Autor: Ciprian Bojan Într-o discuþie pe care am purtat-o cu un reputat profesor de filosofie polonez mi s-a atras atenþia cã noi, românii, avem o culturã anemicã ºi dacã nu vom face ceva vom dispãrea înghiþiþi de istorie. Remarca interlocutorului meu a gâdilat sensibila mea coarda naþionalistã ºi eram la un pas de a-l strânge de-a dreptul de gât. Omul ºi-a argumentat afirmaþia din perspectivã istoricã. De-a lungul timpului, culturile puternice le-au înghiþit pe cele mai slabe. ªi a urmat un întreg ºir de exemple, care s-au oprit la porþile cotidianului românesc. Mi s-a spus cã trãim în noroi, cã ni s-au profanat valorile, cã ne þiganizãm. Cultura unei minoritãþi, care ca numãr se ridicã cu generozitate la 2,5 % din totalul locuitorilor, s-a impus asupra majoritãþii. Iatã deci, cã pânã ºi polonezii au aflat cã românii þopãie de zor pe muzicã þigãneascã ºi cã-ºi „împodobesc” vocabularul cu termeni de la uºa cortului. Avem þigani ºi avem cu carul. Dacã lumea ar fi în rosturile ei fireºti, chestiunea asta ar trebui sã treacã absolut neobservatã. Statisticile oficiale spun cã etnia aceasta numãrã exact 535.140 de indivizi, neoficial, însã, se pare cã sunt mai mult de 2,5 milioane. Statisticile nu vorbesc despre câþi dintre ei au umplut puºcãriile ºi nici despre câþi trãiesc în afara legii. Vorbesc în schimb despre faptul cã 80% dintre ei trãiesc în sãrãcie, mai mult de  jumãtate paraziteazã sistemul asigurãrilor sociale ºi cã mai toþi puradeii trag chiulul de la ºcoalã, deºi nu-i costã nimic ºi ar putea sã ºmangleascã de-an moaca’ un strop de educaþie. Tot statisticile spun cã 67% dintre români nu ar fi de acord ca cineva din familia lor sã se cãsãtoreascã cu o persoanã de etnie þigãneascã, iar 33% n-ar fi de acord sã aibã vecini þigani. ªi deºi românii nu-i prea au pe þigani la inimã, statisticile mai spun cã maneliºtii conduc în topul preferinþelor adolescenþilor români. Tot în statistici s-a încurcat pânã ºi preºedintele Bãsescu, a cãrui minte a fãtat ideea cum cã 99% dintre români ascultã manele. Evident cã se ascultã manele de cãtre 99% din populaþia româneascã cu carnet de membru PD-L. Chiar dacã Bãse’ este departe de realitatea þãrii, din restul cifrelor putem lesne sã ne facem o pãrere clarã despre þigãnia în care alunecãm. Cine mai crede cã problema þigãneascã este una rasialã se înºealã, cãci apucãturile unei minoritãþi au contaminat majoritatea. Problema þigãneascã este una culturalã, ºi ar trebui sã începem prin a scoate aceste apucãturi din români, pentru a le extirpa din þigani. Istorie cu iz þigãnesc Îi vedem zilnic pe stradã, puþini îi au la inimã, dar mulþi pun botul la subcultura lor, par sã nu fie din lumea noastrã ºi totuºi sunt cetãþeni români. Nimeni nu pare sã ºtie de unde au venit. Prima lor atestare documentarã o regãsim în anul 1068 în Imperiul Bizantin, deºi o legendã din anul 950 îi pomeneºte într-o luminã care seamãnã izbitor cu portretul þiganilor contemporani. Legenda vorbeºte despre regele persan Bahram Gur, care a domnit în prima jumãtate a secolului al V-lea. Aici rãsar primele mãrturii despre niºte nomazi, denumiþi „luri”, ce se ocupau cu muzica. Bahram îi cere conducãtorului Indiei 12.000 de luri care sã-i distreze Curtea Regalã. Þiganii „luri” ar fi urmat sã se stabileascã în Persia, sã munceascã pãmântul, primind în schimb vite, mãgari ºi grâne. În schimb, au mâncat vitele ºi grânele, au refuzat munca la câmp ºi au sfârºit prin a fi izgoniþi de rege. Dincolo de legendã, istoricii spun cã adevãratul exod al þiganilor s-a produs la începutul secolului al XI-lea, în vremea sultanului Mahmud de