„Cum transformãm un motor asincron într-un generator ?” am scris urmãtoarea frazã: « Mai existã soluþia acþionãrii motorului asincron cu ajutorul unor motoare gravitaþional inerþiale ( amplificatoare de energie cineticã de genul celor construite de Fotios Chalkalis ). Pentru mai multe amãnunte vedeþi aici: http://chalkalis.blogspot.ro/ » Cei care au intrat pe acel blog au avut surpriza sã descopere niºte dispozitive stranii despre care un grec spunea cã ar avea puterea de  a amplifica energia cineticã cu mãrimi de ordinul a sute ºi chiar mii de ori, conform cu studiile oamenilor de ºtiinþã care le-au supus investigaþiilor lor.

Fotios Chalkalis amplificatoare cinetice
Dar probabil cã aþi observat cã e o destul de mare diferenþã constructivã între dispozitivul numãrul unu al lui Chalkalis ºi dispozitivul sãu numãrul doi. În vreme ce primul seamãnã cu un V uriaº care are fixate pe braþele sale douã greutãþi mari, cel de-al doilea se apropie mai mult de forma unei roþi care are sudate pe ea un paralelogram ºi-un V  pe care sunt fixate patru greutãþi mai mici. De asemenea poate aþi observat cã dacã V-ul executã patru sau cinci rotaþii în urma impulsului primit, dispozitivul numãrul doi executã  multe, chiar foarte multe rotaþii ( eu am reuºit sã numãr 100 înainte de a se schimba secvenþa filmului ! ). De unde atât de multã energie ? Este ea energie liberã ? Dacã da, cum ajunge sã se manifeste aºa ? Diferenþa între cele douã dispozitive este cã, primul e categoric un pendul, în accepþiunea  noþiunii acestui dispozitiv pe care am învãþat-o în ºcoalã, iar dispozitivul numãrul doi se apropie mai mult  prin structurã de forma unei roþi.  Urmare, se comportã ca o roatã. De fapt ce e o roatã ºi ce-i un pendul ?… Acelaºi lucru. Putem spune cã un pendul e un sector de roatã, ( o felie de pizza )  în vreme ce o roatã este  îngemãnarea a mai multe asemenea sectoare pentru a forma un întreg. Vi se pare ciudatã comparaþia, sau mai bine spus descrierea ? Ia gândiþi un pic, un pendul executã miºcãri alternative  sub impulsul gravitaþiei, dar dacã i se dã un impuls suficient de puternic poate executa o rotaþie completã ( o greutate  fixatã în capãtul unei sfori ºi rotitã deasupra capului – praºtia lui David ). În aceastã situaþie, pendulul nu mai executã miºcãri rectilinii alternative ci o serie de miºcãri de rotaþie sub impulsul dat regulat de mâna noastrã, dar tot un pendul rãmâne. Din aceiaºi perspectivã putem privi ºi roata. Ea executã  mai multe miºcãri de rotaþie în jurul axei sale sub impulsul  primit de la ax, sau prin frecarea cu solul  funcþie de ce fel de roatã e, tractatã sau antrenatã. Ambele executã miºcãri rotative repetitive, ciclice. Deci ambele sunt pendule. Doar cã roata e un pendul perfect ( mã rog ! – aproape perfect ) echilibrat în vreme ce pendulul e o roatã dezechilibratã. Spuneam în articolul „Despre „generatoare”” : « Aceastã fluctuaþie se obþine prin variaþia ciclicã, fie pulsatorie fie rotativã a unor câmpuri magnetice sau electromagnetice. » Ei bine, aflaþi cã orice fenomen ciclic ce se petrece cu regularitate ºi frecvenþã suficient de ridicatã, produce un dezechilibru energetic în mediu, dezechilibru care  la reechilibrarea care se petrece natural, face ca o parte din energie sã poatã fi colectatã. Deci  trebuie sã reþinem cã  nu doar fluctuaþiile câmpului electromagnetic ci ºi rotaþia, sau miºcarea rectilinie alternativã sunt fenomene ciclice adicã factori e dezechilibru energetic pentru mediu.. Un exemplu al faptului cã rotaþia este un factor puternic de dezechilibru energetic în mediu este giroscopul. Toþi ne-am jucat în copilãrie cu titireze sau, cum mai sunt numite în unele zone, sfârleze. Eu aveam prostul obicei, în copilãrie de a strica jucãriile  ºi ceasurile pentru a scoate din ele volantul sau cea mai mare roatã dinþatã pentru a mã juca cu ea pe post de titirez. Cred cã orice copil este fascinat de faptul cã prin rotirea axului unui titirez între degete printr-un