Ceea ce voi prezenta în continuare este un extras din volumul ”Pãrintele Ioan – Mãrturisitorul Iubirii”, apãrut la Brãila, anul acesta. Din acest volum am extras un document foarte rar, ce mai apare (fragmentar) citat doar în ”Raportul Oficial al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste în România”, unde la capitolul ”Regimul comunist și cultele religioase”, referindu-se la ”arestãrile din rândul clerului și la represiunea anti-monahalã”, alege ca reprezentativã Mãnãstirea Vladimirești, consideratã cel mai important bastion de luptã anti-comunistã și anti-ateistã din cadrul Bisericii Ortodoxe Române. Pornind de la premiza cã ”Jertfa este un concentrat de ascezã”, pãrintele Ioan Iovan, duhovnicul Mãnãstirii Vladimirești, înfruntã plin de curaj fiara comunistã, comunicând în anul 1953 Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române un Memoriu, pe care apoi l-a rãspândit prin intermediul credincioșilor âîn întreaga țarã, acest memoriu devenind un veritabil act de mãrturisire de credințã, un manifest anti-comunist. Gestul sãu a fost sancționat cu caterisirea și excluderea din monahism, urmate de condamnarea la moarte a Pãrintelui Ioan, comutatã în muncã silnicã pe viațã. Executarea sentinței începe la Penitenciarul Semicerc din Galați, chiar în celula unde a zãcut Iuliu Maniu, în condiții de exterminare. Urmeazã apoi Vãcãrești, Jilava, Gherla și Aiud. Refuzând reeducarea, este totuși eliberat de la Aiud, în urma decretului de amnistiere de la 1 august 1964. Memoriul care i-a adus atâta suferințã pãrintelui Ioan este mai actual ca oricând. Mesajul sãu lovește în aceeași clicã de comuniști, în pãstorii care și-au vândut turma. Ne face sã înțelegem cã, în esențã, la 21 de ani de la așa-zisa revoluție anti-comunistã, NIMIC NU S-A SCHIMBAT ÎN ROMÂNIA, IAR HRISTOS ȘI ÎNVÃȚÃTURA LUI SUNT MAI PRIGONIȚI CA NICIODATÃ, ÎMPREUNÃ CU CEI CARE ÎL URMEAZÃ. În continuare, din rațiuni lumești și politice, Conducerea Bisericii Ortodoxe Române trãdeazã pe Hristos și turma încredințatã spre pãstorire, tãcând în mod culpabil și ne-condamnând: manifestãrile homosexuale (vezi parada homosexualilor din fiecare an), cipurile din documente, apartenența la masonerie a preoților, papismul și ecumenismul. Dimpotrivã, observãm cã se practicã aceleași metode: înfricoșarea preoților, prin ”delegați” și ”observatori” ce asistã la slujbã și la predicã, mutãri și scoateri din funcții, caterisiri sau pedepse pentru vini închipuite, etc. Iatã Memoriul:

MEMORIUL

I.P.S.Pãrinþi Mitropoliþi ºi Episcopi,

Membrii ai Sfântului Sinod, înalt Prea Sfinþite Pãrinte Patriarh,

Primind citaþie de judecatã, pentru ziua de 27 ianuarie 1953, anul curent, drept rãspuns, cu tot respectul cuvenit harului arhieresc, îndrãznesc a vã face urmãtoarea întâmpinare, care este în consensul întregii noastre Mãnãstiri. 1. Socotesc aceastã judecatã neavenitã ºi fãrã temei bisericesc sau juridic, dupã cum fãrã temei a fost emisã ºi decizia de transferare a mea, la Catedrala Patriarhiei. Dreptul devoluþiei a fost folosit în cazul acesta în mod abuziv ºi ce-i mai dureros e cã s-a folosit de el pentru satisfacerea unor raþiuni strãine de Bisericã. Cronologic vorbind, noi ºtim cã împuterniciþii ºi inspectorii de la Ministerul Cultelor m-au somat prin P. S. Episcop de la Galaþi ºi chiar personal, sã aleg: ori sã nu mai slujesc ºi sã nu mai predic, ori sã mã transfer Ia altã mãnãstire, ori dacã nu accept aceasta, mã vor transfera dânºii, prin Patriarhie. Este concludent faptul cã, îndatã dupã sosirea lor în Bucureºti, intervenindu-se la Sf-ta Patriarhie, I. P. S. V-strã aþi emis acea “Decizie “- retransmisã, dându-i putere de lege bisericeascã, prezentând-o ca emanatã de Ia Duhul Sfânt. P.S. nostru Antim, a predicat-o în bisericã, uzând de temeiul scripturistic: “cã aºa ni s-a pãrut nouã …”. în momentul primirii Deciziei, eu eram bolnav la pat. Apoi, fiind în convalescenþã, a urmat o serie întreagã de telefoane ºi chemãri la Bucureºti, care, evident fiind regizate din umbrã de cãtre Minister, au fost secondate de prezenþa a câte unui împuternicit. Amestecul lor se desprinde limpede din stãruinþa cu care mã îndemnau sã fac “ascultare bisericeascã” ºi sã plec din Mãnãstire. Mai târziu, prin mai 1954, v-au determinat sa mã opriþi de la slujirea celor sfinte, lucru pe care în consensul soborului, nu l-am respectat, fiind tot o prelungire a unor raþiuni strãine ºi potrivnice Bisericii. Despre aceasta, am dat o declaraþie inspectorului bisericesc, precum reiese din punctele de acuzaþie ale citaþiei. În varã, P. S. nostru Antim (n. ed. Anghelescu – al Buzãului) la îndemnul I. P. S. V-stre ºi din iniþiativã proprie, a cãutat personal, prin subalterni ºi prin preoþii agenþi, sã mã determine sã plec din Mãnãstire, fie la Bucureºti, fie în concediu medical, motivând cã nu este bine sã înfrunt pe Patriarh, cã zicea: “are ºi dânsul motive care îl silesc” Aº fi vrut sã ascult, dar nu mã lãsa inima, nu mã lãsa soborul ºi mai ales conºtiinþa de preot hirotonit pe seama Altarului de aici, ºtiind cã decizia de plecare nu emanã de Ia Duhui Sfânt. Mai pe urmã, a venit dupã mine, cu asentimentul I. P. S. ºi al P. S. nostru Antim, P. S. Episcop Valerian de la Oradea, care într-un moment de sinceritate, a dezlegat problema ºi a aruncat masca de pe originea Deciziei, recunoscând public cã decizia de plecare, nu este de la Duhul Sfânt, ci din “raþiuni de stat”. Aceastã mãrturisire fãcutã de un membru activ al sinodului, m-a liniºtit atît pe mine cît ºi soborul ºi ne-am încredinþat cã nesatisfãcând o decizie datã de: “interese superioare bisericeºti ” ºi strãine de toate acestea, nu cãlcãm nici votul sfintei ascultãri ºi nu înfruntam nici pe Patriarh. Este de prisos sã mai relatez aici amãnuntele mai puþin onorabile pentru atitudinea P.S.Valerian, care împreunã cu delegata I.P.S.V-stre, maica stareþã Constantinescu de la Agapia, s-au erijat în oameni cu puteri în stat, îngrozindu-ne cu consecinþe alarmante. P.S.Sa, vãzînd stãruinþa mea ºi a soborului de a nu ceda patimei ºi intereselor meschine, potrivnice Bisericii, a început sã schimbe binecuvântãrile arhiereºti în afurisiri, blesteme ºi legãri de la slujbã. Dar toate acestea nu-ºi gãseau validitatea, fiind date în Eparhia Buzãului ºi nu a Oradiei, unde îºi are P.S.Sa Eparhia. A doua zi, a venit la noi ºi a încercat sã constrângã soborul sã mã dea, dar a plecat tot în deºert, dupã ce mai înainte în Sfântul Altar, la metania fãcutã pentru blagoslovenie, mi-a întors spatele, fãcându-mã “pãgân ºi vameº”. A treia zi, a trimis un preot-agent de la Galaþi, ca sa mã ia, dar tot în zadar. Este detestabilã aceastã metodã de hingher ºi a lãsat impresii revoltãtoare în sobor ºi în poporul care era de faþã. Cred cã e de prisos sã mai descriu toate amãnuntele umbroase ºi meschine, în legãturã cu numita “Decizie “, ci în concluzie, vom spune cã acele “interese superioare bisericeºti”, au fost tocmai interese inferioare ºi strãine de Bisericã. încredinþându-ne de acest adevãr, am hotãrât cu soborul, sã nu mã conformez Deciziei, nici sã mã prezint la acest simulacru de judecatã, a cãrei temeiuri se izbesc de nulitate, prin însãºi originea Deciziei. 