Ghazni, care a invadat India de 17 ori în cursul sângeroasei lui domnii, între anii 971 ºi 1030. Despre originea þiganilor se vorbeºte ºi în „Kitab al-Yamini”, un manuscris al cronicarului Al-’Utbi, datând chiar din secolul al XI-lea, unde se spune cã leagãnul þiganilor este oraºul Kanauj, din India de Nord. În data de 20 decembrie 1018, 53.000 de locuitori din Kanauj au fost deportaþi de sultanul Mahmud de Ghazni în regiunea Khorasan, Iran. Obligaþi sã munceascã, þiganii au rezistat doar vreo câteva decade în acest perimetru ºi au migrat spre Imperiul Bizantin ºi Balcani. Au ajuns în Constantinopol, capitala Sfântului Imperiu Bizantin, unde au fost menþionaþi în anul 1068. Nu s-au putut stabili nici aici, ºi au înaintat spre Europa. Pe teritoriul românesc au fost menþionaþi pentru prima datã în 1385 ºi 1387, în douã acte de donaþie ale domnului Þãrii Româneºti Dan I cãtre Mãnãstirile Vodiþa ºi Tismana. În Transilvania, prima menþiune dateazã din 1416, iar în Moldova prima consemnare a prezenþei þiganilor este din anul 1428, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Sunt puþine izvoare care sã îi prezinte pe þiganii de pe teritoriile româneºti, însã zicãtorile populare abundã de portrete în care sunt prezentaþi asemenea imaginii pe care o au românii cotidieni despre aceastã etnie. „Nici rãchita pom de bute, Nici þiganul om de frunte”, „Când te întâlneºti cu un þigan, mergi cu grijã un’te duci”, „Sã ai noroc ºi bani. ªi boalã în þigani”, „ªi-a mâncat cinstea, ca þiganul biserica” (Proverbele Românilor, Iuliu A. Zanne). „Rromi sunt aia de la Bucureºti care furã” Þiganii nu ºi-au impus prin nimic cultura în evul mediu, nici mãcar în ceea ce priveºte identitatea lor. Astfel, au fost numiþi dupã voia popoarelor cu care au intrat in contact: „athinganoi” (þigan în spaþiul balcanic), „kalo” (þigan în spaþiul hispanic), „sinto” (þigan în spaþiul german) „arami”(pãgân), „faraontseg” (gloatã). Folositã recent, denumirea etnonimicã de „rrom” poate fi lesne asociatã cu grecescul „rhomaios”, care îi indicã pe locuitorii Imperiului Roman, iar dupã creºtinare, pânã la prãbuºirea Imperiului, pe creºtinii Bizanþului. În ceea ce priveºte denumirea þiganilor, meritã bãgatã în seamã replica unui bulibaºã cãldãrar: „Rromi sunt aia de la Bucureºti care furã, eu sunt þigan”. Zilele trecute, guvernarea Boc ºi-a dat acordul pentru schimbarea denumirii oficiale din „rrom” în „þigan. Propunerea a pornit de la recomandãrile Academiei Române, ºi s-a bazat pe faptul cã acesta este termenul folosit în majoritatea statelor Uniunii Europene. Fiind singura iniþiativã lucidã a deputatului Silviu Prigoanã a fost înregistratã la Senat în luna septembrie. Tocmai atunci când ºi preºedintele Bãsescu spunea cã decizia de schimbare a numelor a fost greºitã deoarece europenii fac o confuzie între rromi ºi români. „În multe þãri din spaþiul european este utilizat fãrã nicio restricþie un cuvânt având aceeaºi origine, respectiv aceeaºi evoluþie a semnificaþiei cu lexemul romanesc: „tsiganes” în francezã, „zingari” în italianã, „Zigeuner” în germanã, „tzigani” în rusã ºi polonã, „cigany” în maghiarã, „ciganin” în bulgarã ºi sârbã, „cigano” în portughezã, „zigenare” în neerlandezã”, se arata în adresa Academiei Române cãtre Guvern. Pe de altã parte, cãutatã la origine, noþiunea de þigan pare a nu purta în sine decât un strop de mândrie pentru membrii acestei etnii. Iosif Constantin Drãgan indicase cã provine din expresia „ti Gange“ (dincolo de Gange). Fãcând astfel trimitere la originea geograficã a lor. Prãbuºirea în peiorativ este numai în responsabilitatea lor. Sã nu