Trailerul si descrierea filmului “Gun Of The Black Sun” “În 1940, Garda de Fier din România arunca o vrajã anticã asupra unui pistol Luger din aur, un dar primit de la însuºi Himmler. Decenii mai târziu, în Bucureºtiul zilelor noastre, Loredana Anescu gãseºte arma printre bunurile bunicului ei muribund. Fãrã sã aibã idee de puterile malefice ale pistolului, Loredana nu face un secret din faptul cã se aflã în posesia lui, atrãgând astfel un magnat care vrea sã-l foloseascã pentru a readuce fascismul în Europa” In ce hal ne este batjocorita credinta!!!Preot ortodox este prezentat ca un vrajitor ocult ce invoca spiritele cu ajutorul “Soarelui Negru”. Legionarii sunt prezentati ca niste ocultisti de prima mana ce faceau juraminte in fata “Soarelui Negru” Povestea “Soarelui Negru”.Satanism, francmasonerie, ritualuri pagane, samanism si vrajitorie.

Foarte multe fire ale poveºtii relatate în aceastã carte conduc cãtre convingerile lui Adolf Hitler ºi ale naziºtilor. Acest lucru nu reprezintã o surprizã, cãci Partidul Nazist a fost creaþia unei reþele de societãþi secrete care aveau acces la cunoaºterea strãveche ce descrie adevãrata origine a speciei umane. Germania a fost mult timp centrul gândirii ezoterice ºi al societãþilor secrete. Printre cele mai proeminente familii oculte din Evul Mediu s-au numãrat Bauer-ii, care ºi-au schimbat mai târziu numele în Rothschild. Rãdãcinile Casei de Windsor sunt de asemenea germane. Illuminati bavarezi, care au fost implicaþi în majoritatea „revoluþiilor populare” din Europa, inclusiv în cea francezã, au apãrut ca o societate secretã germanã, fondatã pe data de 1 mai 1776 de ocultistul Adam Weishaupt. Biserica creºtinã s-a divizat în cele douã aripi: catolicã ºi protestantã, prin manipularea pusã la cale de Martin Luther, agentul german al Ordinului Rozicrucienilor. Pe scurt, Germania a fost întotdeauna unul din centrele manipulãrii globale. În realitate, Hitler nu a fost creatorul convingerilor naziste, ci cel mult expresia publicã a acestora. Unul din profeþii care au pregãtit terenul pentru apariþia de mai târziu a lui Hitler a fost compozitorul german Richard Wagner (secolul XIX), a cãrui operã, Cursa valkiriilor, surprinde obsesia sa faþã de invazia puterilor malefice. Wagner a susþinut iminenta sosire a Rasei Stãpânitoare. Opera sa, Inelul nibelungilor, a fost expresia muzicalã a credinþei sale în „supraoamenii” germani capabili sã conducã întreaga lume la fel ca zeii pãgâni antici Wotan ºi Thor. Peste ani, Hitler avea sã declare cã pentru a înþelege Germania nazistã, trebuie sã înþelegi mai întâi opera lui Wagner. Unul din studenþii acestui fanatic al Rasei Stãpânitoare a fost compozitorul Gustav Mahler. Studiile sale alãturi de Wagner au fost finanþate de baronul Albert de Rothschild. Unul din locurile în care a cãlãtorit ºi s-a documentat Wagner a fost Rennes-le-Chateau, misteriosul sat din sudul Franþei asociat cu templierii ºi cu catarii. De fapt, întregul mediu ezoteric al societãþilor secrete germane este strâns legat de tradiþiile templiere ºi de acelea ale contemporanilor acestora, cavalerii teutoni. Conform istoriei oficiale, Adolf Hitler s-a nãscut în anul 1889 la Brunau-am-Inn, la graniþa dintre Germania ºi Imperiul Austro-Ungar. Existã însã teorii care susþin cã, în realitate, a fost un membru al clanului Rothschild, sau chiar prinþul Albert, duce de Clarence ºi Avondale, nepotul reginei Victoria, despre care se presupune cã ar fi murit de pneumonie la Sandringham în ianuarie 1892. Funeraliile oficiale nu au permis îmbãlsãmarea corpului ºi priveghiul „în exces”. La vremea respectivã au existat zvonuri care susþineau cã moartea lui Albert a fost simulatã, cãci instabilitatea lui psihicã îl fãceau nepotrivit pentru responsabilitãþile regalitãþii (mã întreb de ce!). Existã multe teorii despre prinþul Albert, inclusiv una care îl considerã faimosul criminal în serie din Londra victorianã numit Jack Spintecãtorul, care îºi ucidea victimele culese din rândul prostituatelor într-o manierã ritualã, lãsând în urmã mesaje francmasone. Un lucru rezultã în mod cert din dovezile existente: cã Jack Spintecãtorul avea conexiuni la cel mai înalt nivel în establishment-ul britanic, ºi probabil în familia regalã. Au apãrut de asemenea zvonuri periodice care afirmau cã prinþul Albert nu a murit la Sandringham, ci a fost dus în Germania. Acest lucru nu ar fi fost deloc dificil, cãci familia regalã britanicã a reginei Victoria ºi a prinþului Albert era de fapt o familie regalã germanã, având mai multe rude de sânge în Germania decât în Anglia. Numele casei regale „britanice” la acea vreme era Saxa-Coburg-Gotha. În primii ani la putere ai partidului nazist, când Hitler era practic un necunoscut în afara Bavariei, cei trei sponsori care îl sprijineau financiar erau ducele de Saxa-Coburg-Gotha, marele duce de Hesse ºi marea ducesã Victoria, fosta soþie a marelui duce de Hesse. Toþi erau veri primari cu Albert, ducele de Clarence! Un alt vãr primar al lor era împãratul Germaniei Wilhelm II. Ce interes avea regalitatea germanã sã-l sprijine pe Hitler, un caporal necunoscut din Primul Rãzboi Mondial? Pe de altã parte, dacã e adevãrat cã Hitler a fost totuna cu Albert, înseamnã cã Führerul era mult mai bãtrân decât pretindea cã este. Fotografiile lui par sã sugereze acest lucru. Amanta lui, Eva Braun, i l-a descris surorii sale ca „un domn mai bãtrân, cu o vârstã incertã”. Doresc sã subliniez cã eu nu afirm cã aceste teorii sunt adevãrate, pentru cã nu am date precise care sã ateste acest lucru, dar dacã priviþi fotografiile fãcute prinþului Albert ºi lui Hitler la o distanþã de 25 de ani, veþi înþelege de ce persistã aceste zvonuri. Cei doi seamãnã izbitor, în pofida diferenþei de vârstã. Dacã ºtiþi mai multe despre acest caz, aº fi interesat sã mã contactaþi ºi sã-mi transmiteþi aceste informaþii (vezi adresa de la sfârºitul cãrþii). Hitler a fãcut o mare pasiune pentru domeniul ezoteric, mai ales în timpul ascensiunii sale la putere. A fost puternic influenþat de opera Helenei Petrovna Blavatsky, o femeie nãscutã în Ucraina în anul 1831, dupã care a devenit agent al serviciilor britanice (dupã câte mi-a spus o sursã de încredere). Alþi cercetãtori susþin cã avea legãturi cu societatea secretã a revoluþionarilor italieni, Carbonari, asociatã îndeaproape cu Nobilimea Neagrã, ºi cã a fost membrã a societãþii secrete egiptene Frãþia din Luxor, pe care a denunþat-o mai târziu ca o „cloacã a imoralitãþii dezgustãtoare, a lãcomiei ºi setei egoiste de putere ºi de bani”. Madame Blavatsky a sosit la New York în anul 1873 ºi doi ani mai târziu a fondat Societatea Teozoficã, cu ajutorul colonelului Henry Olcott. Aceastã societate continuã sã existe ºi astãzi, având sediul în California, la Krotona. ªcoala misterelor pitagoreice din Grecia anticã era localizatã la Crotona. Societatea lui Blavatsky era construitã dupã modelul ºcolilor misterelor. Doctrinele ei au la bazã cãrþile lui Blavatsky, precum Isis devoalatã, scrisã în anul 1877, ºi Doctrina secretã, publicatã în anul 1888. Ambele cãrþi sunt bazate pe filozofia Cabalei. Blavatsky a pretins cã se aflã într-un contact psihic cu niºte maeºtri ascunºi (sau supraoameni, dupã cum i-a numit ea), care trãiesc în Asia centralã ºi pot fi contactaþi telepatic de cei care cunosc secretul misterelor ezoterice. La ora actualã, acest proces de comunicare este cunoscut sub numele de channeling. Literatura OZN-isticã oferã foarte multe dovezi ale existenþei unor baze subterane ºi subacvatice ale extratereºtrilor în întreaga lume, inclusiv în Asia. Toate tradiþiile ºi toate culturile antice vorbesc de o Rasã a Maeºtrilor care trãieºte în interiorul pãmântului. Credinþa în existenþa acestor Maeºtri ºi în Marea Frãþie Albã, alcãtuitã din entitãþi neîntrupate, este o temã bine ancoratã în ceea ce numim astãzi miºcarea New Age. Una din persoanele care au promovat intens aceastã temã a fost mediumul psihic Alice Bailey, care a condus Societatea Teozoficã în perioada post-Blavatsky. Aceasta a fondat ºcoala ezotericã a Arcanelor. A pretins cã se aflã în contact cu o entitate pe care a numit-o „Tibetanul” ºi a scris o serie de cãrþi, printre care Ierarhia maeºtrilor, Cele ºapte raze, Noul grup de slujitori ai lumii ºi Noua religie a lumii. Bailey a afirmat cã maestrul ei tibetan i-ar fi spus cã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial a fost necesar pentru a apãra planul lui Dumnezeu. Dupã pãrerea mea, aceastã afirmaþie este ridicolã, dar existã mulþi adepþi New Age care cred cã totul face parte dintr-un „plan divin”, chiar ºi un holocaust global. Mie mi se pare un excelent pretext sã stai ºi sã nu faci nimic, aºteptând împlinirea „planului lui Dumnezeu”. În viziunea mea, noi ne creãm singur propria noastrã realitate. Dacã ne vom schimba sinele interior, vom schimba ºi reflexia exterioarã a acestuia. Pacea exterioarã este o reflectare în oglindã a stãrii de pace interioarã. Nici un rãzboi nu este necesar ca parte a unui „plan divin”. Noi suntem cei care creãm rãzboaiele ºi dacã ne-am schimba atitudinea, le-am putea evita pe viitor. Depinde numai de alegerile pe care le facem. Dupã pãrerea mea, oamenii ar trebui mai degrabã sã se fereascã de concepte precum Maeºtrii, Marea Frãþie Albã, etc. Personal, ori de câte ori aud cuvântul „maestru”, mã trec fiorii. În urma activitãþii lui Alice Bailey au apãrut douã organizaþii: Lucis