2. Ceea ce face judecata mea fãrã rost ºi-i dã caracterul de teatru, este urmãtorul fapt, foarte dureros ºi alarmant, în jurul cãruia se învârte tot rostul acestei întâmpinãri: discreditarea pe þarã a Mãnãstirii noastre, prin Hotãrârea Sinodului permanent, în urma cãreia s-au dat circularele în þarã, în toatã Biserica sã se ia mãsuri de “extremã urgenþã”, pentru ca lumea sã fie opritã de a mai veni în Mãnãstira Maicii Domnului de la Vladimireºti. Concomitent cu aceasta, s-a mai emis un ordin de la Patriarhie cu nr. 8033/1954 prin care sã se facã investigaþii ºi sã se noteze în tablouri nominale, mai ales în mãnãstiri, toþi oamenii ºi admiratorii Mãnãstrii Vladimireºti. Dacã la data eliberãrii acestor ordine aþi avut conºtiinþa cã aþi dat o hotãrâre legalã, izbind public smeritul mãdular al Bisericii noastre (Mãnãstirea Maicii Domnului), de trupul mistic al Bisericii, cãci oficial aºa a apãrut, prin sigiliul Sf. Sinod, atunci de ce a mai fost chematã, în octombrie 1954, Maica Stareþã Veronica la Buzãu, pentru judecatã ºi pe mine de ce mã mai urmãriþi prin citaþii, de vreme ce noi nu mai suntem vieþuitorii Mãnãstirii Maicii Domnului de la Vladimireºti, pe care aþi declarat-o oarecum ciumatã, rãtãcitã ºi periculoasã pentru rostul Bisericii? Iatã cã ºi din acest punct de vedere, citaþia este neavenitã. Faptul acesta, foarte dureros, de a decide emiterea acestor ordine sinodale, ne-a zdruncinat inima, cã ne-am vãzut Mãnãstirea situatã în umbra canonicitãþii. Drept aceea, vã întrebãm: în numele cãrei legi din Bisericã ºi în baza cãrei Hotãrâri sinodale ne-aþi înlãturat de la Trupul mistic al Bisericii ºi ne-aþi fãcut indirect leproºii ortodoxiei noastre? în care ºedinþã plenarã a vreunui Sfânt Sinod s-a discutat ºi s-a hotãrât pe bazã de documente ºi anchete cã Mãnãstirea noastrã a ieºit din ortodoxie? Vrem date precise ºi numãr, fiindcã noi ºtim cã niciodatã nu am fost anchetaþi, judecaþi sau condamnaþi prentru vreo abatere de la ortodoxie sau de la rânduiala Bisericii. Poate veþi spune cã nu ne-aþi lepãdat din sânul Bisericii în mod canonic ºi legal, ci numai lumea aþi oprit-o sã nu mai vinã la noi. Oare aceasta nu este acelaºi lucru? Noi ºtim ºi posedãm circularele I.P.S. ºi P.S. V-stre, prin care în urma Ordinului Sinodului permanent din 3 septembrie a.c. v-aþi intrecut aproape toþi ierarhii în a defãima Mãnãstirea Maicii Domnului de la Vladimireºti. ONOARE EXCEPÞIILOR! Acest lucru a fãcut mare smintealã, a bucurat mult pe satana ºi pe ucenicii lui, cãci semnãturile sinodalilor au reuºit sã deruteze evlavia cãtre Lucrarea Dumnezeiascã de la Vladimireºti ºi a multor clerici nedocumentaþi ºi a foarte multor credincioºi care în urma circularelor au fost catehizaþi direct împotriva Mãnãstirii Maicii Domnului de aici. ªtim cã I.P.S. V-strã încã mai demult, în reviste oficiale pe care le patronaþi, aþi încuviinþat ºi aþi îndemnat chiar sã se scrie articole împotriva Mãnãstirii Maicii Domnului, pregãtind astfel opinia publicã ºi discreditarea canonicã pe care aþi fãcut-o prin Hotãrârea Sinodului permanent din 3 septembrie 1954. Acelaºi lucru de compromitere a dumnezeieºtii lucrãri de aici aþi întreprins ºi în cercurile monahale, vorbind personal împotrivã, apoi trimiþând ºi în mãnãstiri diferiþi pãrinþi ºi fraþi ca: Pãrintele Cleopa Ilie, Antonie Plãmãdealã, Bartolomeu Anania, Iustinian Florea, etc. care prin predici, la spovedanii ºi prin scrisori deschise, au calomniat ºi au defãimat Mãnãstirea noastrã. I.P.S. V-strã personal aþi vorbit public împotriva Mãnãstirii în repetate rînduri ºi chiar cu ocazia venirii I.P.S. Patriarh Chirii al Bulgariei, în loc sã-1 aduceþi sã se închine ºi sã slujeasca pe locul sfintelor descoperiri, aþi cãutat sã ne puneþi în umbrã, prihãnind Locaºul Maicii Sfinte pe motivul cã: “maicile   se   împãrtãºesc  zilnic   ºi   preoþii   iartã  toate  pãcatele, socotindu-se sfinþi”. Desigur, în acþiunea de discreditare aþi fost secondat ºi de alþi ierarhi. Astfel, I.P.S.Sebastian a pedepsit pe unii cãlugãri ºi preoþi pentru venirea la Vladimireºti. Aceasta chiar în prezenþa maicilor noastre. Nu s-a sfiit I.P.S. Sa sã prihãneascã maicile noastre pentru: “prea deasa închinare la sfintele moaºte ale Cuvioasei Parascheva.” La masa jubiliarã de 70 ani a I.P.S. Sale, ºtim cã s-a consumat în sobor o serie întreagã de calomnii la adresa Mãnãstirii noastre. Unele din ele, ruºine este a le grãi! P. S. Teofil de asemenea a pedepsit la Mãnãstirea Bogdana, o mulþime de “adepþi ” ai Vladimireºtilor care au refuzat sã semneze împotriva Mãnãstirii Vladimireºti care i-a nãscut duhovniceºte. Dacã P.S.Sa care a fost la Mãnãstirea noastrã de 3 ori, s-a rugat mai mult timp pe locul Sfintelor Vedenii, a slujit Liturghia arhiereascã ºi a scris urmãtoarele în cartea de aur: “La VLADIMIREªTI degetul providenþei se vãdeºte mai izbitor ca aiurea” (27 martie 1950) a putut în circularã sã depãºeascã pe ceilalþi ierarhi în defãimarea acestui “Deget al providenþei”, aºa mãrturisim aici, cã ne temem cã ºi trecerea P.S. Sale la ortodoxie este numai pretinsã …. Ne va zice poate: “De internis non indicator proeter!” P. S. nostru Antim, credem cã i-au scãpat numai foarte puþine prilejuri de a discredita public Lucrarea Dumnezeiascã de la Vladimireºti, mãrginindu-se a lãuda gospodãria ºi administraþia. P. S. Iosif a prihãnit public Vedeniile ºi fecioria maicilor noastre, prin calomnii, care ruºine este a Ie ºi grãi. Aceasta a fãcut-o într-un cerc de profesori ºi elevi la ªcoala de cântãreþi de la Curtea de Argeº. Printre altele, P.S. Sa sfãtuia pe pãrinþii profesori ca sã se strãduiascã prin articole documentate ºi conferinþe, sã distrugã cât mai curând ” curentul de prefãcãtorie de la Vladimireºti “lãudîndu-se cã P.S. Sa s-a ostenit ºi a dus muncã de lãmurire împotriva Vedeniilor. Zicem ºi noi cu Domnul: “Vrednic este lucrãtorul de plata sa!” P. S. Firmilian nu ºtim cum a alcãtuit circulara contra Vladimireºtilor, dar ne-am mirat cã a putut semna Ordinul Sinodului permanent, de vreme ce cu prilejul vizitei fãcute la noi (9 septembrie 1950) a scris în cartea de aur: “Binecuvântãm truda Maicii Veronica la Mãnãstirea Vladimireºti – Tecuci ºi vedem în experienþa de aici una din metodele de înviorare a monahismului din Biserica Ortodoxã Românã.” Ne doare mult inconsecvenþa! Ieri Vladimireºtii metodã de înviorare, azi Vladimireºtii metodã de…. desfiinþare. Lumea, în urma circularelor, nu mai ºtie pentru care sã opteze. P. S. Andrei a afirmat cã pelerinajele de la Vladimireºti constituie o calomnie pentru Bisericã în vremurile actuale. Dar îl întrebãm: oare pelerinajele întreprinse de P.S. Sa ca episcop în Ardeal sau vicar la Oradea, în alte vremi, nu erau o calomnie pentru Bisericã? Existã vremi ºi vremuri în evlavia strãbunã cãtre Sfintele lãcaºuri? Dacã existã, atunci P.S. Sa a prihãnit vremurile actuale sau vom zice: “La aºa vremi, aºa arhierei!” Iatã câte ieºiri ºi compromisuri de conºtiinþã a stârnit campania sinodalilor împotriva Vladimireºtilor! 3.  ªtim precis, cã toate hotãrârile luate asupra Aºezãmântului Maicii Domnului de aici, le-aþi fãcut din ordinul unor atei apostaþi sau renegaþi, din Minister sau Partide prin Ministerul Cultelor ºi aceºtia prin împuterniciþi, îºi transmit puterea în Bisericã. Aceºti împuterniciþi, care au împînzit ca o reþea þara, în realitate nu sunt decît numai niºte intruºi neaveniþi în Bisericã, agenþi suspectori, meniþi sã distrugã credinþa în popor. Printr-un asemenea împuternicit (Bâzu Badiu) am aflat noi cã Guvernul ºi Partidul nu vede cu ochi buni afluienþa prea mare de lume la Vladimireºti, cãci spunea dânsul, dupã Hramul trecut: “S-a alarmat partidul cã scârþâie roþile trenului de lumea care vine la Vladimireºti, din toatã Þara, ºi cã s-a aflat pînã la Moscova, cã la o Mãnãstire din Moldova (România) s-au adunat la hram peste 30.000 de oameni”. Cu acest prilej, tot el ne-a mãrturisit intenþia partidului de a interveni prin Minister, la Patriarhie, ca sã se interzicã imediat cu pelerinajele de la Vladimireºti. Ca niºte arhierei ai lui Dumnezeu ºi pãstori ai turmelor Sale, trebuia sã vã bucure afluienþa lumii (a oilor cuvântãtoare) la Mãnãstirea Maicii Sale ºi nicidecum sã vã însuºiþi judecata unor împuterniciþi care vã întreabã: “De ce atâta lume la Vladimireºti? De ce numai la Vladimireºti? Slujba de acolo e mai bunã ºi mai sfântã ca în altã parte?” P. S. Chesarie de la Galaþi a dat rãspunsul, prin care dealtfel ºi-a anulat propria circularã. Iatã ce scrie P.S. Sa; “Din ºtirile sosite la centrul eparhial, se constatã cã, cucernicii preoþi nu þin legãtura permanentã cu credincioºii ºi nu-i îndrumeazã sã frecventeze în zile de duminici ºi sãrbãtori bisericile din parohiile respective, ci pornesc în pelerinaje la Mãnãstirea Tudor Vladimirescu, ca ºi când Dumnezeu nu ar fi Unul ºi Acelaºi, ca ºi când slujbele de la Mãnãstirea Tudor Vladimirescu ar fi altele decît cele ce se sãvîrºesc la toate bisericile ortodoxe”. Nu numai atît: “Sunt credincioºi care din lipsã de îndrumare din partea preoþilor, pãrãsesc parohiile în zilele de lucru, mergând la Mãnãstirea Tudor Vladimirescu. Mai dureros este faptul cã preoþimea noastrã, ce are o temeinicã pregãtire teologicã, nu cautã sã lãmureascã pe credincioºi pe bazã dogmatica ºi canonicã, cã puterea harului pe care ei îl administreazã prin Sfintele Taine este aceiaºi în toate bisericile ortodoxe, ca ºi la Mãnãstirea Tudor Vladimirescu” (Extras din Ordinul cu numãrul 6328-1954) Aºa am socotit ºi credem ºi noi cu sfinþenie pânã la moarte, cã Mãnãstirea Tudor Vladimirescu nu este decât un smerit mãdular al Bisericii Ortodoxe, cu acelaºi har comun tuturor bisericilor, chiar dacã prisoseºte în harisme rânduite de Pronie prin voia nepãtrunsã a lui Dumnezeu. Dacã P.S.Chesarie – glasul Sfântului Sinod, mãrturiseºte acelaºi lucru în cele de mai sus, atunci de ce sã mai lãmureascã preoþii sã nu mai vinã la Vladimireºti, când ºi aici toate sunt la fel? Poporul înþelept, a fãcut îndatã remarca: “Cei ce azi ne opresc de la Mãnãstirea Vladimireºti, mâine ne vor opri ºi de la bisericile noastre din sat! Adevãrul este cã la Vladimireºti nu se adunã lumea cu arcanul, ci vin din îndemn propriu, pentru folosul duhovnicesc. Afluienþa lumii e motivatã de afluienþa Arhiereului lui Dumnezeu. îi aduce Dumnezeu pe oameni, pentru cã El a fãgãduit în Vedenia din 9 septembrie 1938: “AICISE VOR VINDECA SUFLETELE!” Timp de 18 ani, lumea s-a folosit real de darul acestui Sfânt Locaº. Mii de suflete s-au întãrit în credinþã, au scãpat de patimi grele, s-au izbãvit de pagube, de scârbe ºi de grele necazuri. Multe familii necãjite sau învrãjbite ºi-au dobândit liniºtea sufleteascã. Nenumãraþi bolnavi de diferite boli s-au vindecat cu desãvîrºire. ªi ce-i mai scump ca toate la Vladimireºti, este cã: mii ºi mii de suflete au înviat din moartea pãcatelor, prin taina Sfintei Mãrturisiri ºi s-au unit cu Hristos prin taina Sfintei împãrtãºanii. Toþi cei care pizmuiesc “afluienþa lumii” ºi pelerinajele de la Mãnãstirea noastrã, precum face P.S. Andrei Magheru ºi indirect toþi semnatarii circularelor, ar trebui sã vadã ºi sã înþeleagã cã AICI NU OMUL, CI DOMNUL ESTE CEL CE LUCREAZà CU ATÂTA PUTERE ºi EFICACITATE! Ar fi trebuit sã cunoaºteþi toþi membrii Sfântului Sinod, cã în momentul când aþi dat circularele, aþi vrut sã opriþi O LUCRARE A LUI DUMNEZEU, deschisã spre mântuirea credincioºilor. Nu v-aþi rememorat în aceastã privinþã cuvântul Judecaþii Domnului, care eventual vi s-ar potrivi ºi v-ar putea ajunge la un moment dat ºi care zice aºa: “Vai vouã cã închideþi împãrãþia Cerurilor înaintea oamenilor; cã voi nu intraþi ºi nici pe cei ce vor sã intre nu-i lãsaþi” (Matei 23-13). Rodnica dezvoltare a Aºezamîntului de aici, trebuie sã vã dea încredinþarea cã nu este o lucrare omeneascã, ci operã Dumnezeiascã prin MAICA VERONICA, cã Vladimireºtiul a fost întotdeauna criticat. Unii au fãcut aceasta din neºtiinþã ºi neîndrumare, alþii din rãutate ºi pizmã, alþii din urã ºi vrãjmãºie deschisã, alþii din laºitate ºi meschine interese materiale ºi alþii din dorinþa de a se face apãrãtorii ºi salvatorii ortodoxiei pe care o socoteau primejduitã, erijindu-se în cenzori ai fenomenului supranatural. Cenzori ºi critici au fost întotdeauna, dar toate acestecritici nu au putut face smintealã în Bisericã, de proporþiile pe care le-au fãcut circularele I.P.S. ºi P.S. Voastre. Nu v-aþi gândit cã dacã Aºezãmântul de aici ar fi fost întemeiat pe minciuni ºi amãgiri de sine, pe înºelãciune, pe legendã sau pe ispita diavolului, cum s-au ispitit unii sã afirme în reviste ºi circulare, atunci desigur cã nu ar fi durat 18 ani ºi nu s-ar fi putut dezvolta mai departe, cum vedem cã s-a dezvoltat de fapt. în aceastã ordine de idei este bine ºi necesar sã vã aduceþi aminte ºi sã meditaþi asupra cuvintelor celebre ale vestitului Gãmãliei, adresate Sinedriului din Ierusalim ºi care îºi gãsesc o minunatã aplicare în cadrul Mãnãstirii noastre: “ªi acum zic vouã, feriþi-vã de oamenii aceºtia ºi-i lãsaþi pe ei, cãci de va fi de la oameni sfatul acesta sau lucrul acesta, se va risipi, iar de este de la Dumnezeu nu veþi putea sã-1 risipiþi, ca nu cumva ºi luptãtori de Dumnezeu sã vã faceþi” (Fapte V 38-40). Oare nu cumva v-aþi fãcut ºi I.P.S.V ºi P.S.V luptãtori de Dumnezeu, prin circularele date împotriva Aºezãmântului Dumnezeiesc de la Vladimireºti, ridicat prin poruncã Divinã, în cinstea Prea Sfintei Nãscãtoare de Dumnezeu? Pentru toate ordinele, circularele ºi defãimãrile verbale ºi scrise îndreptate împotriva acestui Sfânt ºi Sfinþitor Locaº al Maicii Domnului, noi vã înfruntam ºi vã prihãnim ºi ne lepãdãm de faptele aceastea ale P.S.V., preþuindu-vã cu sfinþenie harul ce-1 purtaþi. Sã nu vã mire aceastã îndreptãþitã revoltã, dar o facem de dragul Maicii Domnului, pe care prin acestea aþi hulit-o ºi aþi închis multor suflete uºa de intrare la minunata Ei Lucrare de aici. Dacã I.P.S.V ºi P.S.V. nu credeþi în ea sau vã este fricã sã mãrturisiþi deschis cã credeþi, de ce opriþi pe alþii de a crede ºi de a veni la ea? De ce aþi cãutat sã opriþi izvorul Maicii Domnului care a fost hotãrât de însuºi Mântuitorul, pentru pocãinþã, pentru vindecarea ºi mântuirea sufleteascã a neamului nostru românesc? Sau aþi vrut sã ºtergeþi ºi Vladimireºtiul ca ºi Maglavitul, numai sã puteþi fi pe placul vrãjmaºilor lui Dumnezeu ºi a ucenicilor lui Antihrist? Oare dacã înºivã vã complãceþi în consensul fricii de a-L mãrturisi pe Hristos ºi minunile Lui în orice împrejurãri ºi dacã în bunã parte imprimaþi aceastã notã de fricã Sfântului consens “bisericesc”, aþi dorit ca ºi Vladimireºtiul sã capituleze ºi sã devinã numitor comun? Cred cã aceasta v-a fost intenþia, cã P.S. Teofil nu s-a sfiit sã ne scrie cã I.P.S.Patriarh fiind un “artist al bisericii ºi avînd în faþã tabloul culorilor componente, a gãsit Vladimireºtii în culori prea vii ºi s-a hotãrât sã-1 estompeze, a nu ieºi din comun” Dar zadarnic încercaþi aceasta, cã cetatea Vladimireºtiului a fost ridicatã pe muntele ortodoxiei noastre – nu de oameni, ci de Dumnezeu, iar culoarea aprinsã a vieþii duhovniceºti de aici i-a dat-o Maica Domnului, Ocrotitoarea acestei Cetãþi ºi i-o pãstreazã focul Dumnezeirii lui Hristos, luat zilnic de toþi ºi de toate, din Sfântul Potir. ACEASTA NU SE POATE ESTOMPA! Oare nu v-aþi gândit cã floarea Mãnãstirii Vladimireºti este una din florile rãsãdite de Dumnezeu în grãdina marii ortodoxii? ªi aceastã floare chiar dacã este mai aprinsã, nu iese din ansamblul grãdinii, ci dimpotrivã prin rostul ei divers în manifestare, dar unic în Har, se preamãreºte Dumnezeu pe care L-am învãþat a fi unitate în diversitate. Cunosc încã de la cursurile de îndrumare misionarã, aceastã dorinþã de “estompare” ºi aducere la numitor comun, cã P.S. Teoctist pe atunci rector (1952) m-a oprit sã mã împãrtãºesc des ºi sã nu-mi fac pravila cãlugãreascã între preoþii de mir, de dragul de a nu ieºi din “sobornicitate ºi ortodoxie”. Bine cã unii din preoþi m-au prevenit încã din primele zile, sã am grijã cã sunt dus la cursuri pentru desduhovnicire ºi interese de numitor comun. La sfirºitul cursurilor, m-am convins cã aceste cursuri aduc pe preoþi la numitor comun, îi actualizeazã vrând nevrând pe toþi ºi îi scaldã în consensul slujirii la doi domni ºi încã mai mult Cezarului decât lui Dumnezeu. Mie mi-a prins mai bine, cã înainte eram naiv ºi credeam cã aceste cursuri uniformizeazã cursul, dar nu cã au darul de a “estompa” viaþa duhovniceascã acolo unde ea se aprinde pentru Hristos ºi Maica Lui. Veþi zice poate cã suntem mândri. Una e mândria drãceascã ºi alta e mãrturisirea conºtientã în faþa oricui. Noi vã înfruntãm ºi vã prihãnim, nu atît pentru cã nu credeþi ºi nu propovãduiþi Minunile lui Dumnezeu de aici, ci pentru