La arme !

de Mihai Eminescu

Auzi departe strigã slabii Și asupriții cãtre noi, E glasul blândei Basarabii Ajunsã-n ziua de apoi. Și sora noastrã cea mezinã Gemând sub cnutul de calmuc Legatã-n lanțuri a ei mânã, De ștreang târând-o ei o duc. Murit-au… poate numai doarme Ș-așteaptã moartea de la câni La arme, La arme, dar români! Pierit-au oare toți vultanii Și șoimii munților Carpați, Voi, fii ai vechei Transilvanii Sunteți cu totul enervați Și suferiți în înjosire De la Brașov pân-la Abrud, Ca sã vã ție în robire Fino-târtanul orb și crud. Și nimeni lanțul n-o sã farme, N-aveți inime, n-aveți mâni? La arme, la arme, La arme, frați români. Maghiar, tatar cu cap de câne De noi și azi îți bați tu joc… Sub pumnul nostru vii tu mâne Strãmutãm falcile din loc, Și limba ta muiatã-n urã Ți-om smulge-o, câne tu, din gât, Ți-om bãga pumnul nostru-n gurã Cãci, câne, te iubim atât. Și brațul nostru-o sã vã farme Și robi veți fi, mãriți stãpâni, La arme, la arme, La arme, frați români! Iar tu, iubitã Bucovinã Diamant din steaua lui Ștefan Ajuns-ai roabã și cadânã Pe mâni murdare de jidan, Rușinea ta nu are samãn Pãmântul sfânt e pângãrit… Mișel, și idiot, și famãn, Ce ai mai sta la suferit, De-acuma trâmbiți de alarme, Nãlțați stindardul sfânt în mâni La arme, La arme, dar români. Pierduți sunteți pe Criș și Mureș, E moarte, e leșin, e somn? Au Dragoș nu-i din Maramureș, Au n-a fost la Moldova Domn? N-ai frânt a dușmanilor nouri, N-ai frânt pe leși și pe tãtari, Au Dragoș, vânãtor de bouri, N-ai sã vânezi și pe maghiari? Rușine pentru cel ce doarme, Sculați ca sã nu muriți mâni La arme, La arme, dar români. Din laur nemuritorii ramuri O, țarã pune-n frunte azi Și-n tricolorul mândrei flamuri Sã-nfãșuri pieptul tãu viteaz. Și smulge spada ta din teacã Și-ți cheamã toți vitejii tãi. Și la rãzboi ea demnã pleacã Cu pui de șoimi și fii de zmei În rânduri, rânduri ea sã farme Calmuci, tãtari, dușmani, stãpâni, La arme, la arme, La arme, frații mei români.]]>