Trust (numitã iniþial Lucifer Trust) ºi World Goodwill Organisation (n.n. Organizaþia Bunãvoinþei Mondiale), ambele mari susþinãtoare ale Naþiunilor Unite. Devoþiunea membrilor acestor organizaþii pentru Naþiunile Unite este atât de mare încât i-aº putea numi un fel de „fani” ONU. Este interesant de remarcat cum miºcarea New Age a moºtenit „adevãruri” vehiculate de-a lungul multor decenii, la fel cum religia a moºtenit tradiþii spirituale vehiculate de-a lungul secolelor. Aºa cum creºtinii au moºtenit versiunea manipulatã despre Iisus, New Ager-ii au moºtenit cunoaºterea referitoare la Maeºtri. Dupã pãrerea mea, oamenii cred mult prea uºor în cunoaºterea rãmasã de la alþii, fãrã sã se intereseze suficient de mult asupra surselor ºi originilor din care provine aceasta. De pildã, în cazul Maeºtrilor lui Madame Blavatsky, existã o scrisoare adresatã de aceasta sorii ei în care recunoaºte cã a inventat numele Maeºtrilor folosindu-se de numele iniþiatice ale francmasonilor ºi rozicrucienilor care o finanþau. ªi totuºi, la ora actualã existã în întreaga lume sute de mii (cel puþin) de mediumi care pretind cã se aflã în comunicare cu aceºti maeºtri ºi cu Arhanghelul Mihail, care este de fapt o strãveche zeitate fenicianã. Dacã miºcarea New Age nu va fi suficient de atentã, se va trezi cã se transformã într-un fel de creºtinism actualizat. De altfel, acest lucru a început deja sã se întâmple. Personal, sunt de pãrere cã ideea de Maeºtri este un instrument pentru cei cu voinþe puternice, care le permite acestora sã controleze minþile celor care au ajuns sã respingã status quo-ul actual al religiei. O altã mare influenþã asupra lui Hitler a jucat-o romanul Rasa care vine, scris de englezul Lord Edward Bulwer-Lytton (Com 300), un ministru al coloniilor britanice puternic implicat în crearea dependenþei de opiu în rândul chinezilor. A fost prieten apropiat cu primul ministru britanic Benjamin Disraeli ºi cu scriitorul Charles Dickens, ºi mare patron al Societãþii Rozicruciene Engleze, din rândul cãreia au fãcut la vremea lor parte Francis Bacon ºi John Dee. Bulwer-Lytton a fost de asemenea mare maestru al ritului scoþian al francmasoneriei ºi ºeful serviciilor secrete britanice. Un contact din interiorul acestor servicii mi-a spus cã Helena Blavatsky a fost unul din agenþii lor. De altfel, existã numeroase referiri la Bulwer-Lytton în cartea ei, Isis devoalatã. Acest autor a rãmas cunoscut îndeosebi pentru cartea sa, Ultimele zile ale oraºului Pompei, dar adevãrata sa pasiune era magia ezotericã. În cartea Rasa care vine, el descrie existenþa unei civilizaþii enorme în interiorul pãmântului, mult mai avansatã decât a noastrã. Membrii acesteia au descoperit o forþã pe care au numit-o „Vril”, cu ajutorul cãreia pot face adevãrate „miracole”. Cartea lui Bulwer-Lytton trage concluzia cã aceºti supraoameni vor ieºi la un moment dat la suprafaþã ºi vor prelua controlul asupra planetei. Mulþi naziºti credeau cu adevãrat în aceastã teorie. Tema unor supraoameni care trãiesc într-o civilizaþie subteranã sau a unor maeºtri ascunºi se regãseºte în aproape toate societãþile secrete ºi legendele lumii în are trãim. Ea a fost motivul central în jurul cãruia a fost creat în anul 1888 Ordinul Golden Dawn, de cãtre francmasonul dr. Wynn Westcott, în asociere cu S.L. Mathers. Cei doi ºi-au numit Maeºtrii: ªefii Secreþi. Toate aceste credinþe susþin strãvechea temã a extratereºtrilor sau intra-tereºtrilor care trãiesc undeva în interiorul pãmântului, care a început sã facã din nou vogã în a doua jumãtate a secolului XX. Mathers a conceput o serie de ritualuri ºi de iniþieri care sã-i ajute pe adepþi sã îºi atingã potenþialul fizic ºi psihic plenar. Pe de altã parte, avea credinþa cã acest dar nu trebuie rezervat decât unei Elite restrânse ºi era un adept al guvernãrii autoritare. Aceste ritualuri erau menite sã atragã acele rezonanþe negative care sã permitã punerea la unison (sincronizarea sau posesiunea) a adepþilor cu reptilienii din regiunea inferioarã a celei de-a patra dimensiuni. Acesta este unul din principalele motive care stau la baza iniþierilor în magia neagrã. Pe la mijlocul anilor 1890 existau temple ale Ordinului Golden Dawn la Londra, Edinburgh, Bradford, Weston Super Mare ºi Paris, oraºul în care s-a stabilit Mathers. Golden Dawn vorbea ºi el de forþa Vril, unul din semnelor lor secrete fiind salutul cu braþul întins adoptat mai târziu de naziºti (care îl completau spunând: „Heil Hitler”). Acesta a fost unul din fundamentele ezoterice pe care a fost clãdit nazismul. Mathers a cunoscut-o pe Madame Blavatsky, la fel ca ºi maestrul templului din Londra al ordinului, poetul William Butler Yeats, care avea sã câºtige mai târziu premiul Nobel pentru literaturã. Diferite facþiuni ale ordinului continuã sã existe ºi la ora actualã, dar nucleul original s-a spart dupã o ceartã între Yeats, Mathers ºi super-satanistul Aleister Crowley, care a împãrþit ordinul în grupãri rivale. Alþi gânditori ºi alte grupãri importante care au influenþat filozofia partidului nazist în formare au fost: Ordinul Templierilor Orientali (OTO), care folosea ritualuri sexuale pentru a stimula ºi acumula energia cunoscutã sub numele de Vril, precum ºi doi magicieni ezoterici germani, Guido von List ºi Lanz von Liebenfels. În ceremoniile de celebrare a solstiþiului de varã, List obiºnuia sã foloseascã sticle de vin aºezate pe pãmânt astfel încât sã formeze simbolul Crucii Hermetice, cunoscutã ºi sub numele de Mãciuca lui Thor. Acesta era Simbolul Puterii în cadrul ordinului Golden Dawn. El are forma svasticii, strãvechiul simbol solar al fenicienilor-arienilor. Lanz von Liebenfels (al cãrui nume real era Adolf Lanz) a folosit svastica pe un steag care flutura deasupra „templului” sãu orientat cu faþa cãtre Dunãre. Pentru aceºti doi magicieni negri, svastica simboliza sfârºitul creºtinismului ºi începutul epocii supraomului blond ºi cu ochi albaºtri. Ei credeau în inferioritatea rasialã a celor pe care îi numeau „forþele întunecate” precum evreii, slavii ºi negrii. Liebenfels a recomandat chiar castrarea acestor oameni. List ºi Liebenfels au avut o influenþã masivã asupra lui Adolf Hitler. În anul 1932, când Hitler se pregãtea sã preia puterea, von Liebenfels i-a scris aceste rânduri unui adept: „Hitler este unul din discipolii noºtri… Va veni o zi când el, ºi prin intermediul lui noi toþi, vom cunoaºte victoria ºi vom crea o miºcare care va face pãmântul sã se cutremure”. Celelalte douã persoane care au influenþat gândirea ºi convingerile lui Adolf Hitler au fost englezii Aleister Crowley ºi Houston Stewart Chamberlain. Crowley s-a nãscut în Warwickshire, în anul 1875. El s-a revoltat împotriva educaþiei religioase foarte stricte pe care a primit-o ºi s-a înscris în Ordinul Golden Dawn în anul 1898, dupã ce a pãrãsit Universitatea Cambridge. Dupã un conflict cu membrii fondatori, a pãrãsit ordinul ºi a cãlãtorit în Mexic, India ºi Ceylon, unde a studiat yoga ºi budismul. A devenit de asemenea un alpinist remarcabil, spulberând chiar câteva recorduri în domeniu. Interesul sãu pentru budism l-a fãcut sã uite de ocultism, pânã când a trãit o experienþã ieºitã din comun, în aprilie 1904, la Cairo. Crowley i-a cerut soþiei sale, Rose, sã facã un ritual ezoteric pentru a vedea ce s-a întâmplat. În timpul ceremoniei, aceasta a intrat într-o stare de transã ºi a început sã transmitã mesajul unei entitãþi. „El te aºteaptã”, i-a spus ea lui Crowley. Prin „El” se referea la Horus, zeul rãzboiului ºi fiul lui Osiris la egipteni. Crowley nu a acceptat de la bun început cã interpretare ºi i-a pus lui Rose întrebãri detaliate, pentru a o verifica. Deºi nu ºtia nimic despre ezoterism, Rose i-a dat de fiecare datã rãspunsurile corecte. Reptilienii îºi fãceau din nou datoria. Entitatea i-a indicat lui Crowley trei zile specifice în care trebuia sã stea la masa din camera lui de hotel, între orele 12:00 ºi 1:00 ale amiezii. Crowley a acceptat ºi a primit prin mecanismul scrierii automate un document intitulat Cartea Legii. Scrierea automatã se produce prin ghidarea mâinii care þine condeiul de cãtre o entitate, ºi de regulã nimeni nu este mai surprins în final de cele scrise ca persoana implicatã în acest proces. Comunicarea primitã de Crowley afirma cã vechea epocã a lui Osiris era pe sfârºite ºi lumea urma sã intre în noua epocã a lui Horus. Ea adãuga însã cã vechea epocã trebuia distrusã prin teroare ºi cã pãmântul trebuia sã fie scãldat în sânge. Urma sã se producã un rãzboi mondial. Cartea Legii vorbea de o rasã de supraoameni ºi condamna vechile religii, pacifismul, democraþia, compasiunea ºi umanitarismul. „Slujitorii mei trebuie sã fie puþini ºi ascunºi; ei trebuie sã îi conducã pe cei mulþi ºi sã deþinã cunoaºterea”, a afirmat „supraomul”, dupã care a continuat: „Noi nu avem nimic cu cei neadaptaþi ºi nepotriviþi; aceºtia trebuie lãsaþi sã moarã în propria lor mizerie, cãci sunt incapabili sã simtã. Compasiunea este viciul regilor. Cãlcaþi-i în picioare pe cei slabi ºi pe cei rãi; aceasta este legea celui puternic. Aceasta este legea noastrã ºi bucuria lumii… Iubiþi-vã unii pe ceilalþi cu inimi arzãtoare, dar pe cei inferiori cãlcaþi-i în picioare, în ziua mâniei… Nu vã fie milã de cei cãzuþi! Eu nu i-am cunoscut niciodatã. Nu sunt de-al lor ºi nu obiºnuiesc sã consolez pe nimeni. Îi urãsc pe cei consolaþi ºi pe cei care consoleazã, deopotrivã… Eu