uitãm cã în ograda lui Bãsescu s-a comis o gravã eroare prin logo-ul de þarã al României, care sub imbecila oblãduire a Elena Udrea a ajuns sã fie scris „ROMânia”. UE vrea sã avem þigani poliþiºti Recent, francezii s-au dovedit a fi mai intoleranþi decât românii, deºi în urmã cu câþi ani au avut tupeul de a critica þara noastrã pentru „discriminare rasialã”. Dupã ce ani în ºir ne-au arãtat cu degetul pentru cã nu-i „iubim” suficient pe þigani, s-au trezit cu Parisul invadat de corturari. Brusc, ºi-au lãsat deoparte masca de apãrãtori ai drepturilor omului ºi au trecut la expulzãri, în loc sã-i integreze. Politica Franþei faþã de þiganii din România a atras mânia stãpânilor de prin Uniunea Europeanã. Comisarul european pe justiþie, Viviane Reding, a criticat Franþa din cauza încãlcãrilor drepturilor omului în chestiunea expulzãrilor, ºeful ºefului Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, l-a luat la rost pe Nicolas Sarkozy, el însuºi proaspãt divorþat de o þigancã, cãruia i-a reproºat duritatea mãsurilor aplicate împotriva þiganilor. Þiganii nu par sã fie prea deranjaþi de politica expulzãrilor. „Oricum, au spus cã mai mult de o sãptãmânã nu rãmân în România. Se tem cã aici legile sunt mai aspre, iar câºtigurile obþinute din cerºetorie sau din furturi, mult mai mici”, susþine comisarul – ºef Mihai Pitulescu, ºeful Direcþiei de Investigare a Criminalitãþii din IGP. Ba chiar nici americanii nu se simt în siguranþã, deºi stau bine pitiþi în spatele oceanului. Miile de þigani care au emigrat în statele UE odatã cu aderarea din 2007, stârnesc polemici tocmai la New York. Mai mult chiar, jurnaliºtii de la New York Times spun cã România nu ºi-a îndeplinit promisiunile fãcute atunci când a aderat la UE, fiind speriaþi cã o posibilã destinaþie a þiganilor poate deveni SUA, în cazul ridicãrii vizelor. Francezii nu mai poticnesc din a ne oferi soluþii, „Francezii ne-au cerut poliþiºti de etnie rromã, care sã ºtie þigãneºte”, mai aratã comisarul Pitulescu. Cum se toacã bani în ritmuri þigãneºti Istoria recentã aratã cã þiganii sunt o pacoste pentru fondurile investite în proiecte destinate integrãrii lor. (Toþi se tem sã foloseascã termenul de civilizare, îmbrãþiºând „integrarea” ca un termen mai puþin agresiv). Numai în România ºi Bulgaria s-au tocat în ultimii ani câteva milioane bune de euro în proiecte destinate þiganilor. În iulie 2003, la Budapesta, liderii statelor Central ºi Est Europene au consimþit sã lanseze „Deceniul Includerii Rromilor 2005-2015”. Proiectul a fost iniþiat de Banca Mondialã, iar obiectivele sale principale sunt eliminarea discriminãrii ºi sãrãciei din rândurile þiganilor. Mai este un pas pânã în 2015, iar þiganii sunt la fel ca ºi înainte. Despre cheltuielile fãcute nu vom afla probabil niciodatã. Cert este cã situaþia nu s-a schimbat cu nimic. În iulie 2006, Banca Mondialã a oferit României un împrumut de 58,5 milioane pentru un proiect asemãnãtor. Proiectul a fost dezvoltat în cadrul Parteneriatului Strategic de Þarã, menit sã ajute România sã îºi îndeplineascã obligaþiile din cadrul Moemorandumului Comun de Includere semnat cu Comisia Europeanã. La fel, banii au fost cheltuiþi fãrã nicun rezultat. Tot ce am vãzut au fost câteva reclame pe la televizor cu un puradel care visa sã meargã la ºcoalã. Puradeii de pe stradã, au rãmas tot analfabeþi. Prin varã, Uniunea Europeanã a trecut la ameninþãri directe la adresa României. Þara noastrã ar putea plãti cu pierderea de fonduri europene din cauza neintegrãrii þiganilor. Totul a pornit de la Pierre Lellouche, secretar de stat însãrcinat cu afacerile europene