sminteala ºi prihãnirea lor în faþa credincioºilor, care le cred cu sfinþenie. Aveþi haine, insigne ºi dar de pãstori ai bisericii ºi propovãduitori ai minunilor lui Hristos; iatã cã în faþa lumii, oficial, le defãimaþi. Nu vã fie cu supãrare, dar vã întrebãm: care sinodali au fost dupã Dumnezeu ºi au hotãrât dupã Duhul Sfânt? Cei din 1938, care s-au supus poruncii Dumnezeieºti primite de Maica Veronica de a zidi aici Mãnãstirea Maicii Sale, conform Vedeniei din 5 august 1938 sau sinodalii actuali, care au hotãrât oarecum desfiinþarea Mãnãstirii? Am zis sinodali, cã pot greºi ºi se vede limpede cã actualii greºesc în hotãrâri, dar Sfântul Sinod nu poate greºi ºi iatã a prelungit revãrsarea ºi lucrativitatea harului Duhului Sfânt ºi peste actualele hotãrâri ºi decizii. Duhul Sfânt opereazã ºi acum aici, mântuirea sufletelor nestingherit, iar poporul care are antene mai curate pentru primirea autenticitãþii, vine mai sporit în urma circularelor date. Creºtinul evlavios, cu cât este oprit de la Dumnezeu, cu atât îl cautã mai mult. Acest adevãr îl verificãm în urma opreliºtilor proiectate de I.P.S. ºi P.S.V. cãci desfiinþaþi Vladimireºtiul ºi desfiinþîndu-1, loviþi în Dumnezeu. Noi vã prihãnim în numele lui Dumnezeu ºi al poporului drept credincios, pentru cã prin faptele ºi dispoziþiile I.P.S. v-aþi fãcut unelte vrãjmaºilor lui Dumnezeu. Ei se folosesc de dumneavoastrã pentru distrugerea credinþei în popor ºi dãrâmarea Bisericii din inima poporului nostru ºi pentru cã suntem mãdulare ale Bisericii, nu putem sã tãcem; ci mãrturisim deschis ºi înfruntãm pe toþi, chiar ºi pe I.P.S. ºi P.S.V când vedem cã pãrãsiþi conºtiinþa de pãstor, care ar trebui sã privegheze neadormit pentru turmã, sã o apere în faþa oricui ºi la nevoie sã-ºi dea sufletul pentru oi, cãci aºa ne învaþã Marele Pãstor Hristos. Oare cum sã nu vã prihãnesc, când prin hotãrârile luate asupra Mãnãstirii noastre, dovediþi cu prisosinþã cã v-aþi fãcut nu unealta lui Dumnezeu, care a poruncit sã  susþinã acest Aºezãmânt, ci unealta vrãjmaºilor Lui de la Minister sau aiurea? ªtim cã ei v-au cerut sã daþi acele ordine potrivnice lui Dumnezeu, dar nu trebuia sã-i ascultaþi. Veþi zice poate cã a trebuit sã daþi Cezarului ce-i al Cezarului. Nimic de zis, dar I.P.S. ºi P.S.V aþi depãºit acest citat, cãci aþi dat ºi cele ale lui Dumnezeu tot Cezarului. Singuri aþi mãrturisit aceasta în mai multe rânduri, afirmând prin dare din umeri: “Ce sã fac dacã ãºtia-mi cer?!” Aceastã aservire vinovatã, reiese din afirmaþia P.S. Valerian, care repet, spunea cã decizia Patriarhului a fost emisã din raþiune de stat. Mai limpede a mãrturisit acest fapt P.S. Antim în faþa delegaþiei de cãlugãri de la Sihastru, care veniserã în urma iertãrii totale, sã rezolve cu un inspector de la minister care le cerea pãrãsirea Mãnãstirii. P.S. Sa, deºi în prealabil a garantat rãmânerea în Sihastru, în faþa inspectorului a retractat totul ºi s-a eschivat de a mai interveni pentru salvarea lor. Atunci pãrinþii de la Sihastru, nedumeriþi, au întrebat: “P.S.Stãpâne, dacã P.S.V. nu aveþi putere în faþa unui inspector, atunci spuneþi-ne, sã ºtim, cine conduce Biserica?” Iar P.S.Sa a rãspuns încet: “Statul, dar tãceþi!” Iatã durerea mare ºi alarmarea noastrã pentru care strigãm prin aceastã întâmpinare, nu numai în numele Mãnãstirii noastre, ci în numele întregii Biserici ºi a întregului popor drept credincios, din care ne tragem ºi în care ne avem împrãºtiaþi fraþii, pãrinþii, moºii ºi strãmoºii noºtri. Deºi suntem numai mãdulare, alcãtuim un corp cu Biserica – Trupul mistic al Lui Hristos – ºi nu putem sta nepãsãtori, fiindcã membrele superioare capului vãzut, adicã membrii Sfântului Sinod, nu slujesc numai Capului – Hristos Domnul, ci la doi domni. De ce aceastã duplicitate? De ce aceastã aservire prin care aþi târât întreaga Bisericã într-o atitudine de compromis, dându-i caracterul de “CÃLDICEA” înaintea Domnului? Veþi încerca poate sã ziceþi cã aþi cãutat sã vâsliþi cu vetreala prudenþei uzând de zicala “pânã treci puntea, mai dai mâna ºi cu necuratul!” Aceasta nu merge în ale credinþei, ci mai bine sã dãm mâna cu moartea pentru Hristos, care în aceastã privinþã, spune Domnul cã: n-a venit sã aducã pace, ci sabie pe pamînt, adicã întru mãrturisirea Lui, sã despartã pe pãrinþi de copii, cum e cazul nostru cu I.P.S.V. Prudenþa în aceste situaþii, duplicitatea, este egalã cu frica ºi frica este pãcat, ea nãimeºte pe pãstori ºi-i face sã fugã cu conºtiinþa dintre oi. Pactul cu lupii, aduce risipirea oilor! Sau poate cum ne-aþi afirmat în repetate rânduri, nu vreþi sã cedaþi scaunul, “ca sã nu-1 ia unul ca Valerian Zaharia sau altul, cãci atunci Biserica s-ar duce de râpã!” Nu vã temeþi de aceasta, cãci Biserica este a lui Hristos ºi “nici porþile iadului nu o vor birui”. Ar avea Dumnezeu grijã ºi decât aceastã stare de CÃLDICEL, e preferabilã cea RECE, cã deabia se simte mai repede tãiºul sãbiei celor fierbinþi întru Hristos. Atunci, nu cuvântul, ci sângele jertfei va preface toatã Biserica în FIERBINTE. Doar ºtiþi cã Biserica a triumfat înaintea Domnului ºi a fost fierbinte când s-a luptat cu recele! Astfel ºi acum, decât sã dea Biserica sinodali, preoþi ºi credincioºi aserviþi împuterniciþilor, inspectorilor, demnitarilor atei ºi altor vrãjmaºi ai lui Dumnezeu din stat, mai bine lãsaþi sã dea mucenici! Biserica ºi Liturghia se înalþã pe oase de mucenici, nu pe conºtiinþe de creºtini compromiºi. Mai bine cereþi separarea Bisericii de Stat, decît acest compromis! Aruncaþi-le argintii, ca nu cumva iubirea lor sã vã aducã pierzarea sufletului I.P.S.V. ºi a turmei încredinþate.”Cãutaþi mai întâi împãrãþia lui Dumnezeu ºi celelalte se vor adãuga” ºi I.P.S. ºi P.S.Voastre de la Dumnezeu, prin poporul care-ºi iubeºte ºi îngrijeºte pe pãstor, când vede cã are grijã numai de mântuirea sufletului, nu ºi de înrobirea lui. Altfel, cum o duceþi acum, încetul cu încetul Vã lepãdaþi de împãrãþia lui Dumnezeu ºi rãmâneþi slujitori ai Lui numai cu formele cele din afarã, precum prevesteºte Mântuitorul în Vedenia Maicii Veronica de la 1 sept. 1948, spunîndu-i: “Biserica ºi monahismul vor avea de suferit ºi mulþi se vor lepãda, nu de cele trupeºti ci de împãrãþia Mea!” Poate nu le credeþi, dar noi vi le scriem din inimã curatã, iar ªtiutorul inimilor va vãdi la Arãtare, intenþiile tuturor. Noi vã îndemnãm la mãrturisire ! Ieºiþi ºi scoateþi Biserica din “CÃLDICEL”! Au dreptul ºi copiii sã sfãtuiascã pe pãrinþi întru ce este bine ºi plãcut lui Dumnezeu. Treziþi-vã, nu mai dormiþi, cã lupii intrã în turmã !…. De ce aþi dat frânele din mânã ºi aþi încredinþat duhul cîrjei, duhului întunericului acestui veac frivol ºi fãrã Dumnezeu? De ce vã lipsiþi de atitudinea demnã de a mãrturisi pe Hristos în faþa oricui? în loc sã vã puneþi sufletul pentru oi, de ce I.P.S.Voastre faceþi dimpotrivã ºi pe cei care cautã cât de cât sã-L mãrturiseascã pe Hristos ºi vor sã trãiascã o viaþã mai dupã Dumnezeu, îi caterisiþi ºi îi excludeþi? Cum putem noi sã tãcem când e vorba de Bisericã – Mama noastrã – pe care dupã ce singuri v-aþi vândut conºtiinþa, încercaþi sã o scoateþi ºi pe ea la mezat? ªi iatã cum: Mãnãstirea Sihastru, unde vieþuitorii doreau sã ducã o viaþã mai aproape de Dumnezeu ºi sã se împãrtãºeascã mai des cu Hristos, cãruia s-au predat cu exclusivitate, a fost transformatã (pusã pe picior de desfiinþare) de I.P.S. ºi P.S.V prin Sinod, motivându-se în referat de cãtre P.S.nostru Antim, cã: “vieþuitorii au un duh de viaþã misticã de la Vladimireºti” ºi relatând ca o bravurã, cã a “capturat ” câteva sticluþe cu Hristos ! CE BRAVURÃ!!! Arhiereul Lui Hristos captureazã pe Hristos ºi-L închide în dosare, în loc sã-L recomande împãrtãºirii zilnice, prin Sfântul Potir, pentru a nu fi silit sã se refugieze de frica arhiereilor, în sticluþele ºi tubuºoarele celor care nu se pot lipsi de El! Oare nu sunteþi de prihãnit pentru asemenea faptã?! Pentru Hristos ºi Biserica Sa vã înfruntãm ºi vã prihãnim pe