sunt unic ºi sunt un cuceritor. Nu sunt unul din sclavii care pier. Blestemaþi fie aceºtia sã moarã. Amin… De aceea, Loviþi-i cu putere ºi trimiteþi-i în iad, stãpâni ai lumii… Atacaþi! Retrageþi-vã! Pe ei! Aceasta este legea luptei pentru cucerire; aceasta este maniera în care trebuie sã fiu adorat eu, cãci numai aºa veþi putea ajunge în casa mea secretã… Adoraþi-mã prin foc ºi prin sânge, cu sabia ºi cu suliþa. Femeia trebuie sã se încingã cu sabia în faþa mea. Sângele trebuie sã curgã în numele meu. striviþi-i pe pãgâni. Cãlcaþi-i în picioare, o, rãzboinici, ºi eu vã voi da trupul lor sã-l mâncaþi… Sacrificaþi vite, mari ºi mici; inclusiv copiii… Ucideþi ºi torturaþi. Nu cruþaþi pe nimeni. Controlaþi-i pe toþi!” Textul reprezintã o sintezã perfectã a sentimentelor nutrite de reptilienii din regiunea inferioarã a celei de-a patra dimensiuni ºi de servitorii satanici care îi slujesc. Dacã vi se pare cã acest mesaj seamãnã remarcabil de bine cu anumite pasaje din Vechiul Testament, explicaþia este cât se poate de simplã: forþa care le-a transmis aceste mesaje anticilor, lui Crowley ºi tuturor celor aflaþi pe aceeaºi vibraþie inferioarã, care nu face decât sã stimuleze conflictele ºi suferinþa umanã (cu care se hrãnesc aceºti reptilieni) – este una ºi aceeaºi. Aceasta este forþa care controleazã din cele mai vechi timpuri ºi pânã astãzi conºtiinþa membrilor Frãþiei Babiloniene. Citind acest mesaj, veþi înþelege mai bine mentalitatea celor care au creat atâtea orori ºi care au supus rasa umanã atâtor încercãri cumplite. La început, Crowley a încercat sã ignore mesajul, dar acest lucru nu s-a dovedit atât de uºor. De aceea, începând din anul 1909 el a început sã-l ia în serios. Chiar foarte în serios. Iatã ce spune el în aceastã privinþã: „Dupã cinci ani de nebunie ºi slãbiciune, de politeþe, tact, discreþie, atenþie faþã de sentimentele celor din jur, m-am sãturat. Astãzi, afirm cu tãrie: la naiba cu creºtinismul, raþionalismul ºi budismul, cu tot acest balast al istoriei. Vã prezint astãzi o realitate pozitivã ºi primordialã, care se numeºte magie. Cu ajutorul ei, îmi voi construi un nou cer ºi un nou pãmânt. Nu mã intereseazã aprobarea sau dezaprobarea voastrã penibilã. Ceea ce îmi doresc acum este blasfemia, crima, violul, revoluþia – orice lucru, bun sau rãu, dar puternic”. Crowley a pornit un adevãrat rãzboi psihic împotriva fostului sãu maestru, MacGregor Mathers, în urma cãruia acesta a ajuns o epavã. Amândoi au invocat „demoni” pentru a se ataca reciproc, dar Mathers a fost învins. Astfel de rãzboaie psihice fac parte inclusiv din arsenalul modern al Frãþiei. Membrii acesteia se luptã între ei cu ajutorul acestor arme, dar îºi reunesc forþele îndeosebi asupra populaþiei ºi a celor care le disputã puterea. Am experimentat personal asemenea atacuri ºi am înþeles cum pot ucide membrii Frãþiei oameni prin aceste metode. Entitãþile care au comunicat cu Crowley i-au influenþat inclusiv pe Hitler ºi pe ceilalþi arhitecþi ai nazismului. Culmea ironiei face ca la mulþi ani dupã moartea sa, Crowley sã devinã un erou pentru mulþi hippies ai anilor 60 (perioada Flower Power), care cereau iubire ºi pace. Crowley a considerat Primul Rãzboi Mondial necesar pentru eradicarea vechii epoci ºi pentru tranziþia la noua erã. Dupã ce ºi-a publicat revelaþiile, el a devenit liderul mondial al Ordinului Templierilor Orientali (OTO), cu principalul sediu în Germania, lucru care i-a acordat o influenþã foarte mare în rândul intelectualilor naziºti din aceastã þarã. Simultan, el era un francmason de grad 33 al ritului scoþian ºi agent al serviciilor secrete britanice, M16. Între altele, a fost unul din consultanþii colegului sãu satanist, Winston Churchill. Houston Stewart Chamberlain (Com 300) s-a nãscut în Anglia în anul 1855, dar s-a mutat în Germania în anul 1882. În anul 1908 s-a însurat cu Eva, fiica lui Richard Wagner, ºi a devenit un scriitor renumit. Cea mai cunoscutã lucrare a sa este Fundamentele secolului al XIX-lea, care are 1200 de pagini ºi s-a vândut în mai mult de 250.000 de exemplare, fãcându-l celebru în întreaga þarã. Pe de altã parte, avea probleme psihice ºi cãderi nervoase succesive, în care se simþea posedat de demoni. ªi-a scris cãrþile în stãri de transã, prin scriere automatã, lucru care sugereazã cã se afla sub influenþa reptilienilor sau a altor entitãþi din regiunea inferioarã a celei de-a patra dimensiuni. În autobiografia sa, el afirmã cã nu îºi recunoaºte propria operã ca aparþinându-i. Principalele teme atinse de el ne sunt cât se poate de familiare: toate civilizaþiile s-au nãscut din rasa arianã, dar cel mai pur popor între toate era cel german; evreii erau duºmanii care poluau liniile genealogice ariene. Împãratul Wilhelm II ºi Adolf Hitler l-au considerat pe Chamberlain un profet. El a devenit principalul consultant al lui Wilhelm, cerându-i împãratului sã declanºeze rãzboiul din 1914 pentru a împlini strãvechea profeþie, potrivit cãreia Germania urma sã domine întreaga lume. Wilhelm nu ºi-a dat seama cã este manipulat decât dupã terminarea rãzboiului, când a fost nevoit sã abdice. El a citit numeroase cãrþi despre ocultism ºi despre societãþile secrete, dându-ºi seama cã acestea au fost cele care au conspirat pentru declanºarea Primului Rãzboi Mondial, provocând înfrângerea Germaniei. Chamberlain, care fusese decorat cu Crucea de Fier de cãtre împãrat, a murit în anul 1927, dupã mulþi ani petrecuþi într-un cãrucior de invalid, cu trupul ºi spiritul frânte. De altfel, mulþi dintre cei care se lasã folosiþi ca instrumente de cãtre aceastã conºtiinþã reptilianã extrem de maleficã sfârºesc în mod similar. Mai devreme sau mai târziu, aceasta îi distruge. Influenþa lui Chamberlain a rãmas însã vie în mintea lui Adolf Hitler. El i-a fost prezentat lui Hitler de cãtre Alfred Rosenberg, un satanist refugiat din Rusia. În pofida aºa-zisei sale origini „evreieºti”, Rosenberg a fost cel care i-a oferit un exemplar din Protocoalele Învãþaþilor Înþelepþi ai Sionului lui Hitler, prin intermediul unui alt ocultist, Dietrich Eckart. Hitler avea sã se foloseascã de aceste Ptotocoale pentru a-ºi justifica sinistra campanie împotriva evreilor. Gândirea tânãrului austriac cunoscut sub numele de Shiklgruber (devenit mai târziu Adolf Hitler) a fost influenþatã de mai mulþi oameni ºi de convingerile lor. „Heil Shicklgruber” nu ar fi avut acelaºi impact sonor ca ºi „Heil Hitler”, motiv pentru care ºi-a schimbat numele. A urât întotdeauna ºcoala (spune istoria oficialã) ºi ºi-a dorit sã fie artist, ambiþie care i-a purtat paºii la Viena. Aici, a petrecut ore întregi în biblioteci, citind cãrþi despre astrologie, misticism ºi religii orientale. A fost fascinat de cãrþile lui Blavatsky, Chamberlain, List ºi Liebenfels. A preluat de la fiecare câte ceva, creând acel cocteil de orori ºi urã numit nazism. Principala sa pasiune a fost cultivarea puterii voinþei. În toþi anii care au urmat s-a focalizat asupra acestei puteri despre care se spune cã îþi poate permite sã realizezi orice îþi propui; altfel spus, sã îþi creezi propria realitate. A practicat artele ezoterice, în încercarea de a atinge un nivel de conºtiinþã care sã-i permitã sã devinã unul din acei supraoameni despre care citise atât de multe ºi în care credea cu fanatism. Mintea sa a intrat astfel mai mult ca oricând pe vibraþia reptilianã. A devenit posedat de reptilieni, probabil în timpul unor ritualuri de magie neagrã, în timpul cãrora ºi-a deschis sufletul în faþa acestora. A avut cu siguranþã o „compatibilitate vibraþionalã” de excepþie care i-a permis punerea la unison cu reptilienii. Aºa se face cã un om lipsit de farmec ºi incapabil s-a transformat într-un lider carismatic al cãrui magnetism a reuºit sã subjuge o întreagã naþiune. Se vorbeºte adeseori de oameni care au o „personalitate magneticã”, iar acest lucru este cât se poate de adevãrat. Orice om genereazã în jurul lui un anumit câmp magnetic. Unii au un magnetism mai puternic, iar alþii mai slab. Energiile negative au un impact la fel de puternic ca ºi cele pozitive asupra celor din jur. Oamenii conectaþi la câmpuri energetice negative extrem de puternice au un magnetism ieºit din comun. De pildã, se vorbeºte uneori de o „atracþie fatalã” pe care reuºesc sã o genereze aceºti oameni. Aºa se explicã apariþia peste noapte a magnetismului ºi a carismei lui Adolf Hitler. Ori de câte ori se urca la tribunã ºi începea sã peroreze în delir, cu faþa contorsionatã, ca un nebun, el era posedat de conºtiinþa reptilianã, transmiþând la fel ca un medium aceastã energie cãtre masele care îl ascultau. Nivelul vibratoriu al unui întreg popor a fost astfel influenþat ºi mii de oameni au devenit, la fel ca ºi el, agenþi ai nebuniei ºi ai urii. Este principiul vaselor comunicante aplicat la nivel vibraþional. Dupã cum spunea cineva (despre Hitler): „Puterea lui de a vrãji un auditoriu a fost comparatã cu arta ocultã a ºamanilor africani sau asiatici; alþii l-au comparat cu un medium înzestrat cu puteri extrasenzoriale, considerând cã are magnetismul unui hipnotizator”. La rândul lui, unul din aghiotanþii lui Hitler, Hermann Rauschning, îl descrie astfel în cartea sa, Hitler ia cuvântul: „Este imposibil sã nu te gândeºti la el ca la un medium. În cea mai mare parte a timpului, mediumii sunt oameni obiºnuiþi, care nu îþi atrag atenþia prin nimic, pânã când, dintr-o datã, par înzestraþi cu o putere