în guvernul Franþei. Lellouche a declarat, pentru cotidianul Le Parisien, cã „nu mai suportã” sã vadã þigani cerºind pe strãzile Parisului. „Franþa nu intenþioneazã sã primeascã 2,5 milioane de þigani din România”, aprecia, categoric, oficialul francez. Evident cã cerºesc prin Oraºul Iubirii, pentru cã prin Micul Paris n-au nici ce cerºi ºi nici ce ºterpeli. Þiganii nu se lasã asimilaþi ºi opun rezistenþã la orice iniþiativã de civilizare, iar asta ne poate costa. Educaþie, sãnãtate ºi locuinþe pentru þigani Þiganii nu se lasã civilizaþi, dar se bãlãcesc de zor în vistieria sãrãcitã a statului. Au locuri preferenþiale în universitãþi de stat ºi beneficiazã de asigurãri sociale. Iar mai nou, vor primi case ºi asistenþã medicalã fãrã sã scoatã un ºfanþ din buzunare. Recent, ministrul Muncii se lãuda cã semnat un protocol de sprijinire a þiganilor expulzaþi din Franþa. „Vom avea colaborãri la nivel teritorial pentru gãsirea unor soluþii pentru rezolvarea problemelor romilor, în special pentru cei care se întorc din Franþa”, a ministrul Ioan Nelu Botiº. În curând vor fi organizate cursuri de calificare pentru þigani, iar banii vor veni de la Uniunea Europeanã prin Programul Operaþional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane – POSDRU. Þiganii vor mai primi locuinþe, educaþie ºi ajutor pentru îngrijirea sãnãtãþii. Toatã tevatura asta în vreme ce românii n-au unde munci, n-au case, iar despre sãnãtate n-are sens sã mai discutãm. ªi pentru cã tot vorbeam anterior despre discriminare, nu am putea spune cã în cazul acesta românii sunt chiar ei discriminaþi în þara lor? Românii nu-i iubesc pe þigani… Nu are sens sã ne pierdem inutil în descrierea infracþionalitãþii þiganilor. Faptele sunt evidente pentru toatã lumea ºi le ºtiu pânã ºi copii care sunt învãþaþi din popor cã „dacã nu eºti cuminte, vine þiganul cu sacul ºi te furã”. Opinia popularã despre þigani este clarã ºi orice etichetã le-am pune, „rrom” sau „þigan”, termenul va deveni peiorativ prin suma faptelor acestei etnii. ªi tot opinia popularã spune cã þiganii vor reprezenta, în viitor, o ameninþare pentru þarã, dupã cum se aratã într-un recent studiu CCSB pentru Asociaþia Pro Democraþia. Acelaºi studiu aratã cã doi din trei români spun ca þiganii fac cele mai multe infracþiuni. 44% dintre români considerã cã romii sunt „hoþi”, 43% îi considerã „leneºi”, iar  „murdari” – 41%. Jumãtate dintre români spun cã þiganii furã pentru cã „aºa le este obiceiul”, iar mai mult de jumãtate nu cred nici în ruptul capului cã þiganii sunt mai sãraci decât românii. Deºi unii încearcã sã îi acuze pe români de discriminare, susþinând cã „nu-i frumos” sã mocirleºti imaginea unei etnii, lucrurile sunt evidente. Spre exemplu, pe lângã români au vieþuit de secole ºi saºii, ºi nu-mi amintesc sã fi auzit vreun român vorbindu-i de rãu. Imaginea unei etnii se construieºte în secole ºi þine de valorile pe care le manifestã în lume. ªi iarãºi, nu am auzit vreun român vorbind despre cât de harnici ºi corecþi sunt þiganii. Oare de ce? Ba mai mult, unele mãsuri ale unor autoritãþi locale sunt aspru criticate de activiºti „anti-discriminare”, deºi populaþia majoritarã le aplaudã la scenã deschisã. În Tãrlungeni, la câþiva kilometri de Braºov, þiganii trãiesc separaþi printr-un zid de români ºi de unguri. Ridicat de Primãrie ºi cu o înãlþime de trei metri, zidul îi apãrã pe cei 700 de români ºi 1.900 de maghiari, care considerã cã asta a fost singura soluþie pentru o viaþã liniºtitã. „Am dat 60.000 de euro ºi am trântit un zid sãnãtos, din beton cu un strat de sticlã deasupra, ca sã-i descurajez