I.P.S.V care le patronaþi pe toate acestea. Vã întrebãm mai departe, cum aþi patronat pe P.S. Antim, care în urma unei judecaþi nedrepte a dat pe cãlugãrii de la Sihastru pe mâna procuraturii ºi a Miliþiei, închizîndu-i pe o vreme preventiv, dar acum condamnându-i pe toþi la un an ºi jumãtate puºcãrie? Cãlugãri închiºi din ordinul Episcopului, pentru cã nu au înþeles sã renunþe la prea deasa împãrtãºire cu Hristos ºi sã pãrãseascã Mãnãstirea de metanie în care ºi-au închinat viaþa Domnului! Cât de straniu sunã aceasta în conºtiinþa tuturor! Ce va rãspunde P.S. Antim în faþa Nemitarnicului Judecãtor pentru aceastã “dragoste de fii duhovniceºti?” ªi mai ales, ce rãspuns va da P.S. Sa lui Hristos, pentru cã în judecata deschisã de P.S.Sa, s-au defãimat Sfintele Taine, batjocorindu-se de cãtre anchetatori? în faþa lumii care nu cunoaºte adevãrul, aþi discreditat ºi acest Aºezãmânt viu, l-aþi estompat, dar viaþa din el e mai aprinsã ºi ªTIUTORUL INIMILOR va vãdi la Arãtare. Vã prihãnim apoi pentru cã aþi patronat caterisirea ºi excluderea Pãrintelui Iustin ºi a celor 4 monahi de la Sâmbata-Fãgãraº, care s-au fãcut vinovaþi pentru aprinderea de mãrturisirea ºi împãrtãºirea cu Hristos a lor ºi a poporului închinãtor. Ce rãspuns va da I.P.S. Nicolaie Bãlan pentru cã, tulburat de mãrturisirea ºi împãrtãºirea prea deasã ºi colectivã, a pus la dispoziþia Securitãþii maºina I.P.S. Sale, ca sã ridice cât mai repede din Mãnãstire ºi sã închidã pe aceºti fii duhovniceºti ai I.P.S.Sale? Dacã motivul era mai mult duhovnicesc ºi bisericesc de ce atunci a abuzat de dreptul de demnitar al stelei R.P.R.? Oare nu tot I.P.S.Sa a fost veºnicul propovãduitor al rãzboiului sfânt ºi aprigul slujitor al Crucii în campaniile din Transilvania? De ce se laudã cu steaua ºi o foloseºte ca putere asupra fiilor? Care este puterea arhieriei sale în Bisericã: Crucea lui Hristos sau steaua Republicii? Este bine sã precizeze I.P.S.Sa, pentru a nu induce în eroare chiar ºi starul care i-a conferit steaua cu drepturi în stat ºi nicidecum în Biserica sau în monahism. Faptul acesta, pe laturã bisericeascã denotã iarãºi cã I.P.S.Bãlan slujeºte la doi domni ºi atunci sã nu ne mire de ce cãlugãrii în cauzã nu au ascultat de I.P.S.Sa, ci direct de Hristos! 4. Vã înfruntãm apoi în numele Bisericii ºi pentru defãimarea ºi discreditarea publicã a Maicii noastre Stareþe, pe care atât I.P.S.Voastrã cât ºi alþi ierarhi sinodali (nomine odiosa) aþi calomniat-o în fel ºi chip, uitînd cã, credinþa noastrã ºi a miilor de credincioºi este cã: MAICA VERONICA ESTE UN VAS ALES DE DUMNEZEU, care s-a învrednicit sã vadã Faþa lui Dumnezeu, a Maicii Domnului ºi a altor Sfinþi, primind   un mandat   Divin, o sfinþire specialã de la Dumnezeu, prin care a chemat ºi a adus la sfinþire în sânul Bisericii noastre atâtea suflete. De nu credeþi nepãtrunsului elementului mistic din lucrarea Maicii Veronica, ar fi trebuit sã credeþi faptelor. Cãci simplu vorbind, de nu era de la Dumnezeu ºi adevãratã chemarea Maicii Veronica, nici I.P.S.Voastrã nu aþi fi avut de ce veni de 5 ori la Vladimireºti ºi sã scrieþi în “CARTEA DE AUR “: “în aceastã Sfânta Mãnãstire, condusã cu atâta destoinicie de Maica Stareþã Stavroforã VERONICA, nu sunt o podoaba numai zidurile, chiliile, biserica – ci toatã viaþa duhovniceascã a obºtei celei vii este o podoabã a monahismului românesc. înfloreºte peste tot locul, o gospodãrie deosebitã, dar înfloreºte plinã de viaþã duhovniceascã, o obºte duhovniceascã închinatã Domnului Hristos, pe care noi o binecuvântãm, rugând pe Mântuitorul sã reverse aici toate darurile Sale cele bogate, cu al Sãu Har ºi cu a Sa iubire de oameni” (5 martie 1950). Oare când aþi semnat Ordinul Sinodal de izolare a Mãnãstirii Vladimireºti, nu v-a ºoptit la urechea dreaptã Duhul Sfânt: “Ai grijã cã te contrazici, cã altfel scrii în Cartea de Aur a Mãnãstirii?!” Poate curentul politic v-a înfundat-o pe cea dreaptã ºi aþi auzit mai bine cu stânga. Iertaþi-mi sinceritatea, dar I.P.S.V. ne-aþi vorbit în gura mare la toatã lumea, noi vã ºoptim în scris numai I.P.S.V. Pentru noi, MAICA VERONICA ESTE O MAMà DUHOVNICEASCÃ, fiindcã prin rostul chemãrii Sfinþiei Sale ne­am apropiat de Dumnezeu, ne-am aprins evlavia cãtre Maica Domnului, unii s-au rupt de lume, alþii s-au lãsat de patimi, o mulþime de cãmine ºi-au cãpãtat liniºtea prin rostul Mãnãstirii întemeiate de Maica Veronica ºi nu numai unul sau doi, ci zeci, sute, mii – în felul ºi rostul lor ºi-au înnoit sufletul. De aceea poporul o numeºte NAªA RENAªTERII ÎN DUH A NEAMULUI ROMÂNESC! Chiar I.P.S.Voastrã, era un timp când prezentaþi Mãnãstirea Maicii Domnului drept “Bilet de vizitã ” ºi “Floare de butonierã ” a I.P.S.Voastre. O lãudaþi ºi o dãdeaþi de model peste tot. Mai mult, însãºi I.P.S.V. aþi hirotonit-o Stavroforã în faþa Altarului de la Vladimireºti, recunoscându-i astfel anumite merite în Biserica noastrã! Atunci, de ce acum Maica Veronica a ajuns în gura I.P.S.V, o “femeie”, un “idol”, o “proastã” ºi-o “semidoctã”? I-aþi spus pãrintelui Iustin de la Sîmbata, cã de ce este prost ºi el ºi Ioan de se iau dupã o “femeie care nu are nici mãcar seminarul”, dar teologia, ironizindu-ne pe noi ca preoþi ºi cã ascultând-o, voi ajunge Patriarh, iar dânsul Mitropolit la Sibiu. Da! Ne luãm dupã sfatul Maicii Veronica, pentru cã Sfinþia Sa a ascultat mai mult de Dumnezeu decît de oameni, nu cum faceþi I.P.S.Voastrã, ascultând mai mult de oameni, precum se vede. Cât despre aluzia cã vrem sã vã luãm locurile, vã rugãm sã fiþi încredinþaþi cã asemenea gânduri sunt strãine de noi ºi oare de ce sã vã temeþi de doi ieromonahi, unul caterisit ºi altul candidat la caterisire? I.P.S. Antim a reproºat celor de la Sihastru, cã ascultã de o “femeie de la Vladimireºti, care zice cã a vorbit cu Dumnezeu ºi cu Maica Domnului”. De ce aceastã baþjocorã din gura unui ierarh, la adresa unui Vas ales al lui Dumnezeu, care s-a verificat prin fapte, reîmbisericind mii de suflete ºi creând un eveniment unic în ortodoxia noastrã? Zic “unic”, pentru cã prin practicile duhovniceºti preconizate de Maica Veronica din vãditã inspiraþie Divinã, a pus creºtinãtatea noastrã pe fãgaºul celor mai autentice trãiri duhovniceºti, învãþând lumea sã trãiascã mai mult cu Dumnezeu ºi Tainele Lui, decât sã vorbeascã numai de El, ca sectarii. ªi oare acesta este un rãu pentru Biserica noastrã, în sânul cãreia ºi-a ascuns ºi dospit aluatul trimis de la Dumnezeu? De ce loviþi într-însa? De ce-o mai ironizaþi cã s-a fãcut “idol”? Nu s-a fãcut, ci dimpotrivã: a întors mii de oameni de la slujirea idolilor pãcatelor! I.P.S.V ºi P.S.V. prin ordinele date, o stigmatizaþi ca pe un “spin” al bisericii, câtã vreme Sfinþia ei este o FLOARE ALEASà A ORTODOXIEI NOASTRE ºi un crin care a sãdit pesre 300 de crini – fecioare – în Grãdina Maicii Domnului de la Vladimireºti! Veþi zice poate cã sunt împãtimit, cum nu v-aþi sfiit sã afirmaþi public, dar sã vadã Dumnezeu conºtiinþa fiecãruia! Eu v-am spus încã de la Agapia, cã o cinstesc ca pe o Sfântã vie ºi o însoþesc ca pe niºte Moaºte sfinþite prin pãrtãºia sfinþeniei teologice ºi mai presus de fire, cu care s-a învrednicit. Judecaþi ºi ziceþi ce vreþi, eu rãmân în credinþa cã este PROOROCUL ROMÂNIEI, dãruit de Domnul zilelor noastre ºi chiar prin absurd vorbind cã n-ar fi aºa, Domnul nu mã va prihãni cã primesc pe un prooroc în nume de prooroc. Chiar ºi fecioria de la Vladimireºti v-a scandalizat pe mulþi de aþi batjocorit-o, aþi ironizat-o ºi condamnat-o în reviste. De ce oare, în loc sã vã bucuraþi de crini, daþi cu pietre în ei ºi voiþi sã-i smulgeþi? De ce vã tulburã faptul cã Dumnezeu a poruncit Maicii Veronica sã ridice la Vladimireºti o cetate a fecioriei, în mijlocul acestui veac cu duh frivol ºi necredincios? Ar trebui sã vã bucure faptul cã Domnul a voit ca în acest locaº sfinþit de descoperirile Sale, sã se adune ºi sã se mântuiascã sub Omoforul ocrotitor al Maicii Sale, fecioarele neamului nostru binecredincios ºi