Foarte tare partea cu “declarațiile de pe parcursul urmãririi penale“, care nu sunt “fondate“. De obicei, acuzele sunt nefondate. Declarațiile (martorilor, învinuiților, inculpaților, pãrților vãtãmate, civile sau responsabile civilmente) sunt doar… declarații ce atestã sau nu o anumitã situație de fapt 🙂 Ce mai rezumã domnul avocat despre pãrțile vãtãmate !? Cã (cicã !) acestea au fost “supuse la muncã care nu au fost retribuitã” fapt care nu se verificã… deoarece aceste activitãți… “au fost desfãșurate de bunã voie” :))))) iar ca supremã dovadã a acestui lucru, una dintre pãrțile vãtãmate a declarat cã regretã cã a plecat din MISA și cere sã fie reprimitã !!! Mã întreb cumva dacã domnul avocat nu își desfãșoarã activitatea de apãrãtor a lui GB tot “de bunã voie” însã în schimbul unor sume mai mult decât consistente de bani. Sunt curios dacã ar putea fi “convins” (unii ar putea spune PROSTIT) de cãtre clientul sãu, sã presteze apãrare juridicã doar pentru cazare și masã, cum spune cã au primit pentru munca lor pãrțile vãtãmate din dosar. Și o ultimã întrebare ce s-ar cuveni pusã domnului avocat: dumnealui crede în “misiunea spiritualã” a clientului sãu ? NU !? Așa credeam și eu. Dumnealui crede în puterea financiarã a clientului. În schimb pãrțile vãtãmate chiar credeau în “misiunea spiritualã” a lui GB !  Voie bunã !]]>