supranaturalã, care îi deosebeºte de restul lumii. Un medium este un om posedat. Dupã ce criza trece, el revine la mediocritatea sa obiºnuitã. Nu am nici o îndoialã cã Hitler a fost posedat în acest fel de forþe exterioare, probabil demonice, pentru care el nu era decât un instrument temporar. Amestecul de banalitate ºi supranatural a creat acea dualitate insuportabilã de care erau conºtienþi toþi cei care se aflau în prezenþa lui… Era ca ºi cum te-ai uita la o faþã bizarã, a cãrei expresie pãrea sã reflecte o stare de spirit dezechilibratã, dublatã însã de impresia neliniºtitoare a unor puteri ascunse”. Dupã toate aparenþele, Hitler pare sã fi fost terorizat de „supraoameni”. Rauschning povesteºte cã Hitler suferea de coºmaruri cumplite, trezindu-se terorizat ºi strigând cã este atacat de entitãþi pe care nimeni altcineva în afarã de el nu le vedea. Odatã, Hitler i-a spus lui Rauschner: „Cum va arãta ordinea socialã a viitorului? Am sã-þi explic eu, tovarãºe. Va exista o clasã de stãpâni supremi, apoi o clasã a membrilor de partid, subordonaþi ierarhic pe diferite nivele, ºi în sfârºit marea masã a anonimilor, slujitorilor ºi muncitorilor. Mai jos chiar decât aceºtia vor fi rasele strãine cucerite, care vor deveni sclavii moderni. Deasupra tuturor va domni însã o nobilime nouã ºi sublimã, despre care nu pot sã îþi vorbesc… Oricum, membrii de rând ai partidului nu trebuie sã ºtie nimic despre aceste planuri. Omul cel nou trãieºte deja printre noi, chiar acum! Se aflã aici. Nu îþi este de ajuns acest lucru? Am sã-þi spun un secret: eu l-am vãzut pe omul cel nou. Este eficient ºi crud. Mi-a fost teamã de el”. Aceasta este societatea planificatã de reptilieni ºi de rasa stãpânitoare reptilo-arianã pe care au creat-o, dacã vom permite introducerea Noii Ordini Mondiale în urmãtorii ani, aºa cum prevãd planurile lor. ªefii secreþi ai lui Hitler au fost reptilienii. Remarcaþi obsesia lui pentru ierarhie ºi ritualuri, caracteristici specifice ale complexului-R ºi ale creierului reptilian. Dupã ce s-a mutat în Germania, Hitler a petrecut mult timp în Bavaria, locul în care au apãrut Illuminati lui Weishaupt, ºi a revenit aici dupã Primul Rãzboi Mondial. Cel puþin, aºa afirmã istoria oficialã. În anul urmãtor, a cunoscut liderii unui partid politic minuscul ºi destul de jalnic, numit Partidul Muncitorilor din Germania. Acesta fusese creat de o societate ezotericã numitã Ordinul German, extrem de naþionalistã ºi de anti-evreiascã. Din acest ordin au derivat apoi alte societãþi similare, inclusiv ordinul de tristã amintire Thule-Gesellschaft (Socitatea Thule) ºi Loja Luminoasã sau Societatea Vril. Hitler a fost membru al amândurora. Vril era numele dat de scriitorul englez Lord Bulwer-Lytton forþei pusã în circulaþie de sânge, despre care pretindea cã trezeºte adevãratul potenþial al oamenilor, transformându-i în niºte supraoameni. Sã analizãm puþin acest concept. Forþa Vril le era cunoscutã hinduºilor sub numele de „forþa ºarpelui” ºi este asociatã cu forþa geneticã ce structureazã organismul, permiþându-i inclusiv sã îºi schimbe forma ºi sã aibã acces la conºtiinþa multidimenionalã (altfel spus, sã cãlãtoreascã în alte planuri ºi dimensiuni ale creaþiei). ªi aceastã forþã este asociatã cu liniile genealogice ale reptilienilor. În anul 1933, expertul în rachete Willi Ley a fugit din Germania ºi a revelat lumii existenþa forþei Vril ºi credinþa naziºtilor cã vor deveni egali ai supraoamenilor din adâncurile pãmântului prin folosirea învãþãturilor ezoterice ºi a tehnicilor de control al minþii. Ei erau convinºi cã îºi vor trezi în acest fel forþa adormitã din sânge (Vril). Printre iniþiaþii societãþii Vril se numãrau douã persoane care aveau sã devinã fruntaºi naziºti: Heinrich Himmler ºi Hermann Goering. Membrii Vril credeau cu convingere cã erau aliaþi cu anumite loji ezoterice misterioase din Tibet ºi cu unul din acei „supraoameni necunoscuþi”, pe care îl numeau Regele Fricii. Rudolph Hess, adjunctul lui Hitler pânã la nefericita sa cãlãtorie în Anglia din anul 1941, era un ocultist de frunte ºi un membru al societãþii Edelweiss (alãturi de Hermann Goering), o sectã care credea în supremaþia rasei nordice. Hess îl considera pe Hitler un „mesia”, deºi înfãþiºarea acestuia nu amintea deloc de arhetipul arian, blond ºi cu ochii albaºtri. De altfel, Hitler însuºi era obsedat de aceastã problemã, deºi probabil cã a sfârºit prin a gãsi o justificare. Nucleul interior al reþelei de societãþi secrete naziste era Ordinul Negru, care continuã sã existe ºi la ora actualã, fiind considerat nucleul actual al CIA. Cercetãtorul german Jan van Helsing descrie în cartea sa, Societãþile secrete din secolul XX, credinþa membrilor societãþilor Thule ºi Vril cã se aflau în corespondenþã cu extratereºtrii prin intermediul a doi mediumi cunoscuþi sub numele de Maria Orsic ºi Sigrun. Contactul s-a produs într-o lojã de lângã Berchtesgaden, în decembrie 1919. Potrivit documentelor Vril, afirmã autorul, aceste comunicãri proveneau dintr-un sistem solar numit Aldebaran, situat la 68 de ani-luminã de pãmânt, în Constelaþia Taurului, în care se aflau douã planete locuite pe care trãia un aºa-numit imperiu „sumeran”. Populaþia din Aldebaran este împãrþitã într-o rasã conducãtoare, alcãtuitã din arieni blonzi, cu ochii albaºtri, cunoscuþi ca Poporul Dumnezeului de Luminã, ºi alte câteva rase umanoide care au suferit mutaþii genetice din cauza schimbãrilor climaterice. Cu circa 500 de milioane de ani în urmã, soarele din Aldebaran a început sã se dilate, generând o temperaturã insuportabilã. Rasele „inferioare” au fost evacuate ºi duse pe alte planete nelocuite. Aºa s-a produs colonizarea unor planete de genul pãmântului, dupã ce propria lor planetã a devenit nelocuibilã. În sistemul nostru solar au populat mai întâi planeta Mallona, cunoscutã ºi sub alte nume, precum Marduk, Mardek ºi Phaeton (la romani ºi la ruºi), care ar fi existat între Marte ºi Jupiter, în locul în care existã la ora actualã centura de asteroizi. Aceasta corespunde relatãrilor sumeriene despre planeta Tiamat. Membrii societãþii Vril credeau cã, mai târziu, aceastã rasã stãpânitoare a arienilor cu ochii albaºtri a colonizat planeta Marte, dupã care au debarcat pe pãmânt ºi au creat civilizaþia sumerianã. Cei doi mediumi afirmau cã limba sumerianã a fost chiar limba vorbitã în Aldebaran, sunând ca o „germanã ininteligibilã”. Frecvenþa celor douã limbi era însã aproape identicã, potrivit relatãrilor lor. Deºi detaliile sunt uºor modificate, regãsim practic aceeaºi temã de bazã pe care am analizat-o la începutul acestei cãrþi: o rasã conducãtoare, formatã din extratereºtri blonzi ºi cu ochii albaºtri, a venit pe pãmânt de pe planeta Marte, devenind zeii civilizaþiilor din vechime. Ei au creat civilizaþia sumerianã avansatã, modificând structura geneticã a oamenilor. De atunci ºi pânã în prezent continuã sã controleze rasa umanã din oraºele lor subterane. Singurele referiri care lipsesc din aceastã legendã sunt cele la liniile genealogice reptilo-ariene. Surse din interiorul Frãþiei mi-au spus cã reptilienii au nevoie de sânge pentru cã acesta le este necesar acelor extratereºtri blonzi cu ochii albaºtri, iar obsesia naziºtilor pentru conceptul de rasã conducãtoare avea drept scop pãstrarea acestei puritãþi genetice ºi descurajarea încruciºãrii cu alte rase. Societatea Thule s-a numit astfel pornind de la numele oraºului mitic al Hiperboreei, primul continent populat de rasa arianã extraterestrã venitã din Aldebaran: Ultima Thule. Unii cercetãtori afirmã cã aceastã civilizaþie a fost mult mai veche decât cea a Atlantidei ºi a Lemuriei; alþii o identificã cu Atlantida, sau chiar cu Pãmântul Interior. Legendele scandinave descriu oraºul Ultima Thule ca pe un tãrâm de rai situat undeva la nord, unde soarele nu apune niciodatã ºi unde îºi au cãminele strãmoºii arienilor. Când Hiperboreea a început sã se scufunde, continuã legenda, extratereºtrii arieni ºi-au folosit tehnologia extrem de avansatã pentru a construi tuneluri gigantice în interiorul pãmântului, sfârºind prin a se instala undeva sub munþii Himalaya. Acest þinut a devenit cunoscut sub numele de Agartha, cu capitala la Shamballa. Persanii numeau acest þinut Aryana, þara arienilor. Sistemul filozofic nazist susþinea cã oamenii din Agartha sunt buni, iar cei din Shamballa sunt rãi. Cele douã popoare se aflã în conflict de mii de ani, iar naziºtii credeau cã ei sunt de partea „poporului bun” din Agartha, care luptã împotriva „francmasonilor ºi sioniºtilor” din Shamballa. Nu cumva aceastã diviziune se referã la conflictul dintotdeauna al marþienilor albi împotriva reptilienilor Anunnaki? Mai întâi, cele douã popoare s-au rãzboit pe Marte, apoi pe lunã ºi acum pe pãmânt. Hitler era obsedat de gãsirea unor intrãri în aceastã lume subteranã, pentru a putea lua legãtura cu rasa conducãtoare arianã. În realitate, el era o simplã marionetã în mâna reptilienilor, controlatã de „Îngerul Morþii” Josef Mengele. Aºa cum am menþionat mai devreme, este posibil ca reptilienii sã fie în conflict cu alte rase de extratereºtri sau de intra-tereºtri, luptându-se cu acestea pentru a obþine controlul asupra planetei ºi cu siguranþã existã facþiuni concurente pe nivelul de conºtiinþã inferior al celei de-a patra dimensiuni. Unul din fondatorii Societãþii Thule a fost astrologul Rudolf Glauer, care ºi-a schimbat numele, înlocuindu-l