evlavios. Prin acest dar cu totul special, oare I.P.S. ºi P.S.V nu credeþi cã Domnul a voit sã binecuvânteze evlavioasa noastrã Moldovã ºi întreaga noastrã Þarã Româneascã? De ce v-aþi repezit cu o judecatã pripitã, încuviinþând pe ispitiþii strigãtori: “Au nu toate femeile sunt chemate la mântuire, de ce numai fecioarele sunt primite la Vladimireºti?” Trebuia singur sã le rãspundeþi: “Toate femeile se pot mântui, iar pentru cele ce vor sã se mântuiascã, stau larg deschise porþile tuturor celorlalte Mãnãstiri, cãci la Vladimireºti, Dumnezeu a hotãrât sã vieþuiascã numai fecioarele”(conform Vedeniei din 21 august 1938). Ne mirã faptul cã P.S. Antim Nica nu v-a oprit sã încuviinþaþi articole împotriva fecioriei de la Vladimireºti, când singur a putut cunoaºte cã nu Maica Veronica sau maicile au orgoliul de a primi numai fecioare, ci Maica Domnului nu le primeºte pe celelalte. P.S. Sa pe vremea când era Episcop locotenent la Galaþi, a vrut sã ispiteascã acest “orgoliu” ºi a închinoviat cu ordin, o maicã ce a fost cãsãtoritã. Maica Veronica a primit-o ºi s-a supus ordinului ierarhului, i-a dat ºi chilie, dar Maica Domnului a reþinut-o bolnavã la pat, pânã ºi-a mãrturisit singurã cã a voit sã ispiteascã taina fecioriei de la Vladimireºti ºi a treia zi, ieºind din Mãnãstire n-a mai avut nici o durere. Oare e un orgoliu – respectarea poruncii Domnului, de a vieþui numai fecioare? Iatã cã avem toate motivele sã vã înfruntãm pentru defãimarea Maicii Veronica, fiind fiii duhovniceºti ai Sfinþiei Sale. Sfântul Apostol Pavel spune: “Mulþi pãrinþi ºi învãþãtori aveþi, dar întru Hristos, Eu v-am nãscut”. Tot astfel spune Maica Veronica, care a umplut Mãnãstirile ºi Bisericile în toatã þara cu asemenea fii ºi fiice. Dacã este aºa,, cred cã nu veþi tãgãdui, atunci, de ce o loviþi? Vã prihãnim apoi pentru defãimarea acestui Loc Sfânt ºi Sfinþitor ºi a Vedeniilor Dumnezeieºti avute de Maica Veronica; pe toate acestea le-aþi discreditat în revistele bisericii sau citând atacarea lor în articole, conferinþe ºi predici. De ce vã tulburaþi pentru cã se zice cã la Vladimireºti este loc Sfânt ºi Sfinþitor? Noi credem cã 1-a sfinþit însuºi Dumnezeu prin Vedeniile repetate ale Maicii Veronica. De nu vã mulþumeºte acest rãspuns, vã rugãm luaþi Sfânta Scripturã ºi veþi vedea cã toate locurile unde s-a arãtat Dumnezeu Aleºilor Sãi, au fost considerate ºi numite sfinte. Nici sã nu vã scandalizaþi cã Domnul s-a arãtat ºi a descoperit mãririle, voile ºi poruncile Sale, Mãicuþei Veronica, o tânãrã fecioarã neînvãþatã, cãci ºtiþi bine cã altele sunt judecãþile oamenilor ºi altele ale lui Dumnezeu, care încearcã inimile ºi rãrunchii. Dacã I.P.S.V în loc sã tipãriþi ºi sã rãspândiþi poruncile din cartea de Vedenii a Maicii Veronica, o pãstraþi ca un corp delict legat în dosar, cum sã vã mai ascultãm ºi sã vã înþelegem? Pentru noi, Vedeniile sunt aºa de preþioase, ca ºi cuvintele din Sfânta Scripturã, pentru cã, cuvintele lui Dumnezeu nu se leagã ºi cartea cu Vedenii de când aþi legat-o în dosare, s-a rãspândit însã mai mult, multiplicându-se de credincioºi în toate pãrþile þãrii. Cã sunt posibile Vedeniile în zilele noastre, n-ar fi cazul sã scriu aici, dar ca sã vedeþi greºeala mare bisericeascã pe care aþi facut-o oficial atacând Vedeniile, voi cita cuvintele Sfântului Maxim Capocalivitul, care zice: “ªi acum, robii lui Dumnezeu se învrednicesc a avea Vedenii în multe feluri, pe care unii nici nu le cred nici nu le primesc cã sunt adevãrate, ci le socotesc cã sunt nãluciri (rãtãciri ), dar mã minunez foarte mult de aceasta, cum oamenii aceea s-au întunecat ºi au orbit ca niºte orbi cu sufletul ºi nu cred ce a fãgãduit nemincinosul Dumnezeu, prin gura poorocului Ioil, acolo unde zice: «Voi vãrsa duhul meu peste tot credinciosul ºi robii ºi roabele mele..» Acest dar 1-a dat Domnul nostru ºi-1 da ºi acum, ºi-1 dã pânã la sfârºitul veacurilor tuturor credincioºilor ºi robilor Lui dupã fãgãduinþa Sa”. ªi în cazul atacãrii acestora, poate veþi încerca sã vã apãraþi cu citatul: “Supuneþi-vã stãpânirilor”. Dacã stãpânirea actualã nu vede cu ochi buni Vedeniile, înglobându-le în aºa numitul “misticism “, termen cãruia necredincioºii i-au dat caracter mincinos, atunci numaidecât trebuiesc atacate? NU TREBUIA Sà LE ATACAÞI I.P.S.V ºi CEILALÞI IERARHI! Nu trebuia sã vã faceþi unelte ºi cleºti serviabili, cu care cei necredincioºi, în numele lui Dumnezeu, vor sã scoatã aceastã credinþã în popor. Ei înglobeazã aceastã comoarã scumpã în reduta de atac “misticism”, care în ultimã analizã e credinþa în Dumnezeu, care este misticismul întruchipat. Dacã nu sunteþi în stare sã apãraþi aceastã redutã, mãcar nu fiþi slugile vrãjmaºilor lui Dumnezeu ºi lãsaþi ºi binecuvântaþi pe cei ce vor sã apere reduta, Sfântul misticism, chiar cu preþul vieþii! Tocmai pentru aceea noi vã prihãnim, nu pentru cã nu credeþi sau nu faceþi întru totul voia lui Dumnezeu, ci pentru cã prin mãsurile luate de I.P.S. ºi P.S.V ºi dirijate de un duh strãin de Bisericã, abateþi atenþia credincioºilor de pericolul mare al slãbirii credinþei în popor. Bine cã poporul simte ºi aleargã acolo unde credinþa este vie ºi apele Duhului Sfânt nu s-au tulburat. Simte, pentru cã îºi are inima nepervertitã, dar îl doare când vede cã pãstorii înºiºi le tulburã aceste ape! în loc sã le aprindã credinþa, le-o estompeazã, le-o prihãneºte. O ºtiu aceasta de la miile de credincioºi (închinãtori) care cu durere, mãrturisesc cã ei nu se gândesc vreodatã sã se lepede de credinþa de Bisericã ºi de preoþi, dar sunt prea ispitiþi sã judece compromisul   ºi slujirea la   doi domni a preoþilor lor. Preoþii la rîndul lor, mai puþin vinovaþi, vin ºi ei acum la noi pe furiº, îmbrãcaþi civili, spun cã nu au încotro, dacã aºa li s-a spus la cursuri, la conferinþe ºi dacã aºa le poruncesc episcopii prin circulare. Ei se mirã ºi se întreabã, de ce episcopii care sunt cãlugãri ºi n-au copii ºi alte obligaþii familiare, nu riscã pânã la sânge pentru a-L mãrturisi pe Hristos? Preoþii, poporul ºi împreunã cu ei ºi noi toþi de la Vladimireºti, vã întrebãm: nu vã gândiþi cã noi românii nu ne-am fãcut ci ne-am nãscut creºtini ºi ca atare compromisul I.P.S.V. lezeazã credinþa moºilor ºi strãmoºilor noºtri, care ºi-au vãrsat unii sângele pentru Hristos? De ce vindeþi interesele lui Dumnezeu ºi ale Bisericii, statului ateu, pentru interesele menþinerii unui salariu ºi renunþaþi la tradiþia de a mãrturisi credinþa? Nu vedeþi ca aþi transformat prin aserviri ºi salarii, Biserica lui Hristos în bisericã de stat, cu episcopi ºi preoþi de stat, care pentru argintii statului, schimbã frica de Dumnezeu pe frica de oamenii statului? Dacã statul a dat libertate cultelor prin art.84 din Constituþie, de ce nu uzaþi total de ea? De ce în unele privinþe, depãºiþi credinþele de loialitate a statului, schimbându-vã chiar rosturile, iar în unele privinþe unde baza activitãþii bisericeºti vã reclamã, renunþaþi sau vã sfiiþi în a vã exercita îndatoririle? în primul caz, oare de ce depãºiþi limitele chemãrii preoþeºti, dezvoltând în ºcolile teologice la cursuri, în conferinþe, în pastorale ºi în predici “actualizare”deºãnþatã a lui Hristos, fãcând uneori, mai mult politicã decât credinþã? De aceea, un activist de partid ºi un educator politic, a declarat fericit cã: “nu-i nevoie de atacat Biserica în faþa poporului, pentru cã reprezentanþii ei, singuri o discrediteazã, prin serviciile ºi propaganda indirectã ce ne-o fac în actualizarea cuvântãrilor”. ªi au dreptate, pentru cã ºi Mãnãstirea – de pildã, o discrediteazã nu partidul, ci iatã reprezentanþii Bisericii îi fac acest “serviciu”, “…ºi va da tatãl pe fiu la moarte… ” ! în al doilea rând, vã întrebãm, de ce nu vã exercitaþi îndeajuns peste tot, dreptul de libertate a cultului, cercetând ºi îngrijind peste tot sufletele încredinþate? Lacrimile atâtor pãrinþi, soþii ºi copii care ºi-au pierdut pe ai lor fãrã preot, prin spitale, închisori, Canal ºi alte instituþii, ne