impuls de doar douã – trei rotaþii, declanºeazã o adevãratã furtunã energeticã ce face ca apoi titirezul respectiv sã execute  peste o mie de miºcãri de rotaþie în jurul axei sale. Dar deºi mai târziu în ºcoalã învãþãm la fizica newtonianã despre  inerþie, impuls, vitezã unghiularã sau tangenþialã, despre forþã centrifugã ºi centripetã, nimeni nu ne spune care sunt aplicaþiile practice ale acestora… adevãratele aplicaþii practice, nu doar reglajul inerþial al vitezei de rotaþie sau separatoarele inerþiale. ªi mai ales nimeni nu ne explicã de unde vine acest fenomen ciudat manifestat de titirez, de a fi capabil a efectua mii de rotaþii cu un impuls de doar câteva rotaþii ºi care culmea ! –  nici nu au cine ºtie ce vitezã. Cãci orice copil care s-a jucat cu aºa ceva a remarcat cã oricât de rapid ar încerca el sã dea acel impuls, în nici un caz viteza de rotaþie a axului  între degetele sale nu poate fi comparatã cu viteza de zeci de ori mai mare pe care o capãtã acel titirez în secunda imediat urmãtoare primirii impulsului…
Giroscop
El se va opri pentru cã frecarea cu aerul, cea cu suprafaþa ºi gravitaþia terestrã care acþioneazã asupra întregii lui suprafeþe va face ca viteza sa de rotaþie sã scadã treptat, treptat. Dacã s-ar roti în vid ºi într-o zonã fãrã gravitaþie, acel impuls dat iniþial i-ar permite sã se roteascã la infinit. Un titrez mai evoluat este giroscopul. Acesta e de fapt un titirez prins la capete în lagãre fixate pe un cadru solid care-l protejeazã ºi permite a fi ridicat ºi manipulat. Priviþi: V-a explicat cineva vreodatã  de ce se comportã giroscopul în felul acesta ? Eu sunt gata sã fac pariu cã nu… De altfel nici profesorul de fizicã pe care l-am întrebat, atunci în anul întâi de liceu, nu ºtia sã-mi explice… Mi-a spus cã totul s-ar datora inerþiei forþei centrifuge, momentului de rotaþie, etc. … tuturor celor pe care mi le explicase la orã, dar nu a ºtiut sã-mi spunã de unde plusul de energie care-i permite  sã se roteascã mai rapid decât impulsul primit ºi sã sfideze gravitaþia în felul în care o face… Iatã unul din aspectele care scot în evidenþã energia liberã omniprezentã… Ei bine, rãspunsul privind comportarea giroscopului se poate gãsi studiind pendulul. Un pendul executã o miºcare pe un arc de cerc. Dar aceastã miºcare, indiferent de sensul ei, are douã componente egale, o coborâre pe parcursul cãreia acumuleazã energie cineticã atras fiind de gravitaþie, ºi o urcare pe parcursul cãreia cedeazã aceastã energie pânã la punctul în care nu  mai poate învinge gravitaþia ºi revine la coborâre reluând ciclul de acumulare ºi cedare de energie. Numai cã pendulul e caracterizat de o greutate mare aflatã la periferia unei roþi… Aceastã greutate fiind mult mai mare comparabil cu cea a materialului pânã la ax, respectiv a sforii are tendinþa ca sub influenþa forþei centrifuge sã capete un impuls care o împinge nu tangenþial                ( perpendicular pe razã – adicã pe sfoarã ) aºa cum am fi tentaþi sã credem ci acel impuls tinde sã o scoatã de pe traiectoria de rotaþie  pe o direcþie  apropiatã de prelungirea razei… Pe acest fenomen se bazeazã funcþionarea praºtiei lui David… cu cât piatra e rotitã mai rapid ºi masa ei e mai mare cu atât ea în momentul în care va fi eliberatã va pleca pe direcþia razei, adicã a poziþiei sforii în momentul eliberãrii, ci nu tangent la cercul de rotaþia adicã nu perpendicular pe razã aºa cum ne-au arãtat profesorii de fizicã la analiza miºcãrii de rotaþie … De aceea dispozitivul numãrul unu al lui Chalkalis face doar trei sau patru miºcãri de rotaþie. Pentru cã greutatea fixatã pe braþele sale fiind foarte mare, se transmite ca forþã centripetã ( de reacþie la forþa centrifugã + greutatea  ) axului, crescând foarte mult frecarea în rulment ºi împiedicând rotaþia. Va urma ! CCD sursa: Blogul lui Catalin Dan Carnaru]]>

CategoryCauze Naţionale
Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Share via
Copy link
Powered by Social Snap