cu pomposul titlu de baron de Sebottendorff. Apelul sãu la o revoluþie împotriva evreilor ºi marxiºtilor a transformat societatea Thule într-un punct de atracþie pentru adepþii teoriei rasei conducãtoare germane. Din acest nucleu s-a nãscut Partidul Muncitorilor din Germania, care s-a transformat mai târziu în Partidul Nazist. O altã figurã demnã de remarcat a acestei perioade a fost un alt ocultist, prieten cu Sebottendorff: Dietrich Eckart, un scriitor alcoolic ºi dependent de droguri, convins cã menirea lui este sã pregãteascã terenul pentru venirea unui dictator al Germaniei. Dupã ce l-a cunoscut pe Hitler în anul 1919, el s-a decis cã acesta este „Mesia” pe care îl aºtepta. Eckart este cel care i-a transmis lui Hitler cunoaºterea ezotericã avansatã, probabil ºi ritualurile de magie neagrã care l-au aruncat definitiv pe orbita reptilienilor. Începând din acest moment, puterea lui Hitler de a atrage sprijin pentru proiectele sale s-a amplificat rapid. Eckart i-a scris unui prieten în anul 1923: „Urmaþi-l pe Hitler! El va dansa, dar eu sunt cel care i-am cântat pentru prima oarã muzica, cãci i-am oferit instrumentele prin care poate comunica cu Ei. Nu mã jeliþi, cãci am influenþat în acest fel istoria mai mult decât orice alt german”. O altã obsesie a lui Hitler era aºa-numita Suliþã a Destinului, arma cu care se presupune cã ar fi fost strãpuns ºoldul lui „Iisus” în momentul crucificãrii. El a furat aceastã armã dupã anexarea Austriei de cãtre naziºti, în anul 1938, ºi a dus-o la Nurenberg. Legenda spune cã oricine posedã aceastã armã ºi îi decodificã secretele va controla lumea. Suliþa furatã de Hitler se aflã la ora actualã în Muzeul Hofburg din Viena, în locul în care s-a produs masivul incendiu din noiembrie 1992, cu ºapte zile înainte de incendiul care a distrus parþial Castelul Windsor. Un alt ocultist important bãgat în tot felul de ritualuri ezoterice a fost Heinrich Himmler. El ºi-a folosit cunoaºterea în maniera cea mai neagrã cu putinþã. Himmler era interesat în mod deosebit de rune, un sistem divinatoriu care constã în aruncarea sau alegerea unor pietricele pe care sunt însemnate diferite simboluri, combinaþia rezultatã fiind „cititã” de un „expert”. Himmler este cel care a creat infama organizaþie SS, pentru care a ales ca simbol dublul S, adicã runa sig, care aratã ca douã fulgere alãturate. SS-ul a fost un fel de stat în stat, un organism independent ºi apogeul întregii cunoaºteri ezoterice care îi fascina atât de tare pe naziºti. Numai cei consideraþi de rasã purã aveau voie sã adere la aceastã organizaþie, iar instruirea în artele ezoterice, inclusiv în ºtiinþa runelor, era fundamentalã în procesul lor de pregãtire. SS-ul a fost creat ºi condus ca o societate secretã de magie neagrã. Ritualurile sale au fost preluate de la alte organizaþii de acest fel, cum ar fi iezuiþii ºi templierii. Iniþiaþii cei mai înalþi în grad erau cei 13 (din nou acest numãr) membri ai Marelui Consiliu al Cavalerilor, condus de marele maestru Heinrich Himmler, iar ritualurile de magie neagrã erau realizate în strãvechiul castel de la Wewelsberg, în Westphalia. SS-iºtii celebrau ritualurile pãgâne nordice ºi momentul solstiþiului de varã. Ei se închinau lui Satan, Lucifer, Set, sau orice nume preferaþi sã-i daþi acestei zeitãþi. Prinþul Bernhard, unul din cei care au întemeiat Grupul de la Bilderberg, o organizaþie de vârf a Frãþiei, între altele prieten foarte apropiat al prinþului Philip, a fãcut parte din SS. Magia neagrã ºi artele ezoterice au stat la baza tuturor acþiunilor lui Hitler ºi ale naziºtilor, care mergeau pânã la folosirea pendulelor energetice pe care le plasau deasupra hãrþilor pentru a stabili unde se aflã trupele inamice. Simbolul solar original numit svasticã este orientat cãtre dreapta, ceea ce înseamnã în termeni ezoterici: luminã ºi creaþie, adicã o forþã pozitivã. Naziºtii l-au inversat, simbolizând astfel magia neagrã ºi distrugerea. Exact la fel procedeazã satanismul, care inverseazã toate simbolurile pozitive. Pentagrama inversatã este doar unul din exemplele mai cunoscute. Defilãrile în masã pe care Hitler le-a folosit atât de eficient nu au fost întâmplãtoare, ci aratã o bunã cunoaºtere a psihicului uman ºi a felului în care poate fi manipulat acesta. În cartea sa, Satan ºi svastica, Francis King spune: „Apariþiile în public ale lui Hitler, îndeosebi cele asociate cu defilãrile Partidului Nazist de la Nurenberg, au fost cele mai bune exemple ale acestui tip de ceremonie magicã. Fanfarele, marºurile militare ºi muzica lui Wagner nu fãceau decât sã sublinieze ideea de glorie militarã a germanilor. Panourile uriaºe cu svastici, colorate în alb, roºu ºi negru, impregnau conºtiinþa participanþilor la marºuri cu ideologia naþional-socialistã. Precizia fantasticã a miºcãrilor trupelor, care defilau într-o coordonare perfectã, evocau în subconºtientul colectiv principiul rãzboiului ºi cel al violenþei, pe care anticii le asociau cu Marte. Toate acele panouri pe care le aplauda Hitler, inclusiv cele sângerii purtate în timpul Puciului de la Munchen, reprezentau de fapt o ceremonie magicã prin care se urmãrea asocierea minþii naziºtilor în viaþã cu imaginile arhetipale ale eroilor naþional-socialiºti din trecut. Aspectul magico-religios al acestor defilãri era accentuat de faptul cã erau realizate seara, desfãºurându-se într-o „Catedralã de Luminã” – un spaþiu deschis înconjurat de fascicule puternice de luminã trimise cãtre cer de cãtre niºte reflectoare. Dacã un magician modern ºi-ar propune sã creeze un ritual destinat „invocãrii zeului rãzboinic Marte”, cu greu ºi-ar putea imagina o ceremonie mai eficientã decât cea a naziºtilor”. Acelaºi principiu se aplicã ºi la ora actualã. Cunoaºterea ezotericã folositã de naziºti pentru a hipnotiza poporul german este folositã astãzi de Frãþie pentru a aprofunda transa hipnoticã în care a cãzut umanitatea. Specialiºtii Frãþiei folosesc în acest scop simboluri, cuvinte, culori, sunete ºi tehnici de care marea majoritate a oamenilor nici mãcar nu au auzit ºi care apar în mas-media ºi în reclamele de publicitate, amplificând hipnoza colectivã. Ministerul Propagandei al lui Joseph Goering era în întregime structurat þinând cont de cunoaºterea ezotericã a psihicului uman. El ºtia cã oamenii ajung sã creadã orice dacã le repeþi suficient de des acel lucru ºi dacã înscenezi evenimente care creeazã în mintea colectivã ideea cã „trebuie fãcut ceva”. Pentru a amplifica efectele propagandei sale, se folosea de culori, simboluri ºi sloganuri. Sloganurile erau folosite ca niºte mantra-e repetate la infinit, hipnotizând astfel psihicul maselor. Toate opiniile ºi informaþiile alternative erau cenzurate, iar oamenii erau programaþi sã reacþioneze aºa cum dorea conducerea partidului. Care este diferenþa între acea propagandã deºãnþatã ºi oceanul de informaþii incorecte ºi subiective în care suntem inundaþi în permanenþã la ora actualã? Chiar dacã imaginile care ni se servesc astãzi pe toate canalele de mas-media nu mai au pe ele svastica, efectul lor este acelaºi: o hipnozã în masã. Tentativa lui Hitler de a distruge societãþile secrete precum francmasoneria ºi împiedicarea folosirii cunoaºterii secrete în Germania poate pãrea paradoxalã, dar nu este. El ºtia mai bine ca oricine cât de mare este puterea celui care ºtie, ºi dorea sã pãstreze aceastã putere pentru sine. În anul 1934, în Berlin a fost interzisã orice formã de divinaþie, iar câþiva ani mai târziu cãrþile ezoterice au fost interzise în întreaga Germanie. Societãþile secrete au fost scoase în afara legii ºi chiar societatea Thule ºi Ordinul German (sursa din care s-a nãscut nazismul) au cãzut în dizgraþie. Astrologii erau atacaþi ºi uciºi, iar oameni precum Lenz von Liebenfels era împiedicaþi sã îºi publice opera. Aceastã epurare avea douã motivaþii principale: sã împiedice orice asociere între ocultism ºi nazism în subconºtientul colectiv (inclusiv al altor state) ºi sã tragã scara, astfel încât nimeni sã nu mai poatã folosi cunoaºterea ezotericã împotriva lor, aºa cum o foloseau ei împotriva celorlalþi. Aceasta este una din tacticile pe care le-au folosit reptilo-arienii de-a lungul întregii istorii a umanitãþii: folosirea cunoaºterii pentru a controla ºi pentru a suprima, creând simultan dictaturi religioase care sã scoatã aceastã cunoaºtere din circuitul public. În realitate, naziºtii înºiºi au fost creaþi ºi controlaþi pe toate nivelele de societãþile secrete ºi în ultimã instanþã de reptilieni. Ei credeau cã zeii sumerieni erau rasa stãpânitoare extraterestrã, credeau în existenþa Atlantidei, au trimis expediþii în Africa de Nord, la Montsegur, în regiunea Cathar ºi în Tibet, unde erau convinºi cã se aflã bazele subterane ale supraoamenilor. În afara curentului budist pozitiv existã ºi niºte secte budiste profund negative. Naziºtii au luat legãtura cu acestea din urmã. Atunci când ruºii au ocupat Berlinul, la sfârºitul rãzboiului, ei au gãsit multe cadavre ale unor budiºti care s-au sinucis, dupã ce colaboraserã multã vreme cu naziºtii. Interiorul pãmântului Între altele, naziºtii credeau cã pãmântul este gol ºi cã intrãrile în interiorul acestuia sunt situate la poli. Diferiþi cercetãtori susþin cã ei ºi-au creat chiar o bazã subteranã în Antarctica, spre sfârºitul rãzboiului, care continuã sã funcþioneze ºi astãzi. Date fiind dovezile pe care le-am vãzut, nu am nici o