îndeamnã sã vã întrebãm de ce nu aveþi grija acestora? De ce aþi lãsat prin canale ºi alte pãrþi sã fie duºi creºtinii ca vitele la groapã fãrã preot? Se întrebau unii preoþi scãpaþi de prin închisori: de ce oare sinodalii noºtrii nu-ºi îndreaptã râvna cãtre îndeplinirea acestor îndatoriri sfinte, ci îºi macinã zelul în a lua “mãsuri de extremã urgenþã” pentru distrugerea Lucrãrii Dumnezeieºti de la Vladimireºti? Mai spunea alt preot: “Ce frumos i-ar sta, mãcar unui ierarh de-al nostru ortodox, sã-ºi punã sufletul pentru cei oropsiþi, adicã pentru oi, chiar dacã aceste oi sunt rãtãcite de la grãdina publicã, tot oi creºtine sunt. Tot în limitele libertãþii religioase garantate de Constituþie, se întreabã poporul nostru, oare de ce pãstorii noºtri au cedat, renunþând la tradiþia sfinþirii caselor lor, în fiecare zi întâi, prin agheazmã ºi binecuvântare preoþeascã? Oare aceasta este de la Duhul Sfânt sau un semn de renunþare la datoria sfântã, pentru a nu scoate ochii cuiva, prezenþa prea deasã a preoþilor pe strãzi? Numai diavolii ºi ucenicii lui fug de aghiazmã. De ce s-au îngrãdit tipãriturile bisericeºti ºi de ce se pun atâtea piedici la hirotonia preoþilor? Nu cumva incomodeazã pe cineva Cuvintele lui Dumnezeu sau numãrul prea mare al slujitorilor bisericeºti? Oare costumele bisericeºti ºi barba sunt inactuale? Repetãm, dacã este libertate religioasã, atunci de ce nu abuzaþi de ea întru totul? Sau e numai pe hîrtie ºi pe “cartelã”? I.P.S.ºi P.S.V de ce nu interveniþi sã se desfiinþeze aceastã ultimã “cartelã” a cultului ºi sã fie lãsat la “LIBER”? Se mai întreabã poporul, de ce pãstorii noºtri ne prihãnesc sãrbãtorile ºi duminicile, scurtîndu-le din “ordin de sus” rãstimpul sfintelor slujbe, pentru a putea ieºi la lucru ºi la întruniri? Oare aceasta este dupã Dumnezeu? P.S. Valerian a afirmat la noi, cã dacã Patriarhul ar dezlega sã prãºim a doua zi de Paºti, noi suntem datori sã-1 ascultãm! Desigur, ne-am închinat ºi am socotit afirmaþia venitã de la diavol, nici cum sã ne gîndim cã am putea-o împlini vreodatã. Durerea este cã ºi cei strãini de Bisericã, uzeazã de ordinele sinodalilor noºtri, prin care se prigonesc praznicele. Astfel, la hramul Mãnãstirii noastre, din anul 1953, un împuternicit a avut tupeul sã întrebe poruncitor pe Maica Veronica, între circa 20.000 de închinãtori, cã nu ºtie ordinul episcopului dupã care “slujba trebuie terminatã la ora 9 ºi lumea sa plece acasã la lucru”? Maica Veronica i-a rãspuns prompt: “Noi la nouã începem ºi o sfârºim când se terminã ea, iar ordinul care este împotriva sãrbãtorilor, adicã a lui Dumnezeu, îl nesocotesc. Cât despre lumea adunatã, poftiþi, împraºtiaþi-o; noi n-am adunat-o cu arcanul, dar nici nu ne gândim vreodatã sã-i îndepãrtãm de la locaºul Maicii Domnului.” Scena aceasta a pus iar în umbrã atitudinea I.P.S. ºi P.S.V. care vreþi sã jertfiþi timpul consacrat de Duhul Sfânt pentru prãznuirea Domnului, a Maicii Sale ºi a Sfinþilor Sãi. Dacã vi s-au cerut aceste jertfe din tezaurul Bisericii, precum vi se cere ºi Mãnãstirea noastrã, de ce aþi cedat? De ce aþi lãsat pe aceºti tâlhari sã se atingã de cele sfinte, de tezaur, cu “mãnuºi sinodale “? Fiþi sigur, cã de se atingeau direct, îi ardea Duhul Sfânt, din poporul care ascunde cu sfinþenie acest tezaur ºi pentru el mai curând îºi dâ viaþa. Nu trebuia sub nici un motiv sã puneþi în mod laº, sigiliul sinodal al Duhului Sfânt pe acte false, inspirate nu de El, ci de raþiuni strãine de Bisericã ºi chiar potrivnice Ei. Oare se poate cumva subordona, fãrã pãcat greu împotriva Duhului Sfânt, raþiunile divine, raþiunilor omeneºti, fie acelea chiar de stat? Noi credem cã niciodatã! Dacã vã sileºte cineva, statul sau partidul sã faceþi anumite lucruri sau sã daþi ordine împotriva lui Dumnezeu, a Bisericii, conºtiinþei ºi chiar a libertãþii garantate, de ce nu daþi alarma, de ce nu arãtaþi cã în felul acesta libertatea cultului e numai pe etichetã? Noi am observat acest lucru ºi este o cãlcare grosolanã a credinþei, cãci s-a gãsit un inspector de la minister care a tras la rãspundere pe Maica Veronica chiar în stãreþie, cã de ce învaþã lumea sã creadã în Dumnezeu care nu existã, zice el nebunul, ºi de ce amãgeºte pe popor cã a vãzut pe Dumnezeu? Respectivul ateu aºtepta sã tremure de fricã, dar Maica Veronica i-a rãspuns scurt: “Trebuie sã fiu nebunã ca dumneata, sã învãþ lumea cã nu este Dumnezeu, de vreme ce L-am ºi vãzut”! Menþionãm, era inspector din Ministerul Cultelor, autoritatea noastrã tutelarã. Alt împuternicit (Coban) ne-a jignit credinþa în sfintele moaºte, spunând în stãreþie cã ne închinãm la “oase goale care pot rãspîndi microbi”. Lucrul ne-a scandalizat ºi a fost un vot de blam pentru partid ºi minister, care îºi au ca membru ºi reprezentant acest “microb” al credinþei, din popor. împuternicitul raional (Bâzu Badiu), pe lângã lansarea unor calomnii la adresa Maicii Veronica ºi a Mãnãstirii, a îndrãznit sã legitimeze ºi sã întrebe lumea care venea la noi cãutând, sã-i lãmureascã sã nu creadã în Dumnezeu. Acelaºi împuternicit, a îndrãznit sã ne cearã socotealã asupra metodelor sãvârºirii Sfintelor Taine, dar a fost refuzat categoric ºi îndrumat sã-ºi vadã de misiunea sa de “curea de transmisie” administrativã, nicidecum sã se amestece în cele duhovniceºti. Alþi împuterniciþi de la Iaºi ºi Suceava au legitimat ºi au mustrat pe maicile noastre cã merg prea des sã se închine la sfintele moaºte. 5. în acest rechizitoriu, intrã chiar statul, care prin Ministerul Cultelor tolereazã pe reprezentanþii sãi sã întreprindã o prigoanã fãþiºã, uneori contra credinþei. Dacã se spune cã lupta partidului, adicã a ateismului, trebuie sã fie dusã ideologic asupra credinþei ºi a lui Dumnezeu, atunci de ce se pedepsesc elevii, studenþii, militarii, învãþãtorii ºi alþi slujbaºi membrii sau nu de partid, pentru cã merg la Bisericã, îndeosebi pentru cã-ºi boteazã copiii ºi se cununã, îºi þin sãrbãtorile sau se închinã? Uneori reprezentanþii statului au ieºiri necontrolate, cum s-a întîmplat în Mãnãstirea noastrã în prima zi de Crãciun, când împuternicitul a înjurat de Dumnezeu ºi Sfânta Cruce pe creºtinii închinãtori, prihãnindu-i cã vin la Mãnãstire în loc sã se odihneascã pe la casele lor. îl durea la rana veche, “afluienþa lumii la Vladimireºti”! Unii din creºtini au de suferit în diferite chipuri, pentru credinþã. Pentru cã a cântat la Vladimireºti, corul de la Biserica Sfântul Haralambie din Galaþi, a fost dizolvat la intervenþia împuterniciþilor, care au urmãrit cu “viu interes”, lumea adunatã. Cei care vor sã aducã lumina lui Hristos în popor, prin cãrþi de rugãciune, cruciuliþe, icoane, tãmâie, de ce oare sunt urmãriþi ºi opriþi? De ce li se sechestreazã toate acestea ºi sunt daþi în judecatã ºi condamnaþi, de ce? Pentru cã un creºtin evlavios vrea sã sfinþeascã rãspântiile drumului din jurul Mãnãstirii, cu câte un crucifix, este condamnat ºi închis. ªi paranteza aceasta deshisã este mare cât lungul ºi latul Þarii, dar noi ne mãrginim la cele în legãturã cu Mãnãstirea noastrã. întrebãm ºi noi în ce constã libertatea religioasã ºi care sunt limitele ei, cã pe cît se vede treptat, treptat se rezumã numai la suflet ºi cã nici în Bisericã nu se poate refugia creºtinul fãrã sã fie suspectat ºi încondeiat. Dacã este o colaborare între Bisericã ºi stat, atunci de ce statul are drepturi nelimitate, iar Bisericii nu i se îngãduie deplina libertate, spre îndeplinirea misiunii sale de sfinþire a sufletelor? Statul se amestecã pânã ºi în predici, cerînd sã fie actualizate la maximum ºi în slujbe, pretinzând sã fie scurtate, ba chiar anulate în anumite zile! Statul ºi partidul au împuterniciþi, locþiitori politici, activiºti, lectori ºi profesori de doctrinã marxist-leninistã, adicã ateistã, prin minister, armate, ºcoli ºi alte instituþii, iar Bisericii nu i se îngãduie sã aibã reprezentanþii sãi! Partidul are reprezentanþi în Bisericã pe domnii împuterniciþi, care iau parte ºi se amestecã în diferite