sã mai sarã dincolo. Nu este nici segregare, nici Marele Zid chinezesc. E un gard care protejeazã în primul rând proprietatea”, declarã primarul din Tãrlungeni. Exemplele pot continua la nesfârºit. … nici turcii, nici CEDO.. Ba mai mult, instituþiile juridice europene par sã nu mai fie îmblânzite cu momeala „discriminãrii”. Recent, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a decis cã termenii „cerºetori” ºi „hoþi” atribuiþi romilor într-o lucrare universitarã ºi într-un dicþionar din Turcia se referã la o imagine stereotipicã ºi nu sunt discriminatorii. Mustafa Aksu, un turc þigan, denunþase la CEDO cã cele douã lucrãri, finanþate din fonduri de stat, ar conþine remarci ºi expresii care reflectã un sentiment „antirrom”. Potrivit lui Aksu, lucrarea „Þiganii din Turcia” conþine paragrafe umilitoare, sugerând cã romii comit infracþiuni ºi sunt „hoþi de buzunare, escroci, cerºetori, traficanþi de droguri, proxeneþi”. CEDO a explicat cã paragrafele citate de Mustafa Aksu „nu sunt comentarii ale autorilor, ci exemple despre modul în care romii sunt percepuþi în societatea turcã”. Mulþi, mulþi… tot mai mulþi Pe la mijlocul anilor ’90, fostul „rege internaþional al þiganilor” Ion Cioaba ne ameninþa cã „România se va scrie Rromania”. Nici liderul incontestabil al acestei etnii, Mãdãlin Voicu, nu se lasã mai prejos, ameninþând cã „peste vreo douã decenii, þiganii vor conduce România, pentru cã îi vor depãºi numeric pe români ºi, dintr-o etnie conlocuitoare, þiganii vor deveni una înlocuitoare”. Statistic vorbind, numãrul þiganilor îl va depãºi pe cel al românilor, în 50-60 de ani. Asta în condiþiile în care indicii de creºtere demograficã se vor pãstra la nivelul ultimelor douã recensãminte. Sociologic vorbind, pentru ca o etnie sã îºi pãstreze constanþa este nevoie de o ratã a fertilitãþii de 2,11. Românii sunt cu mult sub aceastã cifrã, în vreme ce þiganii o depãºesc cu mult. Istoria aratã cã nici o culturã nu s-a pãstrat purã cu un indice mai mic de 1,9. Pornind de la rata estimatã a fertilitãþii la femeile românce (1,3), socotind ºi rata fertilitãþii la þigãnci (peste 4). Mai punem la socotealã ºi speranþa de viaþã ºi este lesne de vãzut unde vom ajunge. Prin socotealã asta vedem cã în anul 2050, numãrul þiganilor va depãºi ºase milioane, iar românii vor ajunge la pe la 13 milioane. Dacã mai punem câþiva ani la socotealã, vom vedea cum românii vor ajunge minoritari în þara lor. Între ultimele douã recensãminte ale populaþiei, 1992 ºi 2002, populaþia totalã a scãzut cu 5%. Românii au un spor negativ de 5%, maghiarii de 15%, în vreme ce þiganii au un spor pozitiv de 33%. Creºterea nivelului de populaþie la þigani este un fenomen care are loc în ciuda estimãrilor Bãncii Mondiale, care aratã cã speranþa de viaþã a acestei etnii este cu 15-20 de ani mai micã decât în cazul românilor ºi cã prezintã un crescut indice de mortalitate infantilã. Studiile BM mai aratã cã jumãtate dintre populaþia þigãneascã are o vârstã de pânã în 20 de ani, în vreme de populaþia româneascã prezintã un indice de îmbãtrânire a populaþiei. Ce-i creºtineºte? O ºtire dintr-un ziar spunea cã niºte þigani au furat gardul unei Biserici. Pãcat cã n-au aruncat o privire înãuntru, cãci poate puteau ºterpeli câteva vorbe de înþelepciune. Istoria îi condamnã pentru suma faptelor lor, oamenii îi judecã pentru un strop de fapte izolate. ªi orice soluþie ar gãsi mintea raþionalã pentru chestiunea þigãneascã, creºtineºte ar fi sã înceapã a fi pusã în fapte cu o rugãciune. preluare de pe Blogul Noii Drepte Concluzia noastrã:  SOLUȚIA FINALà !!! (trimite-ții la școalã)]]>