îndoialã cã pãmântul este gol în interior, sau cel puþin cã existã mari spaþii în interiorul planetei noastre în care trãiesc civilizaþii foarte avansate. Într-un fel, putem spune cã pe planeta noastrã trãiesc trei categorii de oameni. Scriitorul Jules Verne a fost un iniþiat de rang înalt al reþelei de societãþi secrete, având conexiuni cu Societatea Teozoficã, Ordinul Golden Dawn ºi Ordinul Templierilor Orientali. De aceea, el ºtia mult mai multe lucruri decât publicul larg. Multe din romanele sale de science-fiction se bazau pe fapte reale. De pildã, el a descris cele douã luni ale planetei Marte încã din anul 1877, înainte ca acestea sã fie identificate de astronomi (în mod oficial). Nici celebrul sãu roman, O cãlãtorie în centrul pãmântului, nu este în întregime o ficþiune. El ºtia cã, în esenþã, povestea este adevãratã. Susþinãtorii ideii cã pãmântul este gol în interior afirmã cã apele oceanelor se scurg în interiorul pãmântului pe la poli, formând în centrul acestuia o mare imensã, deasupra cãreia lumineazã un soare interior central, care asigurã lumina ºi cãldura necesare vieþii. Am revãzut recent filmul fãcut dupã romanul lui Jules Verne ºi am constatat cã centrul pãmântului este imaginat în acelaºi fel. Interesant mi se pare faptul cã singurele obstacole cu care se confruntã eroii lui Jules Verne sunt niºte reptile uriaºe gãsite în oraºul scufundat al Atlantidei. Existã speculaþii (susþinute de foarte multe dovezi) cã dinozaurii au supravieþuit cataclismului de acum 65 de milioane de ani refugiindu-se în interiorul pãmântului, îndeosebi în dreptul polului sud. Unul din cei care au sugerat aceastã posibilitate este paleontologul Tom Rich, care lucreazã la muzeul Victoria din Australia ºi care a descoperit în anul 1987 fosile ale unui dinozaur polar într-un tunel sãpat în sudul statului Victoria, într-un loc cunoscut sub numele de Golful Dinozaurului. Fiind un iniþiat de rang înalt, Jules Verne cunoºtea aceste lucruri. De aceea, romanele sale de „ficþiune” (la fel ca numeroase alte opere literare ºi filme fãcute dupã ele) exprimã mult mai multe adevãruri decât am fi tentaþi sã credem. Un exemplu elocvent în aceastã direcþie sunt filmele lui Steven Spielberg, îndeosebi cele din seria Indiana Jones, dar ºi Jurassic Park, în care oamenii de ºtiinþã manipuleazã ADN-ul pentru a crea niºte dinozauri reptilieni. Propria mea convingere este cã ADN-l uman a fost folosit pentru a crea liniile genealogice reptilo-umane. Schiþã a cometei lui Donati fãcutã în anul 1853, care aratã cum masa de materie dezintegratã este aruncatã în afarã de forþa centrifugalã, ajungând sã „se roteascã pe o orbitã” în jurul unei surse centrale de energie. În acest fel, interiorul rãmâne gol, la fel ca hainele din centrifuga unei maºini de spãlat, care se adunã la exterior, lãsând interiorul gol. Nu cumva acelaºi proces s-a întâmplat ºi în perioada în care s-a format pãmântul? Existã nenumãrate dovezi cã pãmântul este gol ºi cã în interiorul lui trãiesc civilizaþii avansate. Aceste teme se regãsesc în întreaga istorie a umanitãþii, îndeosebi în tradiþiile ºi culturile din antichitate. La ora actualã, oamenii au devenit într-o asemenea mãsurã marionetele celor care îi guverneazã încât sunt dispuºi sã ridiculizeze pe oricine ar încerca sã-i convingã de faptul cã interiorul pãmântului este gol. La urma urmei, nu contrazice acest lucru ce spun acei oameni de ºtiinþã atât de inteligenþi? Ba da, la fel cum îi contrazicea pe timpuri afirmaþia cã pãmântul este rotund, ºi nu plat. Cine analizeazã acest subiect îºi dã seama cât de subþiri sunt argumentele oamenii de ºtiinþã care încearcã sã stabileascã „realitatea” lor indiscutabilã. Ei nu au putut pãtrunde decât la câþiva kilometri în interiorul scoarþei pãmântului, iar teoriile lor în ceea ce priveºte centrul planetei sunt – aºa cum le spune numele – simple teorii. Sunt suficiente câteva întrebãri pentru ca linia oficial acceptatã de gândire sã se prãbuºeascã la fel ca un castel din cãrþi de joc. Spre exemplu, miºcarea de rotaþie a planetei în jurul axei sale dã naºtere unei forþe centrifugale care aruncã materia cãtre exterior, la fel ca centrifuga unei maºini de spãlat, care rãmâne întotdeauna goalã în centru. Cum ar fi fost posibil ca aceastã materie sã rãmânã în centrul planetei în perioada în care aceasta se afla în stare gazoasã ºi apoi lichidã, înainte sã se solidifice? Aceastã concluzie este împotriva oricãrei logici ºi a tuturor legilor fizicii. Dacã priviþi Figura 23, puteþi vedea din desenul Cometei lui Donati, realizat în anul 1853, felul în care materia este proiectatã în exterior, rotindu-se în jurul unui centru strãlucitor sau al unui „soare” central. Pãmântul nu diferã deloc de aceastã imagine. Cercetãtorii conceptului de „pãmântul gol în interiorul sãu” susþin cã scoarþa planetei noastre nu are o grosime mai mare de 1500 de kilometri. În rest, centrul pãmântului este gol. Oamenii pot trãi la fel de bine pe partea opusã a scoarþei pãmântului, aºa cum trãim noi la suprafaþa ei. Dacã vã întrebaþi cum poate fi posibil acest lucru, gândiþi-vã cã oamenii care trãiesc în Australia nu cad de pe pãmânt, deºi trãiesc cu capul în jos faþã de cei din emisfera nordicã. Forþa care îi menþine pe pãmânt este gravitaþia. Aceasta funcþioneazã la fel de bine ºi în cazul celor care trãiesc în interiorul pãmântului. Forþa gravitaþiei îi atrage pe oameni cãtre masa de materie, lucru valabil în egalã mãsurã pentru cei care trãiesc la suprafaþa pãmântului ºi în interiorul lui. Centrul forþei gravitaþiei nu este centrul planetei, ci este situat la circa 750 de kilometri sub suprafaþa scoarþei, adicã la jumãtatea acesteia, acþionând în mod egal asupra ambelor pãrþi ale acesteia (vezi Figura 24). Aºa cred unii cercetãtori cã aratã interiorul planetei noastre. Ea este goalã în centru, având un soare central ºi o apã care curge între cele douã deschizãturi polare. Forþa gravitaþiei este aceeaºi de ambele pãrþi ale scoarþei, atrãgând în egalã mãsurã particulele de materie cãtre masa centralã. Existenþa unor deschizãturi la cei doi poli este o ipotezã rezonabilã, cãci puterea forþei centrifugale în perioada de formare a pãmântului trebuie sã fi fost mult mai micã aici decât în restul pãmântului. Cercetãtorii afirmã cã dupã latitudinea de 70-75 de grade nord ºi sud, pãmântul începe sã se curbeze, creând niºte deschizãturi cãtre interiorul pãmântului. Trecerea se realizeazã atât de lin încât navigatorii care au pãtruns din greºealã în aceste regiuni nu ºi-au dat seama cã avanseazã cãtre interiorul pãmântului pânã când nu le-au apãrut în faþã niºte regiuni necunoscute, care nu figurau pe hartã. Deschizãturile au un diametru estimat la 2500 de kilometri ºi sunt înconjurate de un inel magnetic. Sunt înconjurate aproape non-stop de nori, iar spaþiul aerian este restricþionat prin lege. Atunci când exploratorii aflaþi în cãutarea polului nord sau a celui sud ajung în dreptul acestui inel magnetic, acul busolei aratã în jos ºi ei cred cã se aflã deasupra polului. În realitate, nu se aflã decât în regiunea inelului magnetic ce înconjoarã polul. Aceiaºi cercetãtori afirmã cã lumina ºi cãldura din interiorul pãmântului provin de la un „soare” central. Marshall B. Gardner, unul din cei mai cunoscuþi susþinãtori ai teoriei pãmântului gol, credea cã acest „soare” a fost creat chiar de nucleul fierbinte al planetei în perioada de formare a pãmântului, la fel ca în imaginea cometei lui Donati. Pe de altã parte, dacã acceptãm faptul cã pãmântul este gol în interior, rezultã cã ºi celelalte planete din sistemul nostru solar sunt goale, cãci se supun aceloraºi legi. Oare câte civilizaþii trãiesc în interiorul acestor planete, în timp ce oamenii cautã viaþa doar la suprafaþa lor? Alte întrebãri la care susþinãtorii liniei oficiale de gândire nu pot rãspunde sunt urmãtoarele: de ce se formeazã aisbergurile din apã dulce, în condiþiile în care la poli nu ar trebui sã existe decât apã sãratã? De unde provine toatã vegetaþia descoperitã în interiorul acestor aisberguri? De ce susþin toþi exploratorii care s-au aventurat dincolo de polii magnetici ai pãmântului faptul cã vremea se încãlzeºte din ce în ce mai tare ºi cã gheaþa începe sã disparã? De ce migreazã iarna anumite animale ºi pãsãri la nord de cercul polar (de pildã, elanii)? Viziunea convenþionalã a ºtiinþei nu poate rãspunde la aceste întrebãri, în timp ce susþinãtorii teoriei interiorului gol al pãmântului pot. Existã râuri cu apã dulce care curg în afarã ieºind din interiorul pãmântului. Aceastã apã dulce, care duce cu ea fragmente de vegetaþie ºi polen, îngheaþã, dând naºtere aisbergurilor din apã dulce într-o regiune în care nu ar trebui sã existe decât apã sãratã. Existã cãrþi care redau în mult mai multe detalii dovezile referitoare la interiorul gol al pãmântului decât pot face eu în aceastã lucrare. O sintezã excelentã a acestor dovezi apare în cartea doctorului Raymond Bernard, pe care v-o recomand cu cãldurã. Una din cãlãtoriile faimoase cãtre interiorul pãmântului a fost cea a amiralului Richard E. Byrd, un personaj binecunoscut în marina Statelor Unite. Acesta a zburat „din greºealã” cãtre interiorul pãmântului pe la Polul Nord, în anul 1947, pe o distanþã de 3000 de kilometri dincolo de polul magnetic, iar pe la Polul Sud în anul 1956 pe o distanþã de 4000 de kilometri dincolo de polul magnetic. El a numit þinutul pe care l-a descoperit: „acel continent minunat apãrut din senin” ºi „pãmântul tuturor misterelor”. În anul 1947, Byrd ºi pasagerii sãi au transmis prin radio cã zboarã cãtre interiorul planetei, vãzând cum gheaþa este înlocuitã treptat de pãmânt, lacuri ºi munþi acoperiþi cu copaci. Ei au descris existenþa unor animale ciudate care semãnau cu mamuþii ºi forme de relief care nu apar pe nici o hartã a pãmântului. Dupã publicitatea care i s-a fãcut iniþial, toate informaþiile referitoare la expediþia lui Byrd au fost cenzurate, iar exploratorul a murit în anul 1957, la numai un an dupã excursia sa în Antarctica. Doi ani mai târziu, în decembrie 1959, redactorul revistei Farfurii zburãtoare, Ray Palmer, a publicat un numãr în care a povestit descoperirile amiralului Byrd, dar când a sosit camionul de la tipografie, a descoperit cã revista sa lipsea. Palmer a sunat la tipografie, dar i s-a spus cã nu au primit nici o comandã de transport pentru publicaþia sa. Când le-a cerut sã retipãreascã ediþia, i s-a rãspuns cã plãcile tipografice erau deteriorate ºi cã acest lucru nu mai era posibil. Palmer credea cã OZN-urile nu vin din spaþiul exterior, ci din centrul pãmântului, ºi cã aºa se explicã soarta nefericitã a acelei ediþii a revistei sale. Personal, cred cã ar putea avea dreptate, ºi nu este exclus ca epopeea indianã anticã Ramayana sã descrie venirea lui Rama ca emisar al Agarthei într-o farfurie zburãtoare. Legendele referitoare la rasa conducãtoare din interiorul pãmântului, formatã din oameni blonzi cu ochii albaºtri, se regãsesc în toate culturile antice, inclusiv în China, Tibet, Egipt, India, Europa, cele douã Americi ºi Scandinavia. În cartea sa, Paradisul regãsit, sau leagãnul rasei umane, William E. Warren sugereazã cã oamenii provin de pe un continent tropical aflat în regiunea arcticã, un þinut în care soarele nu apune niciodatã ºi unde locuia o rasã de zei care trãiau mai mult de o mie de ani fãrã sã îmbãtrâneascã. Warren considerã cã acest þinut strãvechi este totuna cu Hiperboreea de care vorbeau grecii antici. Eschimoºii, a cãror origine ar putea fi chiar popoarele din interiorul pãmântului, au legende care vorbesc de o insulã paradisiacã aflatã la nord, un þinut mirific în care soarele nu apune niciodatã, în care nu existã întuneric, dar nici o luminã supãrãtoare, un loc în care oamenii trãiesc mii de ani în pace ºi armonie. Regãsim acelaºi mit la irlandezi. Legenda spune cã în timpul marelui cataclism geologic ºi al inundaþiilor produse la suprafaþa pãmântului, lemurienii ºi atlanþii s-au refugiat în interiorul pãmântului. Platon vorbeºte de existenþa unor „tuneluri mai late sau mai înguste care fãceau legãtura între Atlantida ºi interiorul pãmântului”. Tot el îl descrie pe marele conducãtor care „locuieºte în centru, în ombilicul pãmântului… cel care explicã religiile întregii umanitãþi”. Scriitorul roman Gaius Plinius Secundus, cunoscut mai ales sub numele de Pliniu, se referã ºi el la oamenii din interiorul pãmântului care au fugit din Atlantida, dar ºi la legendele referitoare la niºte locuitori subterani numiþi „troglodiþi”, care ar fi ascuns în tunelurile lor o comoarã strãveche. Poveºtile de acest fel abundã în toate culturile. Farfuriile zburãtoare ale naziºtilor Existã de asemenea nenumãrate legende despre navele în formã de „farfurii zburãtoare” construite de naziºti înainte ºi în timpul rãzboiului, în cadrul unor programe controlate de societãþile Thule ºi Vril. Cercetãtorul german Jan van Helsing ºi mulþi alþii au descris o parte din tehnologia produsã dupã anul 1934, inclusiv bombardierul Vril-1, Vril-7 (vezi secþiunea cu ilustraþii) ºi aeronavele Haunebu 1, 2 ºi 3. Aliaþii numeau aceste aeronave foo-fighters (n.n. aprox: bombardiere ciudate). Wendell C. Stevens, pilot în forþele aeriene ale Statelor Unite în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial ºi la ora actualã investigator al fenomenului OZN, povesteºte cã aceste foo-fighters aveau culori ce alternau între cenuºiu-verde ºi roºu-portocaliu. Ele s-au apropiat la numai cinci metri de aeronava sa, dupã care au rãmas nemiºcate. A fost imposibil sã scape de ele sau sã le atace ºi ºi-a pus problema sã se întoarcã la bazã sau sã aterizeze. Helsing include în cartea sa ºi fotografii ale acestei aeronave, confirmate ºi de alþi cercetãtori. Personal, sunt destul de sceptic când vine vorba de astfel de fotografii, cãci acestea pot fi foarte uºor contrafãcute ºi puse în circulaþie pânã când devin o realitate acceptatã. Existã însã un documentar video pe care îl consider foarte interesant, intitulat OZN-urile – Secretele celui de-al Treilea Reich, în care cercetãtorul Vladimir Terziski prezintã o sumedenie de dovezi. Se pare cã farfuriile zburãtoare germane aveau foarte multe probleme tehnice, care au fost corectate abia dupã rãzboi. Potrivit mai multor cercetãtori în domeniu, în anul 1938 a avut loc o expediþie germanã în Antarctica, pe transportorul aerian Schwabenland. Nemþii au declarat o regiune de 600.000 de kilometri care includea munþi ºi lacuri neacoperite de gheaþã teritoriu german. Ei au numit acest teritoriu Neuschwabenland (Noua Swabia) ºi l-au transformat într-o imensã bazã militarã nazistã. În anul 1947 a avut loc ciudata misiune în Antarctica a amiralului E. Byrd, omul care a pãtruns în interiorul pãmântului pe la amândoi polii. Acesta a luat cu el 4000 de soldaþi ºi un transportor aerian complet echipat. Dupã opt sãptãmâni soldate cu pierderi grele, aceºtia au reuºit sã revinã în þarã. Ce s-a întâmplat cu exactitate în Antarctica rãmâne un mister pânã astãzi, dar Byrd avea sã declare public mai târziu cã în cazul unui nou rãzboi, umanitatea ar trebui sã se aºtepte la atacuri din partea unor avioane care pot zbura de la un pol la altul. A adãugat cã în Antarctica existã o civilizaþie avansatã, care dispune de o tehnologie mult superioarã celei existente la ora aceea pe pãmânt ºi care s-a aliat cu SS-ul german. De ce nu au câºtigat în acest caz naziºtii rãzboiul? Mai întâi de toate, se pare cã a existat un conflict în interiorul societãþilor secrete naziste. În al doilea rând, tehnologia „farfuriilor zburãtoare” era în acea vreme abia la începuturile ei, fiind încã departe de perfecþiune. Dupã pãrerea mea, rãspunsul cel mai simplu la întrebarea: „De ce nu au câºtigat germanii rãzboiul?” este: „Pentru cã acest lucru nu trebuia sã se întâmple”. Reptilienii din regiunea inferioarã a celei de-a patra dimensiuni îi manipulau, dar operau ºi prin intermediul taberei opuse. κi doreau un rãzboi, aºa cã au manipulat ambele tabere, obþinând ce ºi-au dorit. Aºa cum explic pe larg în lucrarea mea anterioarã, ªi adevãrul vã va face liberi, naziºtii au fost finanþaþi de aceleaºi linii genealogice care i-au finanþat ºi pe Aliaþii care luptau „împotriva” lui Hitler. Principalii finanþatori au fost Rothschild-zii, care au operat, ca de obicei, prin intermediul agenþilor lor din Anglia, Statele Unite ºi Germania. Standard Oil, compania controlatã de Rockefeller-i, era practic una cu gigantul german I.G. Farben, cel care a susþinut întreaga maºinãrie de rãzboi nazistã, dar ºi lagãrul de concentrare de la Auschwitz. Tehnologia care i-a permis lui Hitler sã porneascã rãzboiul dupã dezastrul economic de dinainte i-a fost furnizatã practic de cãtre Standard Oil, inclusiv know-how-ul necesar pentru a transforma imensele rezerve de cãrbune ale Germaniei în petrol. Alte rezerve de petrol i-au fost furnizate Germaniei de acelaºi Standard Oil prin intermediul principalul centru financiar al Frãþiei, Elveþia. Preºedintele companiei Standard Oil (la ora actualã Exxon) era în acea vreme William Stamps Farish, un prieten apropiat al lui Hermann Schmitz, preºedintele I.G. Farben. Nepotul lui Farish, William Farish III, face parte din cercul interior al lui George Bush. Printre cei care îl viziteazã acasã se numãrã inclusiv regina Angliei ºi prinþul Philip. Farish ºi regina îºi încruciºeazã reciproc caii de rasã. Tatãl lui Bush, Prescott, unul din stâlpii de bazã ai societãþii Skull and Bones, a fost unul din finanþatorii lui Hitler, prin intermediul unei filiale numitã United Banking Corporation (UBC), al cãrei director era. UBC a fost cel care a fãcut legãtura între W.A. Harriman Company din New York (transformatã dupã 1933 în Brown Brothers, Harriman) ºi afacerile lui Fritz Thyssen, marele antreprenor german în domeniul oþelului ºi bancher, care l-a finanþat pe Hitler începând din anii 1920. La fel ca imperiul lui J.P. Morgan ºi cel al Rockefeller-ilor, trustul lui Harriman era tutelat de Payseur-i ºi de Rothschild-zi. Aceºtia din urmã controlau inclusiv I.G. Farben. Printre membrii conducerii filialei americane a I.G. Farben se numãra ºi Paul Warburg, agentul lui Payseur/Rothschild trimis în Statele Unite pentru a crea banca Rezervei Federale, lucru care s-a ºi realizat în anul 1913. Fratele sãu, Max Warburg, a fost bancherul lui Hitler, pânã când a pãrãsit fãrã probleme Germania în anul 1938, stabilindu-se în Statele Unite. Alþi finanþatori ai lui Hitler au fost: General Electric, o companie care avea legãturi financiare strânse cu Franklin Delano Roosevelt, preºedintele care a intrat în rãzboi „împotriva” lui Hitler; Ford Motor Company, condusã de Henry Ford, care a primit de la nemþi cea mai înaltã distincþie de onoare acordatã ne-germanilor, Marea Cruce a Vulturului German; ºi International Telephone and Telegraph (ITT), care a susþinut