„Voi arãtaþi prin zilnicã pildã cã corupþia e mijlocul cel mai lesnicios de trai în România. Acesta este spiritul cel rãu care desface societãþile româneºti ºi le nimiceºte pân-în sfârºit; acesta este veninul care dã loc la miºcãri sociale ºi la nemulþumire […] contribuie a destrãma spiritul public, a-l face sã nu mai creazã nici în drept, nici în bine, a nu mai aºtepta nimic de la muncã, totul de la tertip ºi de la apucãturã “ Eminescu Opere, XIII, Editura Academiei RSR,Bucureºti, 1985, pp.111-120 ************* O parte din cazuistica marii corupþii politice ºi economice, denunþate în Timpul, de catre ziaristul Eminescu: – Atribuirea concesiunii construcþiei cãii ferate Roman-Galaþi-Brãila-Buzãu-Bucureºti-Piteºti-Craiova-Vârciorova consorþiului german Stroussberg, în condiþii dezastruoase pentru statul român, prin coruperea unor politicieni ºi implicarea principelui Carol I, la presiunile unor cercuri politice ºi financiare din Germania, grupate în jurul cancelarului Bismarck (contractul, nefinalizat, s-a soldat cu o adevãratã tutelã impusã de acþionarii strãini asupra finanþelor þãrii, cu estorcarea de fonduri ºi imixtiunea gravã în treburile interne); – Concesionarea construcþiei tronsoanelor feroviare Ploieºti-Predeal ºi Adjud-Tg. Ocna de cãtre compania londonezã Crawley, în urma respingerii nemotivate de cãtre decizionalii români a unei oferte autohtone mai bune, opþiune care s-a dovedit, de asemenea, falimentarã; – Afacerea Warszawsky-Mihãlescu, soldatã cu favorizarea întreprinzãtorului strãin, cu ocazia efectuãrii de rechiziþii ºi transporturi pentru armata rusã, în detrimentul a zeci de mii de þãrani (Semnatarul român, director în Ministerul de Interne, deºi acuzat de intendenþa rusã pentru pretindere, primire de mitã ºi falsificare de ordine, nu numai cã nu a fost demis, dar ºi-a condus singur cercetarea faptelor care îl incriminau!); – Neînregistrarea în documentele oficiale a sumei de opt milioane ruble, primite de la guvernul rus în timpul rãzboiului din 1877-1878, bani despre care s-a aflat ulterior ca urmare a unor demersuri ale cancelariei de la Petersburg; – Favorizarea de cãtre ministrul Justiþiei, D. Geani, a antreprenorilor Schönfeld ºi Fieldermann în obþinerea, din partea statului român, a unei despãgubiri de un milion de lei pentru pretinse daune; – Coruperea unor magistraþi români de cãtre concesionarul Ward, concomitent cu exercitarea de influenþe externe, prin care strãinul a obþinut restituirea unei garanþii de 300.000 franci, confiscate legal de autoritãþi; – Restituirea, în urma coruperii unor persoane din Ministerul de Rãzboi, a amenzii de 201.555 lei percepute fabricii din Witten, Germania, pentru nepredarea la termen a lotului de arme contractat de partea românã; – Rãscumpãrarea, prin intermediul fostului diplomat englez E. Grant, cumnat al lui C.A. Rosetti, a cãii ferate Cernavodã-Constanþa, în regim de supraevaluare (ºaisprezece milioane faþã de preþul iniþial de nouã milioane lei), în condiþiile în care politicianul îndeplinea funcþia de ministru de Interne; – încheierea unei convenþii dezavantajoase între E. Costinescu, senator ºi director în B.N.R., ºi bancherul J. Landau privind rãscumpãrarea unui tronson feroviar, în urma cãruia statul român a fost obligat la plata a peste trei milioane de franci de cãtre Curtea Supremã Comercialã din Lipsca; – Deturnarea a 83.000 franci de cãtre un funcþionar al Ministerului de Finanþe (George Bilcescu, fratele directorului Bãncii Naþionale), care a fost achitat sub motiv cã era numit provizoriu în funcþie ºi cã în aceastã situaþie nu era necesarã depunerea de garanþii financiare; – Câºtigarea, prin manopere frauduloase de cãtre deputatul Gr. Eliad a concesiunii construcþiei cheiului Brãila ºi cedarea ulterioarã a afacerii cãtre Societatea Financiarã care, nerespectând proiectul ºi calitatea materialelor de construcþie prevãzute, a compromis lucrarea, pãgubind statul român cu circa 1.780.000 lei (nu a fost încasatã nici garanþia de 930.000 lei, convenitã cu antreprenorul, din cauza unor aranjamente politice); – Specularea averii statului la bursã, prin cumpãrarea de acþiuni, în regim de supraevaluare (de treo ori fata de valoarea pe piaþa de capital); – încheierea de cãtre senatorul g-ral Gh. Slãniceanu a unor contracte oneroase cu întreprinzãtorul E. Rosenthal, privind aprovizionarea armatei cu furnituri ºi furaje pentru unitãþi din Dobrogea (trimis în faþa înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie, politicianul a fost achitat la intervenþia prim-ministrului); – Perfectarea de cãtre ministeriatul Ghica-Mavrogheni a unui împrumut dezavantajos de la firma Oppenheim, pentru plata datoriei externe a României, din 31.610.510 franci primindu-se efectiv 18.500.000 franci. ************* Activitatea sa jurnalistica i-a adus moartea, intr-un final. http://roncea.net/index.php/component/k2/item/126-adevarul-despre-eminescu-la-120-de-ani-de-la-ucidere …el insusi, nu cu multa vreme inainte de a fi lichidat, isi facea un sumar amar al muncii sale de jurnalist, ce seamana pana la identitate cu sumarul vietilor noastre de jurnalisti, de astazi. ************* „Timpul acesta m-a stricat în realitate cu toatã lumea. Sunt un om urât ºi temut”. „Din viaþa mea nu adun decât necaz. Se pare, de la un timp încoace, cã toatã organizarea partidului de la Timpul e în plinã descompunere ºi cã nici o cârpealã nu-i mai ajutã. De aici zilnice nemulþumiri, lipsã de idei ºi de concepþiuni hotãrâte […] folosul meu, dupã atâta muncã, e cã sunt stricat cu toatã lumea ºi cã toatã energia, dacã am avut-o vreodatã, ºi toatã elasticitatea intelectualã s-a dus pe apa Sâmbetei. […] Se prea poate ca, de azi pe mâni, toatã întreprinderea (publicaþia – n.n.) sã înceteze ºi fiecare sã-ºi vazã de treabã. Eu rãmân cel amãgit în afacere, cãci am lucrat din convingere ºi cu speranþa în consolidarea ideilor mele ºi un mai bun viitor” 27. (Corespondenþa ineditã Eminescu-Veronica Micle. Dulcea mea Doamnã/Eminul meu iubit, Ed. Polirom, 2000, p. 169); 28. Op.cit., p.122. sursa: roncea.net