Femeia avocat. Viata personala vs succes

  Am citit intr-o revista colorata un articol in care autoarea sustinea ca o femeie poate face orice, desigur, daca vrea ea. Intai m-am amuzat, apoi mi-am dat seama ca asta e o fantezie care ne mana in lupta pe foarte multe dintre noi. De ce sa nu recunoastem, gandul asta inept trebuie sa ne fi bantuit la un moment dat… . Nu se poate sa nu te fi lasat macar o data drogata de ideea ca ai putea obtine totul: ai putea ajunge imediat avocat partener la o mare firma de avocatura, ai putea naºte trei copii, soþul te-ar iubi ca-n serialele sud-americane, deºi te-ar vedea cateva ore pe saptamana (sau poate tocmai din acest motiv), iar el, desi e un om de afaceri de succes, nu ar fi stresat deloc, nu te-ar insela cu secretara, ar veni acasa devreme, ar face mancare la copii, i-ar hrani, le-ar verifica lectiile, i-ar pregati de culcare, ar spala vase si te-ar asteapta pe tine cu masa de seara. Pardon, de noapte. In fantezia asta nu ne incurcam cu detalii (cum ar fi ca nu se ºtie cand are el timp sa isi conduca afacerile de succes) dar e clar ca ea, sotia-avocat, are de revizuit zilnic patru contracte, de redactat sase opinii legale, de zbierat la trei stagiari ºi de convins cinci clienti sa aleaga serviciile firmei la care este partener. Cam asta era fantezia. Realitatea este insa aceea ca femeile (si femeile-avocat nu fac exceptie) muncesc precum niste tampite, ii multumesc sefului ca le da sansa extraordinara de a lucra peste program, ca sa se afirme, sa ajunga Avocat Coordonator al nu stiu carui departament, sa indeplineasca toate task-urile si sa se tina de deadline. Noaptea visezi color Outlook Express, se blocheaza mail-ul si cosmarul e pigmentat cu frisoane pentru ca ai uitat sa depui intampinarea in termen si a inchis la posta cand a ajuns secretara cu recursul pe care tu, ca o incapabila ce esti, l-ai redactat in ultima zi. Te trezesti urland constatand ca iti “sta” parul ca o matura si nu mai ai timp sa te speli pe cap pentru ca e deja ora 8.00 si la 8.20 trebuia sa fii la instanta sa te uiti in dosar, sa vezi daca e procedura completa.  Altfel, te amani pe la ora 11 si ajungi la birou la pranz, de esti luata la ochi de catre office-manager care isi noteaza sa raporteze partenerilor ca probabil ai pierdut dimineata pe la vreun interviu la o firma concurenta. Si uite-asa, la birou trebuie sa fii tot timpul in priza, in gratiile sefului si atenta, sa nu cumva sa iti ia locul alta mai tanara si mai dornica de a se afirma.Acasa lucrurile sunt si mai complicate. Daca sotul/partenerul de viata  al femeii de cariera munceste la fel de mult ca si ea, e oarecum mai simplu: fie cei doi se instraineaza si se ajunge repede la divort/despartire (cauzele si posibilitatile fiind diverse, nu e cazul sa le dezvolt aici), fie in cativa ani se instaleaza blazarea si relatiile grefate pe conveniente sociale pot dura bine-merci, mult timp, fiecare dintre parteneri vazandu-si, mai mult sau mai putin discret, de viata sa, de cele mai multe ori paralela cu a celuilalt. Insa lucrurile se complica atunci cand  femeia de succes are acasa un functionar care iese la 17,00 de la birou, vrea sa gaseasca acasa mancare gatita, nu are chef sa aiba grija de copii, ca vine epuizat de munca, unde a dat piept cu cetateanul/contribuabilul/seful etc …, vrea haine curate si calcate frumos si seara vrea ca ea sa fie sexy si senzuala, ca asa a vazut el o avocata intr-un serial american de la televizor … . Cred ca sloganul “sunt tanara, sunt frumoasa (dupa caz), pot orice” deschide o capcana din care foarte greu putem iesi. Ne imbatam cu ideea ca partenerul de viata, parintii, bunicii, copilul si catelul familiei ne asteapta oricat vrem noi si se mandresc nevoie-mare cu minunea de avocatesa pe care o au in familie.  Insa cand constati ca bona sau, si mai rau, soacra ta, ti-au smuls titlul de “mama” sau, mai grav, nu mai poti  deveni mama pentru ca ai trecut de varsta optima pentru maternitate si riscurile sunt prea mari, de multe ori e cam tarziu … . Mai ales ca in ultimii ani se contureaza puternic o noua imagine a succesului: tanara mireasa si viitoarea mama care reuseste cumva sa aiba totul: si o familie si o afacere/cariera de succes. In acest sens, am citit un articol cu privire la voturile feminine pierdute de Hillary Clinton cand si-a construit campania prezidentiala pe sloganul  “35 de ani de experienta” sustinand ca a lucrat continuu ca avocat (a fost prima femeie partener la Rose Law Firm) din 1977 pana in 1993 cand sotul sau a castigat presedintia. Concediile pe care si le-a luat in aceasta perioada pentru cresterea copilului si pentru campaniile electorale ale sotului sau au fost atent cosmetizate de strategii de campanie.  Concluzia analizei era ca daca Hillary Clinton Clinton ar fi facut campanie pe o platforma de munca / viata echilibrata, ar fi putut obtine mai multe voturi feminine. Desigur, cu musca invizibila planandu-mi deasupra capului, precizez in acest punct ca, in opinia mea, munca serioasa si resposabilitatea sunt bune si iti ofera sansa de a te simti implinita, chiar si in plan profesional, numai in masura in care iti aduc un ban cinstit in buzunar, pe care ai insa timp sa il cheltuiesti cu si pentru cei dragi.Poate ce am scris mai sus nu e chiar politically correct, poate ca mult trambitata si analizata problema a “echilibrului” pe care trebuie sa il atingem ca sa fim cu adevarat “de succes” in zilele noastre, e un truism, e ceva evident si banal, o problema sociala super-dezbatuta, insa eu cred ca asa-zisul echilibru pe care il cautam ascunde o realitate pe care multe femei nu o accepta sau o cosmetizeaza: aceea ca trebuie sa faca sacrificii in cariera pentru a avea o viata personala satisfacatoare. sursa: adsa.ro]]>