iar specialiºtii presupun cã aceasta nu a explodat la impactul cu solul. Bomba care a cãzut la pe Muntele Emily a provocat un incendiu de mici proporþii, pe care autoritãþile din cadrul U.S. Forest Service au putut sã-l stingã fãrã probleme. Ploaia abundentã din noaptea de dinaintea raidului lui Fujita a jucat de asemenea un rol important în atenuarea ºi stingerea incendiului. Avionul nipon a fost reperat iniþial de cãtre Howard Gardner ºi Bob Larson, doi localnici care observau împrejurimile dintr-un turn de incendiu situat în interiorul graniþelor Pãdurii Naþionale Siskiyou. Un numãr relativ mare de localnici au auzit ºi vãzut, de asemenea, avionul ostil, în timp ce Fujita a traversat dus-întors cerul de deasupra localitãþii Brookings. Dupã încheierea misiunii de bombardament ºi întoarcerea lui Fujita pe I-25, submarinul nipon a fost reperat ºi atacat instantaneu de cãtre avioanele din cadrul USAF. În replicã, niponii au intrat în imersiune completã, coborând cu submarinul la mare adâncime pe fundul oceanului, în apropiere de Port Orford. Atacul aviaþiei americane a provocat doar pagube minore submarinului, astfel încât temerarul Fujita a pornit într-o nouã misiune de bombardament pe teritoriul american. Samuraiul zburãtor ºi-a îndreptat avionul înspre Cape Blanco Light ºi, dupã 90 de minute de zbor spre est, ºi-a aruncat bombele care au produs unele incendii. Din fericire pentru americani, bombele au cãzut într-o zonã izolatã, nelocuitã, fãrã vegetaþie. Mai mult noroc a avut submarinul, care a reuºit sã torpileze ºi sã scufunde navele militare SS Camden ºi SS Larry Doherty, dupã care niponii au luat decizia de a se întoarce acasã. Pe drumul sãu spre Japonia, I-25 a scufundat submarinul sovietic L-16, pe care l-a confundat cu un submarin american, în condiþiile în care Japonia ºi Uniunea Sovieticã nu erau în rãzboi la aceea datã… Nobuo Fujita a surpavieþuit cu bine rãzboiului. A fost pilot de recunoaºtere pânã în anul 1944, când a primit ordinul sã antreneze temuþii piloþi kamikaze. Dupã rãzboi, singurul pilot din lume care a bombardat partea continentalã a Statelor Unite a intrat cu succes în afaceri, deschizându-ºi un magazin în prefectura Ibaraki ºi ulterior lucrând într-o companie care producea cabluri. Fujita a fost invitat de guvernul american, cu ocazia comemorãrii a 20 de la bombardament, la festivitãþile oraºului Brookings din anul 1962. Bãtrânul samurai zburãtor a intrat pe teritoriul american numai dupã ce autoritãþile de la Tokyo s-au asigurat cã nu va fi tratat ca un criminal de rãzboi. În semn de pace, Fujita a donat oraºului american o sabie extrem de valoroasã, vechimea de aproximativ 400 ani ºi care aparþinea familiei sale de generaþii. Regretând faptele sale de rãzboi, samuraiul pilot a declarat cã, în cazul în care ar fi fost primit ostil, ar fi decis pe loc sã-ºi facã sepukku cu sabia strãmoºilor sãi. Impresionat de primirea fãcutã de americani, Fujita a invitat în Japonia, pe cheltuiala proprie, un numãr de trei studente din Brookings, ca un gest de întoarcere a ospitalitãþii americane. Fujita s-a mai întors la locul bombardat ºi în anii 1990, 1992 ºi 1995. În anul 1992, a plantat un copac la locul unde a cãzut bomba sa, ca un ultim gest de pace ºi reconciliere. Cu doar câteva zile înainte de moarte, Nobuo Fujita a primit titlul de cetãþean de onoare al oraºului Brookings.În vârstã de 85 ani, în zorii zilei de 30 septembrie 1997, Fujita a decolat spre un ultim zbor, de data aceasta dintr-un pat al spitalului din Tsuchiura. Netemãtor de moarte, precum vechii samurai, Nobuo Fujita a strigat Banzai, iar zeii eterni ai Þãrii Soarelui Rãsare i-au primit salutul ºi sufletul… De Nicu Pârlog  –Descopera]]>