,,Am luat parte la parastasul de un an al lui Florea Gãman, elev de liceu, în vârstã de 16 ani ºi jumãtate, asasinat în noaptea de 21-22 septembrie 1939 în oraºul Slatina. Mi-am amintit scena asasinãrii lui. În dupã amiaza zilei de 21 septembrie 1939, un agent de poliþie îl ridicã de acasã, din mijlocul familiei. Nimeni nu se alarmeazã. Cine ar putea socoti drept vinovat un copil. Elev de liceu ºi fiul unei familii respectatã în oraº. Este dus în beciul chesturii de poliþie, unde curând sunt aduºi aproape 10 legionari gãsiþi tot aºa la întâmplare. Spre searã vin ordine de la Bucureºti sã fie asasinaþi, unul din oraº ºi doi din judeþ… Cei arestaþi stãteau tãcuþi ºi îngrijoraþi laolaltã. Uºa se deschide ºi ºeful poliþiei alege cu privirea victima ce trebuie sã cadã. Ce groaznice momente trebuie sã fi trãit aceºtia ºtiind cã alegerea atârnã de impresia subiectivã a unei priviri! Soarta ºi rãutatea omeneascã a ales pe Florea Gãman. Era un copil chipeº, voinic, cu faþa luminoasã ºi atâta viaþã trãia în el! Îngrijora pe cei ce-ºi apãrau prin crimã propriile pãcate. A fost luat, mai curând smuls, din mijlocul camarazilor sãi ºi dus de ºeful gardienilor în pãdurea Strahareþ, de la marginea oraºului. Ajunºi aici i s-a spus sã caute un alt legionar într-un tufiº. Florea Gãman a cerut sã fie împuºcat imediat ºi sã nu mai fie chinuit. Gura gardianului s-a umplut de acel binecunoscut rânjet profesional. Nu dupã mult a fost omorât cu câteva gloanþe de revolver. La câteva ore dupã plecarea gardienilor, Florea Gãman s-a trezit la viaþã. Dumnezeu nu voia sã primeascã un suflet de copil. Nevinovãþia lui îi cerea sã mai trãiascã. Cu sângele þâºnind pe gurã ºi pe unde îi mai intrase gloanþele, s-a târât pânã la marginea oraºului. Aici s-au adunat oameni mulþi în jurul lui, mai multe femei miloase l-au luat ºi l-au dus la spital. Aici medicii au vrut sã-i opreascã hemoragia, însã poliþia aflând, au venit ºi l-au luat ca sã-l expunã publicului în curtea spitalului. Astfel a murit copilandrul Florea Gãman. Familia a venit sã îi ia trupul fãrã viaþã. Cu multã greutate au putut sã-l ia. Poliþia n-a mai avut ce sã facã: familia era numeroasã ºi lucrurile se petreceau la spital. A doua zi, Florea Gãman a fost înmormântat în cimitirul oraºului. Preotul a adus binecuvântarea lui Dumnezeu. Lacrimile unui tatã, a unei mame ºi a unei surori, în veci nemângâiaþi, au udat sicriul care l-a acoperit. Noaptea ce a venit dupã înmormântare, strigoii au ieºit la vânãtoare de suflete. Omorâserã trupul, dar sufletul încã trãia. Poliþiºtii care l-au ucis în ajun nu puteau dormi, chinuiþi de gândul cã acolo, în mormânt, îi priveºte un nevinovat. ªi în miez de noapte au venit la cimitir. Au dezgropat mortul. L-au suit într-o trãsurã, s-au dus la malul Oltului ºi l-au aruncat, cu un bolovan legat de gât, în apã. Au gândit cã, în fundul râului, nu va mai sta mult ºi, de aceastã datã, familia ºi oameni nu vor mai ºti nimic. Dar dupã câteva zile, râul a scos la mal trupul. Câþiva þãrani l-au recunoscut. S-au dus la d-l Gãman – tatãl ºi i-au spus. Acesta a venit ºi ºi-a gãsit copilul umflat de apã ºi mâncat de peºti”. Ucigaºii martiriul Florea cu suflet de crin n-au dat socotealã nimãnui. Astfel de douã ori martir, a fost înmormântat încã o datã.  (Amãnunte la: miscarea.net ) Iatã numai o parte din crimele sãvârºite asupra unor oameni nevinovaþi pentru simplul fapt cã erau creºtini practicanþi ºi legionari. Cu nimic mai prejos nu sunt aceºtia decât martirii din închisorile comuniste. Cei care judecã ºi criticã Miºcarea Legionarã pentru „crimele” sãvârºite, sã citeascã mai întâi despre crimele sãvârºite împotriva ei ºi apoi sã judece. Cine e fãrã pãcat…