conferinþe preoþeºti de naturã strict duhovniceascã. Bisericii de ce nu i se acordã dreptul de a merge preoþii prin ºcoli ºi prin armatã, unde ºtiu cã sub masca “atacãrii misticismului ” se atacã credinþa în Dumnezeu a cetãþenilor? Aºa de pildã, mai mulþi soldaþi din Tecuci, pentru cã, au venit la Mãnãstirea noastrã, au fost tunºi în batjocurã cu foarfecele, li s-a aruncat în ochi anafora, cruciuliþele ºi cãrticelele de rugãciuni. Apoi au fost încarceraþi, fugãriþi kilometri întregi, culcaþi, ironizîndu-i cã fac metanii ºi în cele din urmã împrãºtiaþi prin alte localitãþi pe motivul cã sunt mistici periculoºi educaþiei din armatã. Oare astfel se aplicã libertatea cultului în R.P.R. ºi aceasta este metoda ideologicã? Nu, aceasta este metoda cea mai perfidã de prigoanã religioasã, când ea în afarã ºi pe hîrtie se tace, iar în realitate se face. E deghizatã în articolul 84 ºi oarecum planificatã în intensitate, dar tot prigoanã este! Iatã I.P.S. ºi P.S. Pãrinþi, cã ºi noi ºtim cã se duce o luptã de ucenicii lui Antihrist, pentru stârpirea credinþei, o demascam ºi vom opune rezistenþã, pânã la ultima picãturã de sânge. Chiar pentru cã le ºtiam pe toate cele de mai sus, noi am continuat ºi continuãm în Mãnãstire – slujbele, spre slava lui Dumnezeu, spre mântuirea noastrã ºi a poporului, care vine mai mult încã în urma opreliºtilor. Nu vom putea înceta niciodatã slujba ºi mãrturisirea credinþei pe acest loc sfanþ ºi sfinþitor, fiind încredinþaþi cã ºi Mãnãstirea noastrã este un mãdular viu al Bisericii noastre ortodoxe ºi celei ecumenice. Acelaºi Hristos rãstignit ºi înviat se binevesteºte, aceiaºi Evanghelie care se predicã sub cãlãuza nevãzutã a Duhului Sfânt în Biserica cea una soborniceascã ºi apostolicã a rãsãritului, se sãvârºesc aceleaºi Sfinte Taine ºi ierurgii prin care s-au sfinþit ºi s-au mântuit toþi pãrinþii, moºii ºi strãmoºii noºtrii în Biserica strãbunã. Se cinstesc cu evlavie aceleaºi sãrbãtori, aceleaºi praznice care se cinstesc de toatã suflarea drept mãritorilor creºtini, se cîntã aceleaºi cîntãri sfinte ºi sfinþitoare, cu care se mângâie ºi se întãresc fii duhovniceºti ai sfintei noastre Biserici ortodoxe ºi se luptã cu ajutorul aceleiaºi arme nebiruite a sfintei ºi de viaþã fãcãtoarei Cruci. Se cinstesc cu evlavie aceleaºi Sfinte Icoane, aceleaºi Sfinte Moaºte. I.P.S. Voastrã m-aþi acuzat odatã aici, cã vrem sã introducem cultul Trupului ºi al Sângelui lui Iisus în Ortodoxie. Dar oare Ortodoxia noastrã ºi toatã creºtinãtatea, nu are în centrul vieþii ei acest cult? Ne-am bucura sã putem rãspîndi tot mai mult acest cult, aceastã viaþã în ortodoxie. Iar P.S. nostru Antim, nu s-a sfiit sã se îngrijeascã cã am alunecat în “MARIANISM “. Apoi, unde ar da Dumnezeu sã putem rãspândi ºi desãvârºi în ortodoxia noastrã acest Marianism, sã aducem neîncetat slavã Maicii Domnului, ºtiind cã Domnul nu se supãrã pentru slãvirea prea mare, dar nu-i nici cât trebuie, a Maicii Sale, slava Ei, a Lui socotind-o! Zadarnic aþi încercat ºi încercaþi sã ne prezentaþi în Bisericã, ca pe unii ce voim sã ieºim din ea sau cã vrem sã trecem la catolici, protestanþi, stiliºti sau sectari! Nu, asta niciodatã! Noi ne-am nãscut din moºi ºi strãmoºi ortodocºi, ne-am botezat ºi trãim în aceastã credinþã ºi tot în ea vom muri. Ortodoxia noastrã vrem s-o mãrturisim nu numai cu inima ºi cu buzele, ci la nevoie chiar ºi cu sîngele. ªtim cã vã legaþi de ieºirile noastre din comun: ÎMPÃRTêANIA ZILNICà ªI MÃRTURISIREA COLECTIVÃ, dar vã legaþi de ce nu este al nostru, pentru cã ele sunt lucrãri ale Duhului Sfânt, menite sã aducã poporul nostru la viaþa primilor creºtini. Dacã atacaþi împãrtãºania deasã, nu atacaþi oare pe Hristos? ªtiu ca aþi încercat sã aduceþi dovezi în revistele oficiale, pentru dezaprobarea împãrtãºaniei dese, dar dovezile sunt tocmai pentru deasa împãrtãºanie. Când a fost chematã Maica Veronica la Bucureºti, aþi somat-o prieteneºte sã vã dea documentele strãine pe care le are loan pentru înmpãrtaºania deasã, cãci ziceþi cã practica aceasta “a introdus-o loan cu fonduri ºi sfaturi de peste graniþã”. Tot atunci spuneaþi cã aþi trimis agenþi patriarhali peste tot ºi dacã vor gãsi vreun document strãin, “loan nu mai are loc în hotarele þãrii”. Documentele pentru Sfânta împãrtãºanie deasã, sunt întradevãr de peste graniþele acestei lumi, le puteþi gãsi ºi la mine, “ascunse” în Sfânta Scripturã la Evanghelistul loan, cap.6, versetul 53-56 cu fondurile ºi sfaturile urmãtoare, date de Domnul: “De nu veþi mânca trupul Fiului omului ºi de nu de nu veþi bea Sângele Lui, nu veþi avea Viaþã veºnicã! Cel ce mãnâncã Trupul Meu ºi bea Sângele Meu are Viaþã veºnicã ºi eu îl voi învia pe el în Ziua cea de Apoi. Cã Trupul Meu este adevãrata mâncare ºi Sângele Meu adevãrata bãuturã! Cela ce mãnâncã Trupul Meu ºi bea Sângele Meu, întru Mine petrece ºi Eu întru El.” Iar dacã pentru aceste documente ºi practici nu am loc în hotarele þãrii, atunci vã rog faceþi-mi paºaport sau alungaþi-mã în PATRIA DE SUS! Iar dacã atacaþi Taina Sfintei Mãrturisiri, prihãnindu-ne cã o sãvârºim în comun, oare nu atacaþi TESTAMENTUL DOMNULUI DE LA ÎNÃLÞARE, când a poruncit ca în Numele Lui sã se propovãduiascã pocãinþa ºi iertarea pãcatelor la toate neamurile? Pentru faptul cã spovedesc în colectiv de ce mã condamnaþi? Existã în Bisericã o dogmã consacratã metodei de spovedanie? Oare Biserica, în cazuri de nevoie, nu a încuviinþat mãrturisirea colectivã a militarilor, a elevilor ºi a credincioºilor când se adunau prea mulþi la sãrbãtori? Cum puteam noi, de pildã la Hram, sã spovedim individual 30.000 de credincioºi, care în majoritate veneau pregãtiþi sufleteºte pentru Sfintele Taine? De am fi ºi noi slujitorii Domnului, tot aºa de pregãtiþi cum vin creºtinii închinãtori aici, la Mãnãstire, ar fi bine! Afluienþa închinãtorilor aici e întotdeauna mare. Când v-am cerut preoþi, ne-aþi refuzat zicând furios: “Nu le dau nimic, întâi sã plece Ioan, sã rãmânã Gherasim singur, sã slujeascã pînã o crãpa!” Vã tulburaþi cã dezleg pãcatele oamenilor în bloc? Dar oare satana nu-i leagã în bloc, cu patimile lui? El sã poatã lega în bloc, iar noi sã dezlegãm numai câte unul ºi cu multã scumpãtate! Se poate limita oare puterea de dezlegare a duhovnicului, când el e conºtient cã: “oricâte veþi dezlega pe pãmânt, vor fi dezlegate ºi în ceruri?” Sunt conºtient cã nu eu le dezleg, ci cu puterea ce-mi este datã, dezleg. Dacã Domnul a zis: “Pe cel ce vine la Mine, nu-1 voi scoate afarã! apoi eu nu vreau sã fiu mai aspru decît EL. Nu prihãnesc pe cel ce leagã, cãci putere are sã facã, dar de ce se suparã alþii, pentru cã aici sufletele se dezleagã ºi dracii se leagã? De altfel I.P.S.V în prezentarea ultimei convorbiri cu maica noastrã secretarã Mihaiela, aþi încuviinþat tacit mãrturisirea în comun ºi celelalte practici, dar numai tacit, cãci public ºi oficial le-aþi condamnat, ºoptind maicii noastre, cã n-aveþi încotro “dacã Ioan a început practicile acestea în zodia circularei Papei, care preconizeazã aºa ceva, fiind asftel considerat de Minister – agentul catolicismului”. Regret cã nu mi-a parvenit o aºa circularã a Papei spre documentare, dar se vede cã Duhul Sfânt ne-a luminat ºi la Vladimireºti, sã facem cele plãcute Domnului, pentru mântuirea sufletului, fãrã sã fim numaidecît agenþi catolici. Cu asemenea denumiri am fost botezaþi ºi de alþi binefãcãtori; astfel unii au zis cã suntem “reacþionari”. In sens duhovnicesc au dreptate. Vrem sã fim pânã Ia moarte reacþionari împotriva diavolului ºi a ucenicilor lui. Alþii ne-au spus cã am fi un centru mistic în coasta Rusiei. Noi am declarat împuternicitului respectiv, care ne-a botezat astfel: “depinde cum interpretãm misticismul”. De fapt, Mãnãstirea constituie un centru duhovnicesc, aºezat de Dumnezeu în coasta lui Antihrist, nu numai din Rusia, ci ºi de la noi ºi de aiurea. Pãrin]]>

CategoryCauze Naţionale

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Share via
Copy link
Powered by Social Snap