inclusiv efortul de rãzboi german prin intermediul bancherului personal al lui Hitler, ofiþerul SS Kurt von Schroder. Cel care superviza tot acest efort concentrat de finanþare a lui Hitler a fost Montagu Norman (Com 300), Guvernatorul Bãncii Angliei controlatã de Rothschild-zi. Norman era asociat cu Hjalmar Schact, cel care avea sã devinã consilierul financiar personal al lui Hitler ºi preºedintele bãncii germane Reichsbank. Cei doi erau atât de apropiaþi încât Schact ºi-a numit unul dintre nepoþi Norman. Când naziºtii au invadat Cehoslovacia, Norman i-a transferat lui Hitler echivalentul a ºase milioane de lire sterline în aur cehesc, care a fost depozitat la Londra. În treacãt fie vorba, cele douã semnãturi care confirmã numirea lui Schact în funcþia de preºedinte al Reichsbank, la data de 17 martie 1933, au fost cea a lui Adolf Hitler ºi cea a lui Max Warburg, omul lui Rothschild. Cei mai mulþi „evrei” cred cã oameni ca Rothschild-zii sau Warburg-ii, care pretind cã sunt evrei, sunt de partea lor. Nimic nu este însã mai departe de adevãr. Aºa cum spuneam într-un capitol anterior, aurul ºi banii furaþi de bãncile elveþiene de la evreii germani conduce direct la Rothschild-zi. Rothschild-zii ºi asociaþii lor, Rockefeller-ii, Harriman-ii ºi Bush-ii, s-au aflat inclusiv în spatele programului nazist de purificare a rasei. Expertul lui Hitler în domeniul puritãþii rasei era dr. Ernst Rudin, psihiatru la Institutul Kaiser Wilhelm pentru Genealogie ºi Demografie din Berlin, unde ocupa un întreg etaj pentru cercetãrile sale. Finanþarea întregului proiect a fost asiguratã de… Rockefeller-i. Aceleaºi familii au finanþat ºi miºcarea de eugenie al cãrei scop era purificarea geneticã a rasei germane prin eliminarea celor de rasã inferioarã. La ora actualã, politicile de eugenie sunt cunoscute sub numele de „control al populaþiei”. Organizaþia cea mai cunoscutã care se ocupã cu controlul populaþiei este Planned Parenthood (n.n. Planificarea Familialã), care ºi-a început activitatea sub un cu totul alt nume în cadrul biroului londonez al Societãþii Britanice de Eugenie. Nu este de mirare cã George Bush s-a folosit de orice prilej pentru a pompa sume masive din banii contribuabililor americani ºi din cei ai Naþiunilor Unite în aceastã organizaþie. Bush ºi Henry Kissinger sunt mari adepþi ai lui Thomas Malthus, francmason din linia genealogicã a lui Darwin, care a murit în anul 1834. El a militat pentru trierea popoarelor de alte rase decât cea albã ºi a oamenilor albi „inferiori”. La fel ca prietenul sãu economist, francmasonul John Stuart Mill, Malthus a afirmat cã rasa arianã cu pãrul blond ºi ochii albaºtri era darul lui Dumnezeu pentru pãmânteni. Poate darul zeilor… Cei doi erau de pãrere cã oamenii superiori aparþinând rasei albe trebuiau sã controleze rasele inferioare cu pielea întunecatã. În esenþã, aceastã filozofie nu este cu nimic diferitã de cea nazistã sau de cea a establishment-ului britanic ori american, cãci cele trei curente provin de fapt din aceeaºi sursã. De ce credeþi cã au fost promovate atâtea politici care au cauzat boli, moarte ºi distrugere în Africa, Asia ºi America Centralã ºi de Sud? Toate fac parte din acelaºi plan. Dacã doriþi sã aflaþi informaþii suplimentare despre cei care l-au finanþat pe Hitler, despre rolul Rothschild-zilor ºi despre programul de control al populaþiei de cãtre rasa conducãtoare, vã invit sã citiþi ªi adevãrul vã va face liberi. O nouã confirmare a faptului cã forþa care controla ambele tabere ale celui de-al Doilea Rãzboi Mondial era una ºi aceeaºi se referã la vasta operaþiune a serviciilor secrete americane ºi britanice numitã Proiectul Paperclip (n.n. textual: Agrafa), prin care cei mai importanþi lideri naziºti, oameni de ºtiinþã, ingineri ºi experþi în controlul minþii au fost scoºi în afara Germaniei înainte de sosirea armatei aliaþilor. Toþi aceºtia au fost transportaþi în America de Sud ºi în Statele Unite, pentru a-ºi continua acolo munca în favoarea Agendei reptiliene. Naziºtii judecaþi ºi spânzuraþi la Nurenberg nu au fost decât niºte pioni expuºi la paradã pentru a da satisfacþie opiniei publice. Regii, reginele, episcopii ºi cavalerii regimului nazist au scãpat ºi ºi-au continuat campania împotriva umanitãþii prin intermediul reþelelor secrete aranjate de „opozanþii” lor, Marea Britanie ºi Statele Unite. Printre naziºtii care au scãpat graþie Proiectului Paperclip s-a numãrat ºi criminalul în masã ºi teroristul Josef Mengele. CIA a fost creaþia serviciilor secrete britanice, ºi în special a cercului interior al acestora, cunoscut sub numele de Special Operations Executive (n.n. Serviciul pentru Operaþii Speciale) – SOE. CIA a înlocuit organizaþia serviciilor secrete creatã în timpul rãzboiului, Oficiul pentru Servicii Strategice (OSS), nãscut pe structura serviciilor secrete ale lui Payseur. OSS-ul era condus de Bill Donovan, o marionetã a cercului Payseur-Rothschild-Rockefeller ºi fost coleg de ºcoalã cu Franklin Delano Roosevelt. Profesorul de drept al lui Donovan de la Universitatea Columbia (controlatã de Frãþie) a fost Harland E. Stone, care avea sã devinã mai târziu Procuror General al SUA. Un alt protejat al lui Stone a fost J. Edgar Hoover, francmason de grad 33 ºi ºeful de tristã reputaþie al FBI în perioada asasinãrii lui Kennedy. Deloc întâmplãtor, o bunã parte din agenþii care au fost implicaþi în asasinarea Preºedintelui Kennedy erau foºti agenþi OSS transferaþi la Londra în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. Aceastã poveste este prezentatã detaliat în lucrarea mea, ªi adevãrul vã va face liberi. Unul dintre aceºti agenþi era Clay Shaw, singurul om judecat pentru rolul pe care l-a jucat în asasinarea lui Kennedy, proces prezentat ºi în filmul JFK. El a fost eliberat pentru simplul motiv cã martorii împotriva lui au fost uciºi înainte de a apuca sã depunã mãrturie. Shaw a fost unul din consultanþii satanistului ºi pupilei lui Rothschild, Winston Churchill. La fel ca toþi agenþii OSS detaºaþi la Londra, i-a cântat în strunã Lordului Victor Rothschild, ºeful neoficial al serviciilor secrete britanice. Primul director al CIA a fost Allan Dulles. Acesta era nazist, la fel ca ºi fratele sãu, John Foster Dulles, numit secretar de stat în aceeaºi perioadã. Familia Dulles este o altã linie genealogicã aparþinând aristocraþiei britanice. Amândoi fraþii Dulles au fost implicaþi în Proiectul Paperclip, alãturi de Henry Kissinger, un „evreu german”, mare adept al satanismului ºi unul dintre cei mai activi reptilieni. Cei doi Dulles proveneau dintr-o familie americanã din sudul Statelor Unite, proprietarã de sclavi, ºi erau veri cu Rockefeller-ii. Firma lor de avocaturã, Sullivan and Cromwell, gestiona afacerile în SUA ale I.G. Farben. Marele susþinãtor al lui Hitler, Fritz Thyssen, i l-a prezentat pe Allan Dulles Fuhrerului. John Foster Dulles scria „Heil Hitler” pe scrisorile pe care le trimitea clienþilor sãi germani ºi a fost trimis în Germania sã negocieze acordarea unor noi împrumuturi naziºtilor din partea grupului Mesei Rotunde Rothschild-Rockefeller Împrumuturile aveau drept scop sã-i ajute pe germani sã plãteascã daunele de rãzboi impuse de acelaºi John Foster Dulles, în calitatea sa membru al delegaþiei americane la Conferinþa de Pace de la Versailles, din anul 1919. De aceea, nu reprezintã nici o exagerare sã afirmãm cã CIA a fost o organizaþie creatã de naziºti pentru naziºti. Printre aceºtia se numãra ºi Reinhard Gehlen, principalul spion al lui Hitler pe frontul rusesc, cãruia Allen Dulles i-a cerut mai târziu sã organizeze reþeaua CIA pe teritoriul european. Cercetãtorul Noam Chomsky afirmã cã Gehlen a creat o armatã secretã CIA-nazistã, care ºi-a extins operaþiunile pânã în America Latinã. Acelaºi lucru s-a întâmplat ºi cu reþeaua poliþiei internaþionale numitã Interpol. Practic, nu naziºtii au pierdut rãzboiul. Totul a fost o înscenare controlatã de aceeaºi forþã ºi transformatã într-o mare afacere dupã carnagiu, în condiþiile în care Agenda continua sã avanseze. ªi o ultimã întrebare: a murit într-adevãr Hitler în buncãrul sãu? Evident cã nu. Dr. Robert Dorion, directorul Institutului de Medicinã Legalã de pe lângã Ministerul Justiþiei din Quebec, Montreal, a declarat cã existã neconcordanþe între fotografiile danturii cadavrului atribuit lui Hitler ºi nenumãratele fotografii fãcute Fuhrerului în timp ce îºi þinea discursurile (cu gura deschisã). Structura decalajelor dintre dinþi este diferitã. Hitler avea o obturaþie a unui canal ºi un dinte de porþelan pe care cadavrul nu le avea, iar puntea dentarã inferioarã era foarte diferitã. Dupã rãzboi, conducerea nazistã ºi-a schimbat pur ºi simplu cizmele ºi þinuta militarã cu costumele civile ºi halatele oamenilor de ºtiinþã, iar Agenda a continuat sã avanseze. În aceste condiþii, mai sunt oare cititori care nu cred cã nucleul nazisto-satanic al Guvernului SUA este capabil sã ardã copii la Waco sau sã-i arunce în aer prin bomba de la Oklahoma, numai pentru a-ºi duce mai departe misiunea, conform Agendei de dominare globalã a lumii? Aºa gândesc cei care controleazã aceastã lume, iar cinci miliarde de oameni se complac în aceastã situaþie. Dacã vor continua sã facã la fel, mentalitatea reptilo-ariano-nazistã va continua sã controleze planeta pãmânt. Sursa: deveghepatriei]]>

CategoryCauze Naţionale
Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer