Noi românii (ca și moldovenii de pe Planeta Moldova, de altfel) suntem o specie aparte. Nu suntem nici mãcar oameni, suntem ALTCEVA – și o sã vã explic de ce cred asta.  Pe undeva, probabil cã suntem mai înrudiți cu albinele decât cu mamiferele, cãci ne place zumzetul, ne place viața de stup. Comunicãm în moduri absconse, ritualice și de neânțeles pentru alții. Avem normele noastre proprii de relaționare, cutumele noastre, propriul nostru calendar social, care ne obligã la gesturi de maximã importanțã pentru apartenența la grup.  Reperele noastre sociale sunt de ordin religios, deoarece avem un calendar burdușit de sfinți cu nume larg rãspândite, de momente proto-arhaice (unele dintre ele pre-creștine !), peste care se suprapun altele noi, importate recent în patrimoniul nostru social.  Avem Ioni și Ioane care își serbeazã ziua numelui de Sfântul Ioan, deși n-au trecut nici mãcar o datã în viațã pe la bisericã, de sãrbãtoarea numelui lor (Ion Iliescu este un exemplu de clasic… din pãcate în viațã – în acest sens). Pomelnicul onomasticilor continuã: Gherghe, Vasile, Mihai și Gabriel, Cristian, Constantin, Elena, Maria/Marian, Petre, Ștefan, și sã mã ierte Dumnezeu dacã l-am sãrit pe vreunul !  Dar coșmarul nu se încheie aici: avem ziua de Florii, unde e musai sã nu uitãm pe nimeni ce poartã nume de floare (iar aici imaginația românilor – cãci suntem un popor agrar ! a luat proporții înspãimântãtoare !). Din statisticile noastre oficiale, aflãm cã peste 1.400.000 de români îºi aniverseazã onomastica cu ocazia Sãrbãtorii Floriilor. Din cei 1.487.510 români aniversaþi de Florii, 634.467 sunt bãrbaþi, iar 853.043 femei. Statisticile existente la nivelul Direcþiei pentru Evidenþa Persoanelor ºi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Afacerilor Interne aratã cã majoritatea românilor care îºi sãrbãtoresc onomastica de Florii, respectiv 334.634 de persoane, poartã numele de Florin, alþi 146.328 Viorel, iar 54.749 Florian. Alte 29.779 de persoane poartã numele Florea, 25.183 rãspund la numele Florentin ºi alþi 13.925, Florinel.  Printre bãrbaþii care îºi serbeazã onomastica se numãrã ºi cei cu numele Trandafir, 2.418, Bujor, 1.550, Floricel, 928, Mãrgãrit, 699 ºi Crin, 204.  Din totalul româncelor cu nume de flori, 146.268 se numesc Viorica, 128.844, Florentina, 92.668, Florica, 87.202, Floarea, iar 79.753, Florina.  În duminica Floriilor vor fi aniversate ºi persoane cu nume mai rar întâlnite, precum Garofiþa, 2.972, Iris, 2.196, Anemona, 858, Micºunica, 626, Romaniþa, 533, Panseluþa, 444 sau Crizantema, 303.  Iar statistica prezentatã mai sus – este doar vârful icebergului onomastic floral: nu trebuie uitate nici Liliana, Violeta, Margareta, Brândușa, Dalia, Lãcrãmioara, Camelia, Hortensia, Iasmina, Narcisa – și mai cãutați și voi printre cunoscuți, cã sigur mai gãsiți !  Acești oameni – purtãtorii unor nume de mari sfinți/sfinte sau diverse buruieni, se supãrã dacã nu îi feliciți de ziua lor (de parcã ei ar avea vre-un merit în toatã chestia asta !) și nu te iartã tot anul dacã ai uitat sã îi firtirisești cu felicitãrile și temenelele de rigoare.  Dacã ne-am limita doar la aceste convenționalisme, n-ar fi încã mare lucru; dar avem Crãciun, Paște, Revelion, Valentine Day, Dragobete, Mãrțișor, Ziua Femeii, și alte zeci și zeci de ocazii de felicitare, care te obligã sã dai mãcar un sms de politețe, sã nu zicã lumea cã ești sãlbatic.  Ei bine, pe mine socotiți-mã strãin de acest circuit al amabilitãților de complezențã, care îi fac pe unii sã simtã ca au și ei viațã socialã. Nu așteptați de la mine sms-uri sau urãri de bine în zile de nume, sfinți, flori, sãrbãtori, etc., cã n-o sã vedeți ! N-are sens sã vã supãrați. Așa sunt eu, sincer cu mine însumi și cu ceilalți – pe cât posibil.  Sincer, nu-mi pasã dacã porți nume de floare, sfânt sau marcã de chiloți. Mare șmecherie ! E problema ta. Nu mi-o pune mie în cârcã, am o existențã și așa destul de aglomeratã. Iar în schimb, nu pretind de la nimeni sã își aminteascã cã exist, nici de sãrbãtoarea Arhanghelului al cãrui nume îl port, nici de ziua de naștere, nici cu alte ocazii. De obicei, în acele zile îmi închid telefonul sau, în cel mai bun caz nu rãspund cretinilor care “bifeazã” în agendã încã un gest social, încã o sorcovealã de complezențã.  Dacã vrei sã mã cauți, cautã-mã din purã amiciție, când ai ceva de împãrtãșit – iar eu voi aprecia mãcar sinceritatea gestului tãu.  M-am sãturat de ipocrizia neaoș româneascã a celor care îți umplu cãsuța de sms-uri cu mesaje furate de la alții: “fie ca Lumina Învierii sã…” Sã ce, Mà !? Sã mã uiți ! Pentru cã eu nu ! În primul rând, nu îți voi citi mesajul stereotip prin care îmi amintești – tu și încã 200 de idioți, cã a venit Paștele. Paște care pentru tine e doar un bun prilej de umflat mațul cu miel (care sãracul – n-are nici o vinã, ca și mine), de îmbãtat ca porcul, și de dat sms-uri pioase la toatã agenda din telefon.  În al doilea rând, nu voi da nici un mesaj de rãspuns, cu riscul de a fi considerat bãdãran. Bãdãrani sunt mãta și tactu care te-au crescut fãțarnic, de ai ajuns sã dai cu sms-uri d-astea în populație, însã nu te-au învãțat sã oprești sã dai o mânã de ajutor benevolã și gratuitã la un om cãzut pe stradã, sau sã sari în ajutorul unei femei jefuite de țigani în tramvai – sub ochii tãi. Când o sã faci aceste minime gesturi de civism adevãrat, atunci sã mã anunți. Sau, sã îmi dai sms, pentru cã doar atunci îți voi rãspunde.  Mihai Rapcea]]>

CategoryUncategorized
Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Share via
Copy link
Powered by Social Snap