Pentru ca astazi este o zi speciala, pentru toti romanii, ziua cand am iesit de sub comunism (si am intrat in neo-comunism), am preluat si postat un articol interesant, de la un blogger cu mult talent si nerv. este si asta o alta fata a libertatii… Ce e tare in toata faza asta cu bloggeritul, este ca sunt oameni care scriu, publica si sunt cititi mult mai bine decat fosti sau actuali ziaristi care s-au refugiat pe net (ca ziaristi on-line sau bloggeri) dupa venirea crizei si inchiderea ziarelor unde lucrau… Ziaristi care isi umfla ratingurile si listele de vizionari de la countere in mod artificial… e si asta ao fatza a concurentei liberei pietze ­čÖé

Nu sunt un pesimist sau vre-un bocitor al sor├żii rom├ónilor ┬║i a┬áț├úrișoarei┬ánoastre “mult prea urgisite”. Sunt doar momente ┬║i momente. Mai bune sau mai rele. At├ót. Doar c├ú acum c├óteva zile discu├żia cu bun un prieten mi-a deschis ochii ┬║i mi-am dat seama c├ú nu suntem pierdu├żi de tot.┬áNu neap├úrat conduc├útorii sunt cei ce fac lucrurile s├ú se mi┬║te. De┬║i ei sunt cei pe care ├«i┬áalegem ├«n scaunele alea ca s├ú fac├ú acest lucru. Tot timpul exist├ú ┬║i un reflex al societ├ú├żii. Oamenii se adapteaz├ú, inventeaz├ú, creeaz├ú mecanisme de autoap├úrare ┬║i p├ón├ú la urm├ú reu┬║esc s├ú┬ásupraviețuiasc├ú. Chiar reu┬║esc s├ú demoleze regimuri ce par eterne sau s├ú ├«ntoarc├ú ├«n favoarea lor┬ásituații┬á┬║i conjuncturi ce par la prima vedere mai mult dec├ót nefaste. Doar c├ú ne trebuie o singur├ú condi├żie: libertatea. Spre exemplu povestea de s├úpt├úm├óna trecut├ú c├ónd cu dispari├żia pe cale natural├ú a unei relicve a vechiului regim ce reu┬║ise s├ú se insinueze ├«n continuare, cu┬ánonșalanț├ú, ├«n spa├żiul public unde se instaurase aproape ca un reper, un st├ólp al intelectualit├ú├żii ┬║i societ├ú├żii civile. P├úunescu. Un impostor. Un om ce ┬║i-a b├útut joc de talentul s├úu, tranzac├żion├«ndu-l pe favorurile mici ale defunctei nomenclaturi. Mi-am luat c├óteva contre de pe la unii de pe la al├żii, c├úci, dup├ú cum spuneam, “bunul sim├ż” rom├ónesc, cre┬║tinoid, aproape c├ú l-a f├úcut “erou al neamului… prost” (vorba lu’ Mihaiu). ┬¬i de ce revin la povestea asta de rahat? Pentru c├ú ├«n acea discu├żie cu prietenul meu el mi-a mai etalat o canalie a fostei or├ónduiri. Unul pe care nu l-a iertat ├«nc├ú Dumnezeu sau, mai degrab├ú, nu ne-a iertat pe noi. Sergiu Nicolaescu. O alt├ú “autoritate” a lumii culturale dinainte de 89. Unul care pentru a-și satisface┬áorgoliile┬ápersonale┬áși┬ápe ale camarilei comuniste, scotea la film├úri divizii ├«ntregi de solda├żi fl├úm├ónzi sau o f├úcea pe Marele Gatsby de D├ómbovi├ża ├«ntr-o mașin├ú de epoc├ú rechiziționat├ú ├«n 48 de la vreun boier. Muzichia a fost ┬║i ea acaparat├ú de┬álibidinoși┬áprecum Moculescu, ├×eicu ┬║i alte curve gen Similea, cu grade minim de maior ce plecau de la Bar Melody cu c├óte un ambasador doar, doar or avea ce scrie ├«n raportul de diminea├ż├ú. Nu erai ├«n ga┬║ca lor ┬║i nu te culcai cu cine trebuie, nu vedeai televiziune! Nu vedeai televiziune, te ├«n┬║irau prin c├úmine culturale pe la ├żar├ú tot felul de obscuri secretari de partid. R├úm├óneai doar o pi├żipoanc├ú cu pretenții artistice, eventual ├«├żi mai tr├óntea ┬║i-un plod ┬║i gata cu arta. Dar poate c├ú-s prea ├«nver┬║unat. ├Än schimb am un singur argument: unde-s “vedetele ┬║i valorile” acelor timpuri? Nic├úieri. C├úci nu au fost vreodat├ú. Totul a fost un fals. Dup├ú cum spuneam, precum un onanist, Nicolaescu se uita la b├ú┬║inile alea ale lui de filme ┬║i se credea Coppola la┬áHollywood. Se masturba intelectual holb├«ndu-se la propriile “crea├żii” precum un pu┬║c├úria┬║ la Jilava ling├«nd reviste, de acum slinoase, ├«n care ni┬║te fete ├«┬║i fac mil├ú ┬║i ├«i arat├ú pu├ża din paginile glossy. A┬║a-┬║i admirau ┬║i coardele alea b├útr├óne ├żinutele de scen├ú ce aduceau cu alea de dinainte de Beatles, bine├«nțeles, totul transmis alb-negru. Muzica nu mai zic. ┬¬i de ce se compl├úceau ├«n rahatul acela? Pentru c├ú nu era o societate liber├ú! Nu exista competi├żie. Erau doar ei ├«ntre ei. Dac├ú nu ie┬║i pe pia├ża liber├ú, nu exi┬║ti. Societatea a evoluat datorit├ú compara├żiei ┬║i competi├żiei, nu datorit├ú vener├úrii unor zei de carton… Spre exemplu filmul Mihai al lui Nicolaescu era la un moment dat cotat pe locul 2 pe IMDB ca ┬║i film istoric. O adev├úrat├ú anomalie. Acest argument mi-a fost servit aproape ca pe o exorcizare de c├útre prietenii mei iubitori de “marele regizor”. Doar c├ú nu mi-a venit s├ú cred ┬║i am scormonit ┬║i eu un pic… avea doar vreo 8.000 de voturi (toate rom├óne┬║ti) fa├ż├ú de Braveheart ce avea ni┬║te multe sute de mii!!! Dar uite c├ú, mai nou, cinematografia acestei ├ż├úri c├ó┬║tig├ú premii reale pe la festivale reale din ├ż├úri str├úine… ┬¬i se pare c├ú sunt destule talente. Avem un Palme d’Or! ┬¬i nu mai at├órn├ú pe la u┬║ile unor anchiloza├żi s├ú le dea 10.000 de euro ca s├ú n-aib├ú ce face cu ei.┬á┬¬i-n muzic├ú nu mai zic. De c├óțiva ani, a trecut valul de andrele, animale x și alți sud-estici și au ap├úrut și trupe care c├ónt├ú muzic├ú. A r├úmas și segmentul acela de larg consum dar au ap├úrut mulți care c├ónt├ú foarte bine. Urma, Byron, Mara, Les Elephantes Bizzares și mulți alții. Și c├ónt├ú ├«n englez├ú… adic├ú ├«i ├«nțeleg și alții! Sau un caz mai a dracului… Herta M├╝ller. C├óte și-o fi tras de la javrele din Uniunea Scriitorilor? Dar a ajuns afar├ú unde i-au dat Nobel-ul! Dar asta ├«nseamn├ú s├ú fii liber. Și asta demonstreaz├ú c├ú nu suntem niște nimicuri pe la marginea Europei. Valul de nou ├«n toate domeniile este de nest├úvilit. Nu ne mai pot opri, fie ei cripto-comuniști, securiști, portocalii sau cine dracu’ ne-o mai conduce.]]>

Write a comment:

Your email address will not be published.

┬ę 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer