Marele jaf comunist/sionist – Documentar

În august 1959, în Bucureºti, o maºinã a Bãncii Naþionale este atacatã în plinã stradã, de un grup de oameni mascaþi ºi înarmaþi, care fug cu suma de 1,6 milioane de lei. O lunã mai târziu, ºase foºti membri ai nomenclaturii comuniste sunt arestaþi ºi acuzaþi de jaf. În timpul anchetei, li se cere sã-ºi joace propriile roluri într-o reconstituire filmatã la comanda Securitãþii. Apoi sunt condamnaþi la moarte sub obiectivul aparatului de filmat. La mai puþin de un an, filmul “Reconstituirea”, în regia lui Virgil Calotescu, ruleazã pe ecrane. comentariu rapcea.ro: filmul este interesant cãci aduce în þata aparatelor de filmat oameni despre care citeam doar în memorialistica lui Paul Goma: torþionari, anchetatori bãtãuºi, securiºti, evrei comuniºti din primul eºalon al PCR (ilegaliºti). Opinia mea despre acel jaf este urmãtoarea: Monica Sevianu era agentã sionistã retrimisã în România de liderii sioniºti ai Israelului, cu misiunea distinctã de a ajuta prin orice mijloace cauza sionistã din Palestina. În 1959 în Israel situaþia evreilor era disperatã. Erau prea puþini ºi aveau nevoie de cât mai mulþi evrei ºi bani pentru colonizãri. Speranþa sioniºtilor era ca Monica sã influenþeze pe liderii evrei rãmaºi în fruntea aparatului de partid din Republica Socialistã România, fie pentru a debloca emigraþia evreiascã spre Israel, fie pentru a obþine fonduri pentru miºcarea sionistã. Cum epurarea alogenilor din poziþiile de vârf ale partidului comunist român era în curs de desfãºurare, demersul ei persuasiv a dat greº. Presatã de liderii sioniºti din Israel, Monica a venit cu ideea jafului bãncii naþionale, banii fiind destinaþi cauzei sioniste. În film se afirmã cã banii furaþi nu ar fi avut nici o valoare înafara României, lucru neadevãrat, cãci fuseserã furate bancnote ce reprezentau contravaloarea a aproape un milion de dolari. Iar un milion de dolari la acea vreme era o sumã imensã, cãci dolarul avea putere mare de cumpãrare. Nimeni nu i-ar fi putut bãnui pe niºte vechi ilegaliºti de sãvârºirea unei astfel de fapt, aparent lipsind  ºi mobilul jafului. De ce sã furi niºte bani pe care nu-i poþi cheltui fãrã sã batã imediat la ochi ?! Fuga din þarã cu atât de mulþi bani era etapa a 2-a a planului lor minuþios, despre care filmul nu ne spune nimic. La fel, nu ni se mai spune nimic despre Monica Sevianu, singura dintre cei 6 acuzaþi care nu a fost condamnatã la moarte. Situaþii asemãnãtoare, în care evrei sioniºti au jefuit bãnci sau au comis atentate sângeroase pentru a susþine cauza sionistã au mai existat, aºa cãp scenariul descris de mine este probabil nu foarte departe de adevãr. Filmul totuºi mi-a produs o satisfacþie tardivã ºi amarã. La fel ca ºi în cazul lui J. I. Guillotin  (1738–1814) fizicianul francez care a inventat ghilotina – ºi care a sfârºit decapitat de ea, ºi aceºti evrei au gistat din doctoria amarã a comunismului instaurat de ei, trecând prin tot sistemul represiv al anchetelor cu torturi ºi bãtãi. Caz